Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

79. Alba Iulia, jud. Alba
Punct: Catedrala romano-catolică
Cod sit: 1026.07
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 280/2010
Colectiv: Daniela Marcu – responsabil, Gabriel Izdrăilă, Cristian
Florescu (SC Damasus SRL)
În perioada 25.10-04.11.2010 la Catedrala romanocatolică
Sfântul Mihail din Alba Iulia s-a degajat umplutura de pe
bolta corului pentru a se permite accesul constructorilor la
consolidarea structurii de rezistenţă, aflată într-o stare de
conservare foarte proastă. Evacuarea umpluturii s-a realizat sub
supraveghere arheologică, deoarece exista posibilitatea
păstrării unor urme materiale medievale.
Intradosul bolţii are o lungime de 11 m şi o lăţime de
10,50 m. Pentru o mai bună colectare a informaţiilor şi a
materialului arheologic suprafaţa a fost împărţită în patru
sferturi, numerotate în sensul acelor de ceasornic, astfel: sfertul
1 - colţul de SE; sfertul 2 - colţul de SV; sfertul 3 - colţul de NV;
sfertul 4 - colţul de NE.
S-a constatat faptul că umplutura de pe bolta corului
este uniformă, constând dintr-o depunere cenuşie, prăfoasă, cu
materiale de construcţii (fragmente de ţigle, de coame, bucăţi de
mortar de la prinderea coamelor) şi mortar. De asemenea au
mai fost recuperate pietre cioplite şi profilate, fragmente de
şindrilă şi fragmente de hârtie între care şi fragmente din ziare
de la începutul sec. XX.
S-a constatat că zidul de pe partea sudică a fost
refăcut în etapa de restaurare din primii ani ai sec. XX, condusă
de inginerul István Möller. Este un zid lucrat din blocuri de
piatră, cu dimensiunile în general de 0,60 x 0,40 m, legate cu un
mortar albicios, care susţine grinda şarpantei. Pe unul dintre
blocurile de piatră este vizibilă inscripţia F. 1911, reprezentând
cel mai probabil anul de construcţie a zidului. Zidăria veche
observată este realizată din piatră medie şi mare legată cu un
mortar cenuşiu.
După degajarea umpluturii au fost vizibile mai multe
fisuri, unele dintre ele cu urme evidente de reparaţii. Între cotele
de +16,30 +16,15 m, a fost surprins un nivel de pietre de
dimensiuni mari şi medii, unele cu urme de cioplire, având rolul
de echilibrare a greutăţii care se exercita asupra bolţii.
Concluzia supravegherii arheologice a fost că bolta a
suferit intervenţii de consolidare la începutul sec. XX, cu
această ocazie fiind refăcut parţial peretele sudic şi fiind
înlocuită umplutura veche.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
160
80. Arad, jud. Arad
Punct: Bariera - Centura ocolitoare Arad, km
12+250-11+950
Cod sit: 9271.18
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 229/2010
Colectiv: Adrian Ursuţiu – responsabil, Sorin Ilie Cociş, Vitalie
Bârcă, Roxana Elena Stăncescu, Cosmin Gabriel Onofrei (IAIA
Cluj), Marius Vasile Ardeleanu (MJIA Maramureș), Costin
Daniel Ţuţuianu (MCDR Deva), Szabolcs Ferencz, Alpar Dobos
(UBB Cluj)
Situl (cod B 0_5, din proiectul de cercetare
arheologică) a fost identificat în urma perieghezei efectuate de
către un colectiv de arheologi de la CM Arad, în primăvara
anului 2009. Porţiunea dintre km. 12+250-11+950 ai centurii
ocolitoare a Aradului face parte din teritoriul oraşului, cartierul
Aradul Nou, situl fiind traversat pe latura lui sudică de şoseaua
Arad - Timişoara, la cca. 500 m S de zona barierei CFR de la
ieşirea din municipiu.
Pentru efectuarea cercetărilor s-a efectuat o decapare
mecanică, pe întreaga suprafaţă supusă cercetării.
Decopertarea a avut ca scop îndepărtarea stratului de teren
arabil, grosimea acestuia variind de la 0,60-0,80 m (lucrarea s-a
efectuat în intervalul 28.08.2010 - 19.09.2010). Pentru stabilirea
limitelor locuirii, suprafeţele deschise dinspre axul şoselei spre
NV, respectiv SE au fost extinse cu cca. 30 m de la ultimele
complexe. De asemenea nu s-a putut interveni în vecinătatea
drumului european ce traversează situl din cauza diferitelor
utilităţi aferente (fibră optică internaţională, cablu telefonic
interurban, conductă magistrală de apă etc.), astfel ca
decopertarea s-a oprit la cca. 5, respectiv 7 m de rambleul
şoselei Arad - Timişoara. Suprafaţa totală investigată a fost de
12.236 m 2 .
Stratigrafic, pe suprafaţa cercetată de noi am
identificat un nivel de vegetal, arabil, negru afânat, cu o grosime
variabilă, între 0,60-0,80 m, steril din punct de vedere
arheologic. Stratul inferior este reprezentat de un nivel de lut
gălbui, compact, steril din punct de vedere arheologic. În partea
superioară a acestui ultim nivel, au fost identificate, în urma
răzuirii mecanice, complexele arheologice menţionate.
Ca urmare a cercetărilor efectuate, au fost identificate
75 de complexe arheologice: 4 morminte de inhumaţie, 6
locuinţe rectangulare, 4 complexe cu rosturi incerte, iar restul de
61 au fost gropi menajere de diferite dimensiuni.
Nu a fost identificat un nivel arheologic aferent acestei
locuiri situaţie datorată credem noi pe de-o parte caracterului
superficial, temporar şi de mică amploare al acesteia, fie faptului
ca aria cercetată preventiv se află practic pe limita de SV a
sitului.
Ca repere în încadrarea complexelor din situl B 0_5
dispunem de un bogat material ceramic specific, gri cenuşiu, de
tradiţie romană, decorat cu ornamente lustruite precum şi de
inventarele relativ sărace ale mormintelor din limita extrem sudestică
a sitului. Toate acestea plasează cronologic situl în sec. II
- III p.Chr. fiind documentată astfel o aşezare specifică
populaţiilor sarmatice și parte din necropola aferentă precum şi
câteva elemente de „arhitectură” inedite, amenajări ale căror
destinaţii specifice sunt greu de definit deocamdată.