24.02.2013 Views

Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

53. Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, Uroi, oraș<br />

Simeria, jud. Hunedoara<br />

Punct: Măgura Uroiului<br />

Cod sit: 87736.01<br />

Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 44/<strong>2010</strong><br />

Colectiv: Adriana Pescaru – responsabil (Univ. Petroșani),<br />

Angelica Bălos (DCPN Hunedoara), Romică Pavel, Ioana<br />

Barbu, Mihaela Ion, Marius Barbu, Antoniu Marc (MCDR Deva)<br />

Cercetarea sistematică desfăşurată în augustseptembrie<br />

<strong>2010</strong> la Măgura Uroiului, deal situat între satul Uroi<br />

(aparținând oraşului Simeria) şi satul Rapoltu Mare, a vizat două<br />

sectoare.<br />

Terasele antropogene se situează la baza Măgurii<br />

Uroiului, în dreapta Mureşului şi în imediata apropiere a<br />

confluenţei acestui râu cu Streiul. Potenţialul arheologic al zonei<br />

a fost cunoscut prin sondaje şi periegheze care au semnalat<br />

numeroase descoperiri aparţinând epocilor preistorice precum şi<br />

celor romane şi medievale. Începând cu anul 2000, interesul<br />

pentru această zonă s-a concretizat în realizarea unui studiu<br />

făcut pe fotografie aeriană, precum şi a unei săpături de salvare<br />

(2001), ambele punând în evidenţă posibila existenţă a unei<br />

fortificaţii şi a unei aşezări fortificate. Cercetarea sistematică a<br />

debutat în vara anului 2003 pe Terasa I, scopul fiind secţionarea<br />

valului şi verificarea platoului din spatele acestuia. Campaniile<br />

ulterioare (2003-2009) au pus în evidenţă existenţa unor<br />

complexe aparținând unor culturi preistorice (Coţofeni,<br />

Wietenberg, Hallstatt), epocii Latène şi epocii romane.<br />

Campania arheologică de la Măgura Uroiului, în anul<br />

<strong>2010</strong>, a fost finanţată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului<br />

Naţional şi de sponsori.<br />

Obiectivele propuse au fost:<br />

- cercetarea terasei pe care a fost identificat<br />

complexul de natură funerară;<br />

- sondaje pe alte terase şi pe platoul superior;<br />

- reconstituirea ulterioară a poziţiei metrice relative<br />

între piesele descoperite;<br />

- întocmirea planurilor de detaliu ale unităţilor de<br />

cercetare arheologică (sc. 1:200, 1:100, 1:50, 1:25) cu<br />

poziţionarea în plan a descoperirilor (locuinţe, gropi, ziduri,<br />

obiectele de inventar ale complexelor etc.).<br />

Terasa a III-a<br />

S-a finalizat cercetarea secţiunii SXV cu dimensiunile<br />

de 5 x3 m. Cpl.4, deschis în anul 2009, de epocă dacică, a fost<br />

terminat, constatându-se că pătrunde în structura funerară din<br />

prima epocă a fierului. Grosimea structurii de piatră ce acoperă<br />

depunerile cu caracter funerar este, în acest loc, de 1-1,40 m.<br />

Oasele umane au fost depuse grupat dar nu în conexiune<br />

anatomică, împreună cu oase de animale (câine şi un animal de<br />

talie mare, probabil cal). Materialul ceramic descoperit este, în<br />

cea mai mare parte, fragmentar.<br />

Terasa IV<br />

S-a continuat cercetarea secţiunii S. 10 şi s-a epuizat<br />

nivelul aparţinând culturii Coţofeni, ajungându-se la adâncimea<br />

de 1,70m.<br />

Înregistrarea datelor cercetării cuprinde jurnalul de<br />

săpătura, numerotarea şi poziţionarea în planul general a<br />

<strong>Cronica</strong> cercetărilor <strong>arheologice</strong> din România – <strong>campania</strong> <strong>2010</strong><br />

112<br />

unităţilor de săpătură, baza de date (arhiva foto digitală, arhiva<br />

grafică, fişe de obiecte, de complexe şi de unităţi stratigrafice).<br />

Au fost realizate fotografii de ansamblu şi de detaliu, desene de<br />

planuri şi profile scara 1:20.<br />

Locaţia bazei de date şi a artefactelor este la Muzeul<br />

Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.<br />

Se va continua activitatea de cercetare<br />

pluridisciplinară în situl arheologic de la Măgura Uroiului,<br />

adăugându-se faze noi prin care să fie posibilă cunoaşterea cât<br />

mai în detaliu a fiecărei secvenţe de locuire:<br />

- continuarea înregistrării topografice şi a prospecţiilor<br />

non-distructive;<br />

- continuarea cercetării teraselor de la baza dealului;<br />

- cercetarea platoului superior şi a fortificaţiei;<br />

- finalizarea unităţilor de săpătură din campaniile<br />

anterioare;<br />

- reconstituirea ulterioară a poziţiei metrice relative<br />

între piesele descoperite;<br />

- întocmirea de fotoplanuri de detaliu în coordonate<br />

spaţiale;<br />

- editarea unor modele 2D solid şi 3D a zonei<br />

cercetată topografic, pentru determinarea actuală a configuraţiei<br />

terenului şi reconstituirea unor elemente geomorfologice.<br />

Bibliografie:<br />

Otis Crandell, Angelica Bălos, Palaeotopography. The Use of<br />

GIS Software with Data Derived from Resistivity Surveys and<br />

Stratigraphic Profiles to Reconstruct Sites and Past Terrains,<br />

CAA 2007, Berlin.<br />

Liviu Măruia, Dorel Micle, Adrian Cîntar, Angelica Balos and<br />

Adriana Pescaru, „Măgura” Uroiului (Hunedoara County,<br />

Romania). An Archaeological Site from the perspective of<br />

Landscape Archaeology, CAA 2009, Williamsburg.<br />

Abstract<br />

The archaeological research was concentrated on two<br />

objectives: the funerary complex belonging to the first Iron Age<br />

on the third terrace, and the chalcolithic level on the fourth<br />

terrace.<br />

54. Răcarii de Jos, com. Brădeşti, jud. Dolj<br />

Punct: Castru (100 m SV de gara Răcari)<br />

Cod sit: 71108.02<br />

Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 127/<strong>2010</strong><br />

Colectiv: Eugen Silviu Teodor - responsabil, Corina Nicolae<br />

(MNIR), Cristina G. Alexandrescu (IAB)<br />

Obiectivele campaniei erau diverse: finalizarea<br />

capătului vestic al S7, secţionarea Via principalis, dar şi<br />

clarificarea unor alveole mari vizibile pe suprafaţa Principiei.<br />

Cercetări în zona via quintana (S7)<br />

Via Principalis şi Via Quintana sunt legate de două secţiuni<br />

paralele (S5/2008 şi S7/2009), într-o zonă iniţial presupusă a fi<br />

fost cea în care a funcţionat praetorium, în latus dextrum. Cele 4<br />

carouri de la extremitatea vestică erau complet necercetate, iar<br />

alte 3 carouri necesitau revenirea pentru clarificări stratigrafice.<br />

Aveam de răspuns la întrebarea dacă construcţia de lemn de

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!