Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

ca un complex arheologic închis, nealterat de acțiuni antropice
ulterioare. După înlăturarea acoperișului de țiglă, descoperit
aproape integral in situ, s-a excavat nivelul propriu-zis de
cultura materială de sec. VI. Artefactele descoperite în cele trei
campanii sunt impresionante, atât cantitativ, cât și prin
informațiile pe care le transmit.
Dintre cele mai importante descoperiri se pot aminti
un tezaur monetar compus din 51 de monede (follis și jumătăți
de follis), un umbo de scut din fier, o piuă din calcar întreagă pe
poziție primară, 5 amforete intacte, peste 30 de amfore
întregibile, circa 9 fragmente de râșnițe, cârlige de pescuit,
opaițe și multe fragmente ceramice diverse. Au fost realizate
peste 2000 de fotografii arheologice, cca. 25 de desene tehnice,
două relevee arhitecturale și o ridicare topografică cu stația
totală. S-au prelevat și analizat în laboratoare de specialitate -
probe de lemn carbonizat (analiză dendrologică), os de animal
(analiză paleo-biologică), sol și ceramică.
In cadrul campaniei 2010 cercetările efectuate în
edificiul C1/1994 s-au axat pe realizarea a mai multor sondaje
în interiorul clădirii, pentru a putea determina cronologia și
fazele constructive ale acesteia, unul în camera de NE, iar alte
două în camera de S.
În prima parte a campaniei efectuat un sondaj cu
lățimea de 1,5 m și lungimea de 4 m în camera de NE a
edificiului, sondaj care secționează atât nivelul de călcare al
distrugerii de sec. VI, cât și șanțul valului de apărare de sec. VII,
care secționează la rândul său edificiul prin această cameră.
Adâncimea totală la care s-a ajuns în acest sondaj este de 1,12
m față de nivelul de călcare de sec. VI. Materialul arheologic
rezultat din acest sondaj este format din puține fragmente
ceramice, greu determinabile tipologic și din fragmente de oase
de animale, fără urme de prelucrare.
O a doua zonă în care am efectuat sondaje de
verificare este camera de S a edificiului, mai precis colțul de SE.
Aici am deschis două sondaje, paralele una față de cealaltă cu
un martor de 0,5 m între ele, poziționate pe lungime paralel cu
zidul perimetral de SE al clădirii. Dimensiunile acestor sondaje
sunt de 3,5 m, adică lățimea efectivă a camerei, și respectiv 1m,
iar adâncimea maximă la care s-a ajuns este de cca 0,45 m față
de nivelul de călcare de sec. VI. Materialul arheologic
descoperit a fost asemănător cu cel descoperit în sondajul din
camera de NE, cu precizarea că din punct de vedere cantitativ
acesta era mult mai bogat. Dintre piesele mai importante se
poate aminti un opaiț și o monedă. Principalul obiectiv
descoperit in aceste sondaje este un zid din piatră cu mortar, cu
o grosime de cca. 1 m, descoperit pe o înălțime de 0,4 m, adică
doua asize. Zidul a aparținut unei incinte anterioare clădirii
C1/1994, iar după orientarea lui putem stabili faptul că
principala parte din clădirea respectivă se întindea sub nivelul
de amenajare al clădirii Corpului de Gardă, poziționat la S de
C1/1994.
Via principalis. În cursul campaniei 2010 s-a continuat
cercetarea în zona străzii principale. Activitatea colectivului de
cercetare s-a concentrat cu predilecție asupra c. R-S71, R-S72,
R-S73, R-S74, dar s-a concretizat şi prin demontarea a doi
martori rezultați în urma campaniei 2009: în c.R-S72/73, R-
S73/74.
R-S71 (4 x 4 m). Săpăturile în acest carou au debutat
în ultimele 3 zile ale campaniei din acest an, oprindu-se la o
adâncime de 0,5 m față de stratul vegetal. În decursul acestora
a rezultat relativ puțin material ceramic, majoritatea
fragmentelor recuperate încadrându-se cronologic în perioada
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
30
medio-bizantină. Dintre acestea menționăm un opaiț fragmentar
romano-bizantin (neîntregibil) apărut la o adâncime de –0,68 m
și 0,6 m față de martorul de SE, în mod evident rulat în straturile
superioare de amenajările mediobizantine. Săpătura s-a
desfășurat într-un nivel de culoare gri, specific perioadei
medievale și în decursul ei nu s-a evidențiat nici o structură
coerentă.
R-S72, R-S73 și R-S74. Principalul obiectiv pentru
anul 2010 a fost constituit de degajarea dalajului de depunerile
succesive, reprezentate de o sigilare cu lut de culoare galbenă,
puternic solidificat, la care se adăuga un nivel amalgamat, de
dărâmătura și fragmente mari de lemn carbonizat (cel mai
probabil bârne de la structura de lemn a acoperișurilor), precum
si evidențierea rigolei adiacentei străzii. S-a putut constata cu
această ocazie faptul ca strada suferă în acest sector o ușoară
inclinație, panta rezultată urmărind cel mai probabil configurația
terenului ce prezintă o declivitate naturală, de la -1,71 m (R-
S74) la -1,96 m (R-S72).
R-S72 (4 x 4 m). Dalajul de piatră a fost surprins aici
la o adâncime de -1,96 m față de colțul de SV al C1/1994.
Rigola, realizată din blocuri paralelipipedice, fasonate, de mari
dimensiuni, se află aici pe o poziție avansată în raport cu axul
drumului. De asemenea, o parte dintre blocurile amintite
anterior se află pe o poziție secundară. Din stratul de
dărâmătura a fost recoltat material ceramic si resturi
osteologice, cu predilecție de porcine și bovidee.
R-S73 (4 x 4 m). Cota de la care au debutat săpăturile
a fost de -1,44 m, dalajul străzii fiind surprins la -1,88 m.
Deasupra acestuia s-a evidențiat și aici existența unei lutuieli,
suprapuse de un nivel de dărâmătură reprezentat de țigle și
olane fragmentare, rezultate în urma prăbușirii acoperișurilor
clădirilor ce flancau strada. Printre piesele recuperate în acest
carou o mențiune specială merită mai multe obiecte de bronz.
Astfel, la o adâncime de 1,32 m și la 1,10 m față de rigolă au
fost recuperate mai multe cârlige și carabine, provenind
eventual de la o balanță; la -1,75 m adâncime și 0,8 m. față de
rigolă un piron de bronz în stare bună de conservare. Tot în
acest context, trebuie amintită și prima descoperire numismatică
în zona străzii principale, respectiv un fragment de monedă (pe
nivelul de lutuială, la -1,75 m adâncime și 0,3 m față de rigolă),
într-o stare precară de conservare si greu lizibilă,ce poate fi
încadrată cronologic în sec. IV p.Chr, cel mai probabil in timpul
domniei împăratului Valens. Tot din acest carou provine și un
fragment de opaiț romano-bizantin, la o adâncime de -1,76 m
(pe lutuială).
R-S74 (4 x 4 m). În acest carou, săpătura a fost de
mai mică amploare, fiind practic reprezentată de evidențierea
pavajului de piatră, prin îndepărtarea nivelului de lutuială, ce
reprezintă probabil ultimul nivel de locuire romană, databil la
sfârșitul sec. VI - începutul sec. VII p.Chr.
Datorită amplasamentului său, studierea edificiul
C1/1994 este relevantă din mai multe puncte de vedere. Astfel
vecinătatea cu via principalis și poarta principală a fortificației
este un avantaj pentru studierea relației stratigrafice dintre cele
două obiective arheologice. De asemenea proximitatea acestui
edificiu cu zidul de incintă, dar mai ales cu turnul de poartă este
foarte importantă, mai ales că dovezile arheologice descoperite
în săpăturile recente, inclusiv in cea din campania 2010, indică
o strânsă legătură între momentul de distrugere al turnului,
sfârșit de sec. VI p.Chr., și momentul de incendiere al edificiului.
Nu în ultimul rând cercetările din C1/1994 pot aduce noi date în
privința momentului de construcție al Corpului de Gardă, a