Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

cuprinsă între colţul de NV al castrului şi până la colţul similar al
principiei pentru a surprinde întreaga structura internă. În anul
2009, a fost identificată pe lăţime o baracă de lemn cu două
faze de locuire. La 1 m spre S de secţiunea din anul 2009, a
fost trasată în anul 2010, o a doua secţiune (15 x 1,50 m).
Stratigrafia este următoarea:
- 0-0,07-8 m humus vegetal;
- 0,08-0, 35 m o depunere de pământ galben steril din
punct de vedere arheologic;
- 0,35-0,78 m nivel de locuire antică târzie cu
pigmentaţie de cărămidă de fapt, ţigle într-un strat de pământ de
culoare neagră (III);
- 0,78-1,08 m, nivel de arsură la roşu şi distrugere a
unei barăcii militare (cu lăţime de cca. 7 m).
Din fundaţia barăcii se păstrează amprenta a 4 bârne
(lăţime: 37 cm, 35 cm, 20 cm, 20 cm) (II); ea reprezintă faza a
doua de locuire a unei barăci ridicată pe aceleaşi
amplasamente; în acest nivel între m. 2-5,65 apare un drum
realizat dintr-un singur rând de piatră de râu cu pietriş;
- o lentilă de lut de amenajare antică lată de 15-20 cm
între cele două barăci;
- 1,08-1,25 m primul nivel de locuire a unei barăci de
lemn, care a fost construită având o talpă din bârne de lemn.
Construirea barăcii a avut loc spre sfârşitul domniei lui
Antoninus Pius. Baraca a fost distrusă printr-un incendiu violent,
moment care nu poate fi încă precizat din punct de vedere
cronologic;
- 1,25-1,53 m un stat de lut de nivelare;
- 1,53-1,75 m nivel de locuire antică anterior construirii
barăcilor, o construcţie din bârne de lemn incendiată şi nivelată
cu urme slabe de ceramică romană şi ceramică noricopannonică
lucrată cu mâna. Nivelul prim se întinde pe toată
suprafaţa secţiunii (chiar şi sub drumul antic). El se datează în
prima jumătate a sec. II.
În concluzie, noile cercetări sugerează faptul că
extinderea fortificaţiei mari de la Tibiscum a avut loc deja din
timpul lui Antoninus Pius şi nu Marcus Aurelius, cum părea să
dovedească inscripţia descoperită în principia castrului (IDR, III,
1, 130). Ea presupunea extinderea spre V cu cca. 75 de m de
castrul mic din piatră a arealului ocupat de noua fortificaţie. De
asemenea, în acest areal se constată în primul nivel de locuire
prezenţa unei construcţii din lemn cu caracter civil, ceea ce
sugerează amenajări ale vicus-ului militar, care la mijlocul sec. II
a fost incendiată şi dezafectată prin nivelare pentru noile
amenajări militare.
Vicus militar
În nord-vestul vicus-ului militar printr-o imagine
satelitară a fost identificată o clădire de mari proporţii.
Cercetările arheologice din anul 2010 au început abordarea
acestui complex arheologic printr-un sondaj. Pentru aceasta a
fost trasată o secţiune de 30 x 2 m pe direcţia E - V, prelungită
apoi spre E cu încă 5,00 m.
Rezultatele obţinute ar fi următoarele: identificarea
drumului imperial roman surprins pe o lăţime de 8,50 m cu
rigole late de 0,65 cm urmate de o refacere masivă şi ridicarea
nivelului cu 0,50 cm. Noul drum avea o lăţime de 6,50 m cu
rigole late 1,75 m. Structura drumului imperial a fost riguros
realizată după prescripţiile romane de execuţie. Drumul imperial
apare între m.1-11 la adâncimea de 0,75 m.
La m. 23,50, respectiv cca. 12 m de drumul imperial
apare o construcţie din piatră surprinsă doar parţial, cu colţul de
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
72
N - V, al cărui zid continua spre E pe o lungime de 6,30 m. În
prelungirea secţiunii, zidul continua pe toată suprafaţă, deci încă
5 m. Zidul construit din piatră de râu are o lăţime de 0,90 m. La
3,77 m de colţul de NV se afla la baza unui pilastru cu
dimensiunile de 1 x 1 m, după 4 m, un al doilea pilastru cu
dimensiuni similare construit din piatră de râu şi mortar.
Pentru a încerca dezvelirea complexului s-a trasat o
casetă de 6 x 2,50 m spre S fiind identificate urmele unor ziduri
interioare late de 0,50 m construite din piatră de râu şi mortar.
Un bogat inventar arheologic constând din ceramică,
sticlă romană obiecte din fier sugerează inventarul unei clădiri
cu caracter particular sau chiar a unei taverne. Se constată
prezenţa mai multor nivele de locuire, care nu pot încă bine
conturate cronologic.
Zusammenfassung
Die Archäologischen Forschungen im 2010 haben
zwei Ziele gehabt, dem grossen Lager von Tibiscum und die
Gebäude XIV aus dem Kastellvicus.
Im grossen Lager wurde identifiziert eine zweite
Baracke aus Holz (die erste Baracke im SI/ 2009 entdeckt),
gebaut über eine zivile Gebäude aus der erste Hälfte des 2.
Jhdt. Die Baracker ist Ost-West orientiert. Die Baracke mit eine
breite von 7 m, wurde in eine erste Etappe durch Brand zerstört,
eine andere Gebaude aus Holz wurde auf dem selben Platz
errichtet. Sie ist auch durch Brand zerstört worden. Ein
spätrömische Niveau mit Keramik ist identifiziert zwischen
0,35-0,78 m.
Kastellvicus. În Nord-Westen der Kastellvicus wurde
eine Grosse Gebäude aus Stein identifiziert, cca. 12 m nach
Westen lauft die römische Reichsstrasse gut erhalten, mit zwei
grosse Etappen der Wiederherstellung.
31. Jurilovca, com. Jurilovca, jud. Tulcea
[Orgame/Argamum]
Punct: Cetate, Zimbru, Tumulul Ivan Bair
Cod sit: 160653.02, 160653.06, 160653.07
Autorizaţia de cercetare arheologicǎ sistematicǎ nr. 67/2010
Colectiv: Mihaela Mănucu-Adameşteanu - responsabil, Monica
Mărgineanu Cârstoiu (IAB), Florin Topoleanu, Mihaela Iacob,
Vera Rusu (ICEM Tulcea), Vasilica Lungu (ISSEE București),
Alexandre Baralis (Université de Provence Aix Marseille I –
CNRS MMSH-Centre Camille Jullian), Andrei Opaiţ (IA Iași),
Virgil Apostol (MNIR), Alexandra Dolea, Alina Muşat
(doctorande FIB), Roxana Coadă, Maria Violeta Dobrescu,
Ștefan Honcu (masteranzi UAIC Iaşi), Ion Coropceanu
(masterand UDJ Galaţi), Bogdan Giosanu, Simona Micu
(studenţi UDJ Galaţi), Raluca Burlacu Timofte, Sebastian
Danciu, Xenia Păuşan, Paul Petric, Carmen Rogobete, Florin
Trăistaru, Ştefan Timofte (studenți UBB Cluj)
Prin Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică
nr. 67/2010 (titular Mihaela Mănucu-Adameşteanu), Ministerul
Culturii şi Patrimoniului Naţional 1 a autorizat Institutul de
Arheologie “Vasile Pârvan” al Academiei Române să continue
cercetarea oraşului greco-roman Orgame/Argamum, în calitate
de organizator al şantierului arheologic. Desfăşurate în lunile
august-noiembrie 2010, lucrările de cercetare arheologică
sistematică şi de conservare primară din această campanie au