Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Prezenţa străzii, intens circulată şi nivelurile de locuire
amenajate sub nivelul acesteia au dus la deformarea
accentuată a zidurilor de N, spre interior. În această situaţie s-a
constatat dublarea zidului de N din încăperea a, pentru
creşterea rezistenţei, precum şi recompartimentarea spaţiului pe
jumătate. O situaţie cu totul deosebită a fost întâlnită în
încăperea b, în care se păstrează un pavaj, atent construit din
lespezi din piatră, aflat la aproximativ 0,40 m sub nivelul unei
străzi secundare, aflate spre vest. Acest tip de pavaj, o
caracteristică a E 7, este mai bine realizat şi păstrat, mai ales în
preajma uşilor dintre încăperile d şi e, e şi c, atât pe nivelul 1,
cât şi pe nivelul 2.
În încăperile c, d şi e au fost practicate semisecţiuni
de-a lungul laturii de V pentru determinarea stratigrafiei şi a
fazelor constructive. Au fost, astfel, sigur determinate două
niveluri şi etape diferite de amenajare a încăperilor edificiului,
prin blocarea unor uşi şi adosarea unor segmente de zidărie,
prin care se modifică planul iniţial al lui E7. Se remarcă nivelul
2, mai bine conservat, în încăperile c şi d, datat în prima
jumătate a sec. II p.Chr., caracterizat prin podele puternic
incendiate, pe care totuşi s-au păstrat vetre / cuptoare casnice
şi o mare cantitate de fragmente ceramice. Din vatra păstrată în
încăperea c a fost recuperată o amforă, spartă pe loc, care
probabil va putea fi restaurată complet.
În E7, alături de o situaţie stratigrafică şi constructivă
spectaculoasă, a fost descoperită o mare cantitate de ceramică
fragmentară. Predomină amforele, alături de vesela de
bucătărie, dar şi ceramica de masă şi opaiţele. Monedele de la
Justinian (527-565) şi Justin II şi Sophia (565-578) asigură
datarea edificiului, cel puţin în actualul stadiu al cercetărilor.
Demantelarea totală a martorilor dintre casetele în
care a fost descoperit edificiul, nivelurile de călcare aflate sub
cota străzilor din N, E şi V, ca şi diferenţa mare în raport cu
nivelul de călcare actual, dar cu siguranţă şi cu cel antic,
necesită urgenta consolidare a zidurilor, păstrate în partea de N
la înălţimea de peste 1 m, iar la S la înălţimi variind între 0,40-
0,60 m. [Florin Topoleanu].
Sector EM
Colectiv: Mihaela Iacob, Roxana Coadă, Maria-Violeta
Dobrescu, Ion Coropceanu.
(Analiza materialului ceramic, recoltat în cursul cercetărilor din
anul 2009 în sector, a fost realizată de dr. Dorel Paraschiv –
ICEM Tulcea 16 .
Campania din 2010 a avut în vedere continuarea
cercetării secţiunii SVIII, trasată şi cercetată parţial în
campaniile arheologice din anii 2006 şi 2009, punerea în relaţie
a acestei zone (SVIII) cu strada surprinsă în cercetările
anterioare prin prelungirea acesteia (S VIII) cu 30 m, şi
demantelarea şi cercetarea martorilor dintre SIII şi SIV excavate
în campaniile 1994-1995.
Cercetarea arheologică sistematică din sectorul extra
muros, precedată de câteva sondaje efectuate sporadic în afara
fortificaţiilor oraşului romano-bizantin, a fost iniţiată în anul
1977, fiind întreruptă după patru campanii, prin concentrarea
întregului colectiv de cercetare, condus de Maria Coja, asupra
monumentelor din interiorul cetăţii. A fost reluată în 1994,
întrucât din această zonă pot fi obţinute cele mai directe mărturii
privind vieţuirea din epoca romană timpurie (sec. II-IV p.Chr.) şi
organizarea spaţiului funerar în ultima etapă a locuirii antice de
la Argamum (sec. V-VI p.Chr.). În campaniile precedente au fost
degajate parţial mai multe edificii datând din epoca romană, fără
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
75
însă a se putea determina caracterul locuirii. De asemenea, au
fost cercetate morminte ale necropolei plane de inhumație din
epoca romano-bizantină. În cadrul sectorului a fost descoperit,
în anul 2000, un tezaur de peste 250 monede din bronz din sec.
IV-V p.Chr.
SVIII (24 x 2 m). Cercetarea din acest an a avut în
vedere verificarea stratigrafiei până la stâncă (sau până la solul
viu) şi săparea unor morminte, a căror existenţă era anunţată
prin amenajări din piatră specifice, încă din campaniile
precedente. Din datele anterioare cunoşteam faptul ca ne aflăm
la „periferia” locuirii sistematice a platoului argamens, într-un
spaţiu destinat depozitării resturilor menajere în sec. II-III p.Chr.;
ulterior, cel mai devreme spre sfârşitul sec. IV p.Chr., această
zonă a fost afectată necropolei romano-bizantine. Campania din
2006 a permis cercetarea a trei morminte cu scheletele depuse
în groapă, fără coşciug, dar cu amenajări din piatră şi a dus la
identificarea altora, marcate cu amenajări din piatră. În
campania din 2009 am identificat şase amenajări de morminte,
dintre care am cercetat două (M1/2009 şi M2/2009 - M24 şi M25
la nivelul întregii necropole romano-bizantine); cel de-al treilea
(M28) era distrus de factorul antropic şi a fost recuperat parţial
în 2009 şi 2010. Pentru scoaterea la lumină a unor astfel de
monumente sepulcrale procedasem, în 2009, la lărgirea
secţiunii cu 2 m în dreptul c.5 şi 6 spre S, şi a c.8, respectiv, 12
spre N.
Noile date din teren ne-au impus, în 2010, lărgirea
SVIII spre N, în zona c.6 şi 8 şi de asemenea, spre S, în zona
c.5 şi 6, astfel încât extinderea să fie de 2,5 m lăţime spre S. Tot
pentru clarificarea unor descoperiri şi contexte din SVIII am
trasat, în continuarea acesteia, SVIII bis (30 m x 2 m), spre V; în
dreptul c.1-4, spre S, paralelă cu aceasta, am trasat SIX (30 x
3,5 m).
Până la sfârşitul campaniei am reuşit să ajungem, în
SVIII, la adâncimea de 1,60 - 1,70 m (V) epuizând, astfel, în
unele zone, stratul arheologic. Au fost cercetate 12 morminte
(M26-M27 şi M29-M38), dintre care 3 evidenţiate, ca
amenajare, în 2009. Sub mormântul M26 a apărut o amenajare
funerară de perioadă elenistică, distrusă parţial de mormintele
din perioada romano-bizantină şi de construcţia unei clădiri, al
cărei colţ a fost identificat în prelungirea SVIII; ulterior, zidul
orientat E - V al acestui edificiu a fost surprins şi în SIX.
În SVIII bis, în ciuda unei cantităţi mari de piatră sub
formă de dărâmătură, nu am găsit urmele vreunei construcţii, cu
excepţia unei borduri/unui pavaj? orientat(ă) SV-NE, capătul de
V fiind „liber” de orice urmă de amenajare antropică.
În SIX cercetarea s-a oprit la adâncimea de 0,70 m,
după ce au fost puse în evidenţă zidul construcţiei din SVIII –
prelungire, a fost săpat M 38 şi a fost curăţată o zonă din
groapa menajeră (zona în care fusese depozitat materialul
tegular).
În ceea ce priveşte activitatea de demantelare a
martorilor dintre SIV şi SV, am reuşit să punem în evidenţă
pereţii de S ai edificiului cercetat în 1994-1995.
Materialul recoltat: ceramică romană şi getică de perioadă
romană, sec. II-III p.Chr. : fragmente de amfore, ulcioare,
opaiţe, platouri şi boluri hemisferice pergameniene, farfurii cu
buza arcuită (pontice), castroane, între acestea fragmente de
platou în tehnica Terra sigillata şi boluri decorate în tehnica
barbotinei.
- ceramică elenistică depusă la amenajarea funerară
din perioada corespunzătoare