Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

eferitoare la această fortificaţie. Acestea se referă în special la
şanţul construcţiei, valul fiind complet distrus în această zonă
(acesta este perfect vizibil la V de sectorul cercetat, unde se
observă clar şanţul orientat spre S şi valul spre N). Au fost
trasate secţiuni de identificare a traseului Valului mic de
pământ, paralele cu axul autostrăzii, pe marginile de N şi S ale
acesteia (SI, SII, SIII). Ulterior identificării Valului mic de
pământ, au fost trasate trei secţiuni perpendiculare pe traseul
Valului mic de pământ (SIV, SV, SVI).
Trei sunt elementele care au atras atenţia: profilul în
forma unui „U” larg, care contrastează cu forma în „V”
identificată în alte sectoare (în apropiere de Constanţa de pildă);
umplutura compactă, lutoasă, care indică o abandonare bruscă
şi o distrugere (prin umplere) rapidă a şanţului Valului mic de
pământ; identificarea în umplutura şanţului a două fragmente
ceramice, primele surprinse până acum în toate sectoarele
(Constanţa, Straja, Medgidia) cercetate ale Valului mic de
pământ, fragmente care indică epoca romană. [Adrian Ioniţă,
Andrei Măgureanu]
Zusammenfassung
Die Rettungsgrabungen neben Medgidia hatten zum
Ziel die Erforschung von drei Hügelgräbern (T3, 5 und 6) und
dem frühmittelalterlichen „Kleinem Erdwall”. Der letzte hatte in
dieser Gegend der Dobrogea eine U-Form. Im Lichte der
Zusammensetzung der Grabenfüllung, kann von einer rascher
Zuschüttung gesprochen werden.
In den Tumuli wurden mehre Gräber und andere
Komplexe (hauptsächlich Steinkomplexe entdeckt). Interessant
waren das Hauptgrab im T5, ein Steinkistenkindergrab im T6
und eine dreifache Beerdigung im T3. Die meisten der Gräber
müssen der sog. Jamnaja-Kultur zugeordnet werden.
120. Pianu de Sus, com. Pianu, jud. Alba
Punct: Cetăţuia
Cod sit: 6226.02
Autorizația de cercetare arheologică preventivă nr. 167/2010
Colectiv: Petre Beşliu Munteanu (MN Brukenthal)
Pe dealurile de la NE de satul Pianul de Sus se află
un loc numit Cetăţuia. Pe botul de deal astfel denumit de săteni
se poate ajunge din Pianul de Sus pe sub releul de telefonie
mobilă. Ca să ajungi la locul Cetăţuii mergi din Pianul de Sus
deasupra livezilor satului sau de la ieşirea din Pianul de Jos
trecând peste locurile arate ale sătenilor şi apoi peste râul Pian
cu direcţia spre Dealul Cocoş. Poziţia fortificaţiei este
înşelătoare, partea mai înaltă a dealului fiind alta, numită
Cetăţeaua. Observarea Văii Sebeşului este însă mai bună, iar
poziţia mai uşor de apărat dat fiind pantele abrupte apropiate. În
partea opusă, pe dealurile de dincolo de sat, Culmea sau Piscul
Cetăţelii nu lasă să se vadă urme evidente de amenajare
umană.
Săpătura arheologică s-a efectuat în parteneriat cu
Muzeul Unirii din Alba Iulia. Ajutor consistent am avut însă
numai de la comunitatea satului, mulţumiri datorând în primul
rând primarului Marin Petruse. La cercetare arheologică
efectuată datorită unei mici sponsorizări şi cu participarea unor
asistaţi din sat a participat ca voluntar studentul Lucian Muntean
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
217
din Cluj-Napoca. Ridicarea topo a fost efectuată de Ana David,
angajată a Primăriei din Pian, căreia îi mulţumesc şi pe această
cale.
Istoria satului Pianul de Jos este superficial
cunoscută. Capitolul despre localitate din Repertoriul arheologic
al judeţului Aba este scris în primul rând pe baza unor informaţii
orale, dovadă a interesului iniţial. Identificarea tipului de aşezare
de pe Cetăţeaua este însă corectă. 1 Ioan Berciu descria o
cetate de pământ la Pianul de Jos, la cota 236 m, având
dimensiunile de 54 x 30 m 2 deasupra drumului de hotar al
Sebeşului.
Botul de deal al Cetăţelii sau Cetăţuii de lângă Dealul
Cocoşului, evident marcat de gropile căutătorilor de comori, a
fost separată de culmea Cetăţelii printr-un şanţ. Profilul şanţului
sec se vede la V, N şi NE. Drumul forestier înconjoară botul de
deal şi se continuă spre SE. Spre N şi NE se văd urmele unor
terase în panta dealului. La E, terasa inferioară se termină cu o
groapă, rezultat al activităţii umane.
Pe terasa superioară sunt dificil de diferenţiat movilele
de pământ de eventuale lucrări defensive. Din acest motiv
marginea terasei a fost în două rânduri secţionată. Evident în
cercetarea de suprafaţă este segmentul de cerc ce-l formează
valul de la SE, dincolo de care este un şanţ şi culmea dealului
cu locul numit impropriu Cetăţeaua.
Botul de deal a fost secţionat pe direcţia N - S cu un
şanţ lung de 24 m. Secţiunea a intersectat groapa căutătorilor
de comori. La N a fost practicată SII de 5 x 1,50 m. O altă
secţiune de aceleaşi dimensiuni a săpat-o tot responsabilul
şantierului. Cea mai productivă a fost secţiunea de 4 x 1,50 m
prin valul de la S. Săpătura arheologică s-a adâncit superficial
în straturile de depunere peste solul stâncos. Pământul de
pădure brun-maroniu a depozitat în unele sectoare din SI
fragmente ceramice preistorice (Coţofeni?), fragmente de rocă
roşiatică şi excepţional fragmente ceramice medievale. Mai
multe fragmente ceramice preistorice au apărut în capătul de
sud al secţiunii I şi în valul aşezat în poziţia cea mai înaltă a
platoului.
Pentru identificarea tipului de aşezare finală şi a
cronologiei lui atrag atenţia două piese: un fragment de oală cu
buza lăţită (kragenrand) şi un cuţit fragmentar.
Cea mai importantă piesă descoperită este o lamă de
cuţit lată de 1 cm, păstrată pe o lungime de 14 cm. Cuţitul are
găuri pentru nituirea mânerului şi semn de meşter din Styria.
Evident, botul dealului a fost amenajat în preistorie şi refolosit în
Evul Mediu. Un bot de deal amenajat pentru apărare doar cu un
segment de val şi eventual cu şanţ nu poate fi încadrat tipologic.
Din aceeaşi categorie de boturi (terase) de dealuri amenajate
într-o perioadă mai veche pentru supraveghere şi apărare şi
refolosite cu un minim de dotări în Evul Mediu fac parte locurile
fortificate de la Căpâlna, Cugir şi Piatra Roşie. Înălţimea
superficială a valului de la Pianul de Sus (0-70-0,90 m) este
comparabilă cu cea a valului de la Tălmăcel de pe terasa
superioară. Lăţimea valului de la Pianul de Sus este de 3 - 3,70
m. Marginea dinspre şanţ a fost întărită la bază cu pietre.
Toate amenajările defensive amintite sunt aşezate în
zona de locuire mai densă a românilor din sudul hotarului
transilvănean subcarpatic. Cronologia valului de pământ este
asigurată de cuţitul cu nituri, care este datat în regiunile central
europene în sec. a XV-lea. Amenajarea valului format din
pământ adus din imediata vecinătate a dus la distrugerea
aşezării preistorice din partea cea mai înaltă a terasei. Urmele