Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

prăbuşindu-se spre zona central-nordica a vetrei. În centrul
vetrei s-au găsit numeroşi cărbuni,cenuşă şi chiar oase mici
calcinate, iar în partea de E (la gura vetrei) câteva fragmente de
ceramică cucuteniană. Împrejmuirea cu gardină îi conferă o
formă generală cvasi-dreptunghiulară, îngustându-se uşor spre
partea de E. Deschiderea spre E este de cca. 0,50 m, lungimea
(interiorul vetrei) = 1,2 m, lăţimea (max.) = 0,8 m. La exterior L =
1,6 m; l = 1 m. Grosimea gardinei variază: spre VNV la 12 - 13
cm, spre S şi NE la 6 – 8 cm. Adâncimea maximă până la care
au fost descoperite resturi de vatra ajunge la - 1,25 m. Fundul
vetrei este prevăzut cu chirpici poligonali tipici, cu grosimi
cuprinse între 1-2 cm, fiind de culoare cenuşie.
În nivelul cucutenian au fost identificate şi câteva
pietre înroşite la m.3,m.4,m.8 şi m.9 de mărimi relativ mari, din
gresie friabilă şi una din calcar oolitic.
În nivelul getic a fost descoperită o podoabă la m8/-
0,50m (cercel). Cercelul poartă urme de patină verzuie, fiind
alcătuit din două piese: suportul dintr-o sârmă de cupru,
prevăzut la unul din capete cu o gaură (prinsoare) şi corpul
propriu-zis în formă de semiluna, bombat la exterior (zona
mediană), cu o carenă groasă la exterior. Văzut din profil, corpul
cercelului se aseamănă cu o barcă arcuită. Starea de
conservare este buna spre mediocră, fiind uşor corodat spre
urechiuşa de prindere, iar pe celelalte parţi componente
prezintă un strat subţire de patină verde. La prima vedere corpul
cercelului pare a fi din cupru, fiindu-i aplicată o peliculă de argint
la suprafaţă. Deşi descoperită în nivelul getic de sec V - IV
a.Chr., nu excludem să aibă o vechime mai mare din Hallstatt
sau chiar epoca bronzului.
Cercelul are o greutate de circa 1,5 g cu următoarele
dimensiuni:
L = 3,5 cm; l = 1,8 cm; φ(centru) = 3,5 cm; φ(sârmă) =
1,5 mm.
Până la această dată, cercelul descoperit este inedit
ca formă în situl de la Bazga, dar în campania din anul
2008/Ş7/m86 a mai fost descoperită o piesă dintr-o singură
bucată cu dimensiuni mult mai mici.
Unelte din metal:
- fragment de vârf de lance (mg/-0,50 m), rupt din
treimea superioară şi desprins în două. Lateral şi la partea
activă (vârf) este uşor subţiată ("retuşată") pentru a facilita
pătrunderea în corpul străpuns. Are culoare neagră şi este
confecţionat dintr-un metal inoxidant (probabil plumb în aliaj cu
alte metale), fiind greu şi având un luciu metalic. Pe partea
dorsală prezintă o uşoară carenă, asemănător pieselor din silex.
Lateral se prezintă cu o lamă perfect ascuţită. Dimensiuni: L =
3,6 cm, l = 1,8 cm.
- cui cu „floare” lată (plată) din fier, puţin oxidat,
descoperit la m.4/-0,70 m, în nivelul hallstattian. „Floarea”
cuiului are cam 1/2 din lungimea totală, fiind puternic ruginită în
zona mediană a axului vertical. L = 2,8 cm; l (floare) = 1,6 cm.
- obiect din fier, oxidat, răsucit la partea superioară
asemănător unui „clenci” de prindere, de tip agrafă (m5/-0,7 m).
Este oxidat la suprafaţă, fiind puternic afectat de rugină mai ales
în zona de prindere. L = 12,5 cm; l = 0,4-0,6 cm; L(arcuire) = 0,8
cm.
- dorn din fier descoperit în nivelul Hallstatt la m.12/-
0,90 m, cu o starea de conservare bună şi urme de oxidare, dar
cu partea activă tocită. În secţiune apare de formă
dreptunghiulară, iar marginile sunt drepte. Dornul se subţiază
uşor dinspre muchie (cap) spre vârf. L = 6,5 cm; l = 1 cm; L
(vârf) = 0,5 cm; l(cap) = 1 cm.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
224
Unelte din lut, piatra şi silex:
- fusaiolă bitronconică din lut ars, de bună calitate, de
culoare cenuşie, cu φ (max.)=3 cm; φ (perforație) = 0,8 cm; h =
3 cm.
- fusaiolă tubulară, din lut ars, de culoare cărămiziucenuşie,
de calitate bună spre foarte bună. Gaura de perforaţie
are φ = 0,6 cm; φ (max.) = 3,5 cm; h = 1,8 cm.
- fusaiolă bitronconică de culoare galben-cenuşie şi
de calitate bună, descoperită la m10/-0,75 m. Gaura de prindere
(perforaţia) are φ = 1,3 cm; iar φ zonei mediane (maxim) = 3
cm.
- dăltiţa dreptunghiulară de tip herminetă,
confecţionată din menilit de culoare maronie. Are tăişul convex,
cu o latură dreaptă şi una uşor bombată, fiind fin şlefuită.
Muchia prezintă urme de fasonare, iar tăişul este ascuţit cu
câteva ştirbituri laterale. L = 3,5 cm; l = 2,5 cm.
- gratoar din silex de Prut, preparat pe o aşchie, cu
partea activă convexă şi cu retuşe pronunţate lateral, fiind de
formă aproximativ triunghiular. A fost descoperit la m.9/-0,60 m,
având următoarele dimensiuni: L = 3,5 cm; l = 1,8 cm.
- râşniţă cvasi-pătrată din gresie silicioasă de duritate
medie, descoperită la m.11/-1 m, la cca. 1,5 m NE de vatra de
foc, cu o uşoară albiere în partea centrală. L = 42 cm; l = 38 cm;
gr.= 6,5 cm.
- nicovală din gresie slabă descoperită la m.6/-0,80 m,
de formă cvasi-pătrată cu laturile 25 x 2 cm.
Caseta A/Ş3/2004
În partea de NV a secţiunii Ş3 realizată în anul 2004,
a fost depistat în secţiunea malului abrupt (primăvara anului
2010), în urma prăbuşirilor gravitaţionale de versant, resturile
unui cuptor de ars ceramică cucutenian. Pentru salvarea
acestuia s-a realizat o casetă A cu următoarele dimensiuni: L =
3 m; l = 2,5 m. Prin decopertarea nivelului superior cucutenian,
au fost identificate fragmentele bolţii centrale a cuptorului
prăbuşite, iar sub acestea, resturi de la placa de separaţie a
camerelor de coacere a ceramicii. Placa avea numeroase
perforaţii la nivelul inferior, ce aveau ca scop distribuţia
controlată a temperaturii de ardere a vaselor ceramice. Astfel de
cuptoare cucuteniene au fost descoperite şi într-un alt sit
eneolitic de la peste 10 km, în punctual Dolheşti „La Ulm”.
În caseta B, materialul arheologic este răzleţ, găsinduse
doar o singură concentrare la m.2, -0,60 m ce s-a constituit
într-un mic complex ceramic cucutenian, fără urme de pictură.
Pe ansamblu, campania din anul 2010 din acest sit,
deşi restrânsă din motive financiare, a avut ca surpriză
descoperirea celei mai bine conservate vetre de foc
cucuteniene din câte s-au descoperit până acum, permiţândune
să putem concluziona numeroase informaţii de ordin
tehnologic privind instalaţiile de foc preistorice.
124. Româneşti, com. Curtea, jud. Timiş
Cod sit: 158957.01
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 176/2010
Colectiv: Mircea Anghelinu - responsabil, Loredana Niţă (UV
Târgoviște), Ion Cornel Băltean (RMGC) Valery Sitlivy (Univ. din
Köln), Holger Kels (Univ. din Aachen), Victor Chabai, Andrej
Vesselsky (Institutul de Arheologie, Simferopol, Ucraina)