Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

podium-ul nu era mai înalt, era nevoie de 9 trepte a câte 0,17 m,
ceea ce ar însemna o lăţime totală de cca. 2,70 m. Daca
podium-ul era mai înalt, putem ajunge, de pildă, la 11 trepte. În
afara zonei treptelor, curtea era acoperită de lespezi mari de
piatră, dintre care una măsoară 110 x 70 x 7 cm.
Curtea va fi traversată ulterior, de la S la N, de un
canal post-roman (C1), care poate fi sesizat începând cu zona
cuprinsă între zidurile ZY2 şi ZY3. C1 perforează zidurile ZY3,
ZY18 şi ZY9. O mulţime de piese arhitectonice de marmură,
încă nestudiate, formează pereţii canalului C1 sau se află în
imediata apropiere a acestuia.
Porticul sudic (C) este cuprins între zidurile ZY2 (S),
ZY3 (N), ZY 7 (E) şi ZY 12 (V), iar porticul nordic este cuprins
între zidurile ZY 13 (S), ZY 8 (N), ZY 7 (E) şi ZY 12 (V).
Întrebarea este dacă aceste portice comunică cu curtea
templului sau cu decumanus-ul de S, respectiv cu un alt spaţiu
deschis spre N. În primul caz comunicarea cu curtea templului
nu s-ar putea face decât în partea de E, mai precis la E de
marginea de E a podium-ului, căci în rest coloanele ar fi practic
lipite de podium şi nu mai vedem rostul lor. Asta ar însemna
nişte coridoare închise (cryptae?). O altă soluţie, pe care o
preferăm, ar fi că templul să fie alcătuit numai din podium şi
curte, iar porticele să nu comunice cu el, ci cu decumanus-ul de
S şi cu un alt spaţiu deschis spre N. Argumente pentru această
soluţie ar fi blocul de calcar care s-a aflat până în anul 2008 pe
coama zidului ZY 2 şi care ar fi putut servi drept baza pentru o
coloană similară cu cea identificată în partea de V a suprafeței
S 2. Porticul de N nu este cercetat decât în mică măsură, fapt
care ne dă speranţa identificării unor elemente lămuritoare.
Intrarea se făcea pe axul E - V, zonă în care a fost
identificată fundaţia zidului ZY7. În faţă se afla un portic, căruia
îi aparţine stilobatul ZY6, de unde provin coloanele de mari
dimensiuni, dintre care cel puţin una scrisă, şi care făcea
legătura cu decumanus-ul dintre complexul Y şi complexul X.
Ziduri
ZY2 – Închide complexul Y înspre S şi, totodată,
înspre decumanus-ul care desparte complexul Y de X. La E
acesta face colţ cu ZY7, iar la V cu ZY12. Fundaţia este
construită din piatră de râu şi mortar alb. O primă crepidă,
neregulată, este lată de 0,10-0,24 m. Urmează o primă elevaţie,
din piatră de râu şi mortar alb, păstrată pe o înălţime de 0,40 m.
De notat este faptul că atât fundaţia, cât şi elevaţia amintită se
ţes cu elementele analoge ale zidului ZY12. Prima elevaţie a
fost parţial înlocuită cu o a doua elevaţie. Această din urmă este
mai groasă pe latura de N cu aproximativ 0,10 m faţă de prima
elevaţie. Practic, această porţiune de cca. 0,65 m este tot o
elevaţie, fiindcă, cel puţin înspre S, se termină cu o crepidă lată
de cca. 0,06 m. Prima crepidă şi prima elevaţie aparţin primei
faze de piatră (fapt sesizabil pe profilul de lângă ZY16).
O observaţie importantă este aceea că întâi a fost
construit zidul ZY13, acestuia fiindu-i adosate porţiunile
superioare ale zidului ZY2. Aceeaşi observaţie se poate face şi
în cazul zidului ZY3. Prin urmare, crepida superioară a zidului
ZY2 aparţinea aceleiaşi faze de care se leagă crepida
superioară a zidului ZY13.
La 12,10 m de colţul cu ZY6, alunecat de pe coama
zidului, se mai afla în 2008 un bloc de calcar. Interpretarea pe
care am dat-o la acea vreme a fost că acest bloc servea drept
bază de coloană în portic. O coloană de marmură, care apare şi
în fotografiile lui C. Daicoviciu, este lipită de faţa de N a lui ZY2.
Diametrul fusului în partea superioară este de 0,43 m, iar
lungimea păstrată de 1,05 m.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
122
Zidul este spart în zona colţului cu ZY12 (groapa lată
de 0,80 m), apoi pe traseul canalului C2 (groapa lata de 0,75 m)
şi, în sfârșit, în dreptul zidului ZY16. Această a treia groapă (lată
de 1,20 m) merită mai multe comentarii. În ea au fost identificate
numeroase fragmente de cărămizi sesquipedales, cu diagonale
încrucişate, realizate cu degetul în pasta crudă, sau cu semne
în forma literei S, făcute tot cu degetul. Este posibil ca de la o
anumită înălţime elevaţia era continuată în cărămidă. Să fie un
argument pentru ipoteza că zidul ZY2 putea fi plin,
neîndeplinind rolul unui stilobat? Distrugerea nu putea avea loc
decât într-o perioada, când încă nu era nevoie nici de cărămizi
pentru construcţii şi nici de marmură pentru var.
În jumătatea de E a zidului ZY2 au fost făcute
intervenții masive şi necontrolate în anii 30’. Această porţiune va
fi cercetată în 2011 şi tot atunci va fi stabilită adâncimea
fundaţiilor.
ZY3 – se află la 3,40 m N de ZY2. Are direcţia E - V,
intersectându-se în unghi drept cu zidurile ZY7 şi ZY12. Elevaţia
sa ar putea fi ţesută în ultima fază cu cea a lui ZY7. În punctul
unde aceste două ziduri fac se intersectează, se păstrează un
bloc de calcar ars, refolosit, crăpat în trei bucăți - 90 cm (N - S)
x 60 cm (E - V) x 30 cm (H). Dificultatea studierii acestui zid
provine din faptul că în anii 30’ a fost elevaţia a fost consolidată
în mod eronat de pe porțiunea de la E de ZY13. Reală în
această porţiune este o fundaţia lată de 100-110 m, realizată
din pietre mari de râu şi lut. Porţiunea de V se adosează zidului
ZY13, incluzând partea superioară a fundaţiei şi începutul
elevaţiei. Marginea nordică, dinspre podium, este foarte
distrusă. Partea de V a zidului ZY3 are următoarele elemente: o
fundaţie neîngrijită realizată din piatră de râu şi mortar,
incluzând bucăţi de cărămidă. O prima crepidă este lată de cca.
0,10 cm. Urmează o a doua fundaţie (iniţial elevaţie), păstrată
pe o înălţime de cca. 0,30 m. A avut loc şi aici, ca şi la ZY2, o
demolare parţială. Urmează o nouă fundaţie, de 0,75 m, la
partea superioară a căreia se afla un nivel de egalizare (glaif!),
urmat de o elevaţie de până la 0,30 m. Părțile inferioare ale
zidurilor ZY3, ZY2, ZY16 şi ZY12 aparţin aceleiaşi prime faze de
piatră.
Lăţimea elevaţiei este de 0,80 m. În porţiunea
superioară ZY3 are în compoziție opus signinum, ca şi podiumul.
Probabil că a avut loc o adaptare a zidului ZY3 la planul
templului. În aceeași porţiune, ZY3 i se adosează lui ZY12.
ZY6 – Observaţiile din 2008: Orientare N - S. La prima
vedere pare discontinuu. Este un stilobat în faţa unei clădiri
monumentale; lungime păstrată: 5,50 m. Se află la 1,70 m E de
ZY7, creând împreună probabil o intrare monumentală. Are un
stâlp la colţul cu ZY2 de 1,10 m (E-V) şi 1 m (N-S). La 1,30 m
spre N avem o porţiune lungă de 1,60 m şi lată de 65 cm,
netedă, pe care fuseseră puse blocuri (intercolumnium).
Urmează o parte mai lată, de 1,20 m (N-S) şi 1 m (E-V), care
susţinea o bază mare de coloană. Urmează apoi o altă porţiune
mai îngustă, de 65 x 40 cm, care face parte din intercolumnium.
A fost surprinsă o poţiune a sa şi înspre N, făcând un unghi
drept cu ZY8, la 21,50 m faţă de colţul cu ZY2.
ZY12 – Are direcţia N - S, închizând spre V complexul
Y. Zidul pare a se afla în prelungirea zidului Z20, care constituie
limita de V a Capitoliului şi a criptoporticului de N din forum
novum, respectiv ZX2, limita vestică a clădirii X. Acest traiect
este întrerupt de decumanus-ul care desparte complexul X de
complexul Y. În suprafaţa S 2 zidul ZY12 are elemente
asemănătoare cu zidurile ZY2 şi ZY3. Fundaţia şi prima elevaţie
a zidului ZY12 sunt ţesute cu prima fundaţie şi cu prima elevaţie