Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Şanţul K
Cercetarea şanţului K a avut ca temei observarea
amenajării cu şanţuri circulare concentrice de pe terasa aflată la
400 m de tell. Aceste structuri au fost observate pe o fotografie
din satelit din anul 1967. Rezultatele cercetărilor geomagnetice
efectuate în anul 2007 au evidenţiat trei şanţuri circulare,
concentrice.
Şanţul K (5 x 42 m) a fost trasat în așa fel încât să
putem surprinde toate cele trei șanțuri.
După decopertare, în primul plan a fost distinsă o
zonă de culoare brună, lată de de 20 m, care contrasta cu solul
galben lutos. Aceasta era exact aria în care ne aşteptam să
surprindem două din cele trei şanţuri. În partea estică a şanţului
a fost cercetată şi documentată o groapă datând din epoca
bronzului. În groapă s-a găsit: ceramică de epoca bronzului,
oase calcinate, cenuşă şi cărbune. În zona estică a şanţului, în
care ne aşteptam să surprindem cel de al treilea şanţ, nu am
putut observa nimic în solul galben lutos. În această zonă nu au
apărut structuri sau materiale arheologice.
În centrul structurii late de 20 m s-a efectuat un sondaj
de 4 x 3 m, secţiune denumită KB. Solul maroniu omogen din
această secţiune, până la adâncimea de 2,35 m este plin de
piese de chirpic, fragmente ceramice şi oase de animale. La o
mai mare adâncime a fost descoperită o monedă celtică. Sub
acest strat urmează un altul, din lut brun roşcat, urmat de un
altul din lut gălbui, până la adâncimea de 3,80 m, ambele sterile
din punct de vedere arheologic.
La V de KB s-a efectuat un alt sondaj de 5 x 1,5 m,
denumit KA, în care am putut observa aceleaşi tipuri de straturi,
de asemenea pline de bucăţi de chirpic, fragmente ceramice şi
oase de animale. Sondajul KA are adâncimea de 2 m.
Un al treilea sondaj, KC a fost efectuat la est de KB şi
a avut dimensiunile de 8 x 1,5 m, cu o adâncime de peste 3 m.
În partea estică a secţiunii, trei cioburi din perioada Gumelniţa
au fost descoperite împreună cu un număr de pietre lucrate
aparţinând epocii cuprului.
Suprafaţa L
Suprafaţa L (NW: N 185, E 94; NE: N. 185, E. 99; SE:
N. 180, E. 94; SE: N. 180, E. 99) este localizată la nord de
suprafaţa J, în pantă. Poziţionarea şanţului a fost determinată
de rezultatele forajelor executate pe parcursul anului 2009 de
către echipa condusă de J. Wunderlich.
Grosimea stratului de colluvium (pământ moale, de
culoare cenuşie) a suprafeţei L atinge aproape 60 cm în partea
de N şi 30-36 cm în partea sudică. Stratul de cultură începe cu
contextul L206 şi poate fi interpretat ca o structură continuă de
la V la E mărginită în ambele extremităţi de aglomerări de
pietre. Materialul arheologic descoperit aici, altminteri destul de
bogat, rezidă în piese de ceramică, oase animaliere, scoici,
pietre. O mare concentrare de fragmente ceramice apare în
contextul L213 (4 vase reîntregibile). Contextul L223 prezintă o
cantitate mare de fragmente ceramice de mici dimensiuni, oase
de animale şi mici artefacte. În adâncime a fost descoperită o
instalaţie de lut galben, de forma ovală, prevăzută cu o piatră de
râşnit (L228), iar în profilul sudic al şanţului putem observa o
mare concentraţie de scoici în apropierea unui cuptor
(contextele L229, L230, L231).
La cercetarea structurii de formă rotundă cu o râşniţă
la centru (L228) s-a observat, că piatra era de fapt plasată întrun
bloc solid lutos de culoare galbenă şi formă patrulateră
regulată, care, cel mai probabil, a fost edificat pentru a fixa
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
104
râşniţa în poziţie stabilă, înlesnind procesul de prelucrare a
grânelor. Grosimea stratului de lut era de 8-10 cm.
Cele trei aglomerări de scoici (L229, L230, L231) au
reprezentat, de fapt, o singură mare aglomerare, care a putut fi
studiată până la adâncimea de 33,77 m, urmând să fie
cercetată integral în anul viitor. Aglomerarea avea o formă
neregulată, marginile fiind mai înalte decât partea centrală.
Dimensiunile maxime surprinse ale aglomerării – 3,20 x 2,50 m.
Cantitatea de scoici conţinută în acest complex era enormă. Pe
lângă scoici, complexul conţinea oase de animale, fragmente
ceramice, pietre de mici dimensiuni. În partea estică, mai
aproape de centru, a fost descoperit un craniu uman intact,
culcat pe partea stângă (orientare SV, cu faţa spre NV), aflat în
conexiune anatomică cu două vertebre superioare ale gâtului.
Pe craniu se afla o unealtă (?) de silex. Craniul era amplasat pe
stratul de scoici. Alte cel puţin 7 oase umane (oase lungi, o
vertebră, clavicule) erau împrăştiate pe aglomerarea de scoici.
Sub stratul de scoici se întindea un strat subţire (0,06-
0,08 m) de lut galben, sub care urmează un strat de pământ
negru. În partea NV a acestui complex negru, aproape de
marginea nordică a sa, a fost descoperit fragmentul unui alt
craniu uman (H = 33,86 m).
În jumătatea vestică a secţiunii, între aglomerarea de
scoici şi complexul negru de sub profil, au fost cercetate două
gropi rotunde (L238 şi 242; diametrul 0,40-0,50 m) ce conţineau
pământ negru şi puţine pietre, fragmente ceramice. Adâncimea
gropilor nu era mare (0,20-0,25 m).
Suprafaţa M
Suprafaţa M este localizată la N de tell, la E de
suprafaţa J, între coordonatele: N 151- N158 şi E112-E126.
Plasarea acestei suprafeţe a fost determinată de
observaţiile făcute în urma investigaţiilor geomagnetice
efectuate în anul 2004, ce indicau două anomalii puternice în
această arie.
Sub stratul de colluvium gros de 0,80-0,90 m cu
materiale arheologice amestecate, a fost atins stratul de cultură
de culoare brun-roşcat perturbat puternic de numeroase ganguri
de animale. În timpul săpăturii au fost cercetate două structuri
puternic arse, una în jumătatea estică (M625) şi alta în
jumătatea vestică (M630) separate de o zonă de lut galben (cu
puţine materiale arheologice) şi patru morminte de inhumaţie.
Structura arsă din jumătatea estică (M625) a fost
surprinsă pe o lungime de 3,50-4 m şi pe o lăţime de 2,50-3 m
şi nu a fost cercetată integral datorită faptului că aceasta se
continuă sub profilul de est al suprafeţei. La nord, pe o lungime
de cca. 1 m este delimitată de o banchetă de lut ars, păstrată
parţial, orientată E - V, înaltă de cca. 0,30 m şi lată de cca. 0,20
m. La S de această banchetă de lut ars s-au găsit 75 de vase
întregi şi întregibile, unele fiind acoperite de bucăţi masive de
chirpic ars, topoare de silex, lame de silex, o piatră de ascuţit,
unelte de os puternic arse. Vasele erau distribuite pe întreaga
suprafaţă a complexului arheologic. În interiorul unuia dintre
vase a fost descoperit un împungător din cupru. După
recoltarea vaselor pe anumite zone a putut fi observată
podeaua din lut întărit, pe alocuri puternic arsă. Au fost recoltate
probe de sol şi cărbune.
Elemente ale structurii arse din jumătatea vestică
(M630) au fost identificate pe o lungime de cca. 4 m și pe o
lățime de 1,50-2 m. În partea estică a fost cercetată o instalaţie
de lut de formă semicirculară ce înconjura o piatră de râşnit de
mari dimensiuni (peste 50 kg) bine încastrată în lut. La V de
instalaţie pe o lungime de 1-1,50 m au fost descoperite