Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Cercetările din acest an au avut drept obiective
lărgirea colecţiei litice, într-un cuantum relevant pentru a analiză
statistică a atributelor, verificarea limitelor concentraţiei de
artefacte litice din nivelul aurignacian (nivelul aurignacian III, cf.
Mogoşanu 1978), dar şi recuperare unei serii de probe pentru
analize palinologice, OSL şi tephracronologie (secvenţa
arheologică nu conservă material organic). Unul dintre
sondajele de 2 x 1 m deschise în campania din 2009, în
extremitatea nordică a sitului, orientat E - V, a fost extins la o
suprafaţă de 5 x 1 m (sondajul nr. 4, adâncimea maximă 0,80-
0,90 m). Întrucât secvenţa geologică a fost descrisă în raportul
campaniei din 2009, ne vom rezuma aici la prezentarea
conţinutului arheologic.
În partea superioară (0-0,15 m), afectată în general de
lucrări agricole în timpuri istorice, materialul arheologic apare
amestecat (câteva fragmente de ceramică preistorică şi
medievală, piese litice, resturi de chirpic). Locuirea paleolitică
include cel puţin două episoade distincte de concentrare a
prezenţei umane în perimetrul sitului: un subţire nivel gravettian
(0,10/0, 20 m) şi o mult mai consistentă prezenţă atribuită
Aurignacianului. Cele două etape majore de ocupare a sitului se
reflectă în categorii tehnologice și tipologice distincte: nivelul
gravettian este caracterizat de nuclee prismatice cu două
planuri de lovire opuse şi vârfuri La Gravette, care folosesc
drept suport atât lame, cât și lamele; nivelul aurignacian este
predominant reprezentat de nuclee piramidale sau, in mai mică
măsura, carenate, cu un singur plan de lovire, iar majoritatea
pieselor retuşate sunt lamelele Dufour fragmentare, rareori
întregi. În ambele cazuri, materialul litic descoperit a utilizat
aceleaşi categorii de materii prime, dominate de opalul maroniugălbui.
Dimensiunile mici ale săpăturii ne-au permis trecerea
prin sită, sub jet de apă, a întregii cantităţi de sediment
decapate. S-a recuperat, astfel, un număr total de 5562 de
piese litice (1123 de artefacte recuperate in situ, 4439 la sită).
Prelucrarea statistică preliminară a repartiţiei pe verticală a
artefactelor evidenţiază un interval de densitate maximă a
materialului litic aurignacian (51,66% din totalul pieselor) cuprins
intre 0,43-0,51 cm (orizontul prismatic – GH 3).
In vederea analizelor OSL, tephracronologie,
sedimentologie şi palinologie s-a încercat eşantionarea întregii
secvenţe geologice. Eşantioanele au acoperit fiecare din cele
patru mari unități stratigrafice identificate (sol actual, sediment
loessoid, sediment prismatic, sediment argilos): trei probe OSL
in caroul 85/222, de pe profilul vestic; patru probe de sediment
din caroul 86/221, profilele nordic și sudic; doua eşantioane de
polen in bloc din c.86/221, profilul estic; 20 de eşantioane de
sediment pentru identificarea particulelor microscopice de
tephra, recoltate de pe profilul sudic al c.86/221, de la 0,15 m la
0,95 m.
Bibliografie:
F. Mogoşanu, 1978, Paleoliticul din Banat, Biblioteca de
Arheologie, 32, Ed. Academiei, Bucureşti.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
225
125. Sălard, com. Sălard, jud. Bihor
Punct: Valea Fărcaşului, traseul Autostrăzii
Braşov-Borş, Km 54+150-54+350
Cod sit: 31020.10
Autorizaţiile de cercetare arheologică preventivă nr.
111/2009, 112/2010
Colectiv: Gruia Fazecaş - responsabil, Corina Toma (MTC
Oradea), Cristina Popescu (MNIT)
La km 54+200 al ABB, pe malul stâng al văii
Fărcaşului, în zona extravilană a satului Sălard, în faza de
diagnostic, arheologul Sorin Bulzan a identificat fragmente
ceramice aparţinând unor epoci diferite. Cercetarea preventivă
a terenului cuprins între km 54+150–54+350 a debutat în
primăvara anului 2009 şi a fost finalizată în vara anului 2010,
interval în care au fost deschise 17 secţiuni şi suprafeţe.
În zece dintre aceste secţiuni de control (S 1, 3-9, 16-
17) solul s-a dovedit a fi steril din punct de vedere arheologic,
sporadic, la adâncimi de –0,20/40 m, fiind descoperite bucăţi de
chirpici şi fragmente ceramice de mici dimensiuni, nedatabile.
Stratigrafia generală a secţiunilor se prezintă astfel: 1. humus
vegetal (aprox. 0-0,25/30 m grosime), 2. strat de pământ bruncenuşiu
(0,25/30-0,55/60 m), 3. strat de argilă galbenă, lutoasă
(0,55/60-0,75/80 m).
S10 (40x1,5 m) a fost trasată în partea dreaptă a
tronsonului, spre vale, în dreptul Km 54+150-54+200. În stratul
vegetal (0-0,30 m) au fost găsite urme sporadice de chirpici,
care au continuat să apară şi în stratul următor de pământ bruncenuşiu
(0,30-0,65 m). În acest strat în dreptul metrilor 15,10-
16,70 m, la o adâncime de aproximativ -0,45 m, s-a conturat o
groapă (C3) care conţinea fragmente ceramice (neolitice),
bucăţi de chirpici, cărbune, bucăţi provenite de la o vatră de foc,
obsidian, fragmente de os şi piatră. Groapa de formă uşor
tronconică se adâncea încă aproximativ 0,35 m, străpungând
stratul de argilă galbenă.
În S2 (40x1,5 m), trasată în partea dreaptă a
tronsonului în dreptul Km 54+300-54+350, au apărut două
complexe arheologice, care s-au dovedit a fi două şanturi
paralele, contemporane, de dimensiuni diferite (C1 şi C2).
Complexele amintite au fost surprinse, în dreptul metrilor 18,20-
21,50 m (C1) şi 23-24,20 m (C2), în stratul de pământ bruncenuşiu,
la aproximativ -0,55 m, ele adâncindu-se în straturile
argiloase până la aproximativ -1,95 m (C1), respectiv -1,45 m
(C2). În umplutura celor două şanţuri au fost descoperite
fragmente ceramice corodate, greu de atribuit tipologic sau
cronologic, şi urme slabe de cărbune şi chirpici.
Pentru a urmări traseul acestor șanțuri au fost
deschise două suprafeţe, S11 (12 x 5 m) şi S12 (8,5 x 4 m).
Profilurile secţiunilor S2, S11, S12 prezintă patru straturi:
pământ vegetal (0-0,25 m), pământ brun-cenuşiu (0,25-0,60/70
m), strat de argilă galbenă (0,60/70-1,65/70 m) şi un strat de
argilă roşcată (1,65/70-1,90/2,20 m). 1
În suprafaţa S11, trasată în partea dreaptă a secţiunii
S2, în stratul de pământ brun-cenuşiu, la o adâncime de -0,70
m, în dreptul m. 4,50-8,80, s-a conturat deschiderea şanţului
C1, şi, paralel cu acesta, în dreptul m. 10,20-11,40 şanţul C2.
Şanţurile se adâncesc În suprafaţa S12, trasată în partea
stângă a secţiunii S2, şanţurile au apărut de asemenea în
stratul de pământ brun-cenuşiu, la o adâncime de -0,65 m;
deschiderea şanţului C1 fiind surprinsă în dreptul metrilor 1,25-