Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

instalaţiei portuare. A fost identificată limita estică a instalaţiei
portuare sub forma unui zid lat de 0,95 m, păstrat pe înălţimea de
1,20 m, vizibil pe o lungime de 2,25 m, adosat curtinei nordice. A
putut fi cercetat un tronson din curtina nordică, adosată spre E
promontoriului stâncos, cu lungimea de 7,30 m şi lăţimea de
2,60 m, în care a fost practicat spre S un acces menit a asigura
legătura dintre cetate şi instalaţia portuară. Deocamdată a fost
cercetat doar zidul de V al accesului, cu lungimea de 1,90 m şi
lăţimea de 1,80 m, limita estică a acestuia reprezentând un
obiectiv al cercetării viitoare. Accesul are lungimea de 4,60 m,
lăţimea cuprinsă între 1,90 şi 2,40 m şi înălţimea păstrată a
zidurilor de 0,22-0,80 m. La V de acest acces, zidul de incintă are
lăţimea de 2,60 m, pentru ca la E de el să-i fie adosat un alt zid, lat
de 2 m, vizibil pe o lungime de 4 m. Zidul de incintă se păstrează
pe înălţimea de 2-2,65 m, prezintă pe faţa exterioară/nordică un
parament din blocuri fasonate, rostuite cu mortar hidrofug, o plintă,
lată de 0,13-0,17 m din dreptul căreia porneşte în pantă o şapă de
mortar groasă de câţiva cm şi o fundaţie din piatră nefasonată,
înaltă de 0,80 m; pe faţa interioară/sudică, paramentul este din
blocuri fasonate, acoperite cu tencuială din mortar hidrofug, pe o
înălţime de 1-1,10 m, cu o umplutură cu pământ galben vizibilă pe
înălţimea de 0,30 m şi lungimea de 1,30 m în partea de vest,
pentru a apărea bine fasonat spre est pe o înălţime de 0,60 m;
structura de piatră este aşezată pe o depunere identificată pe
înălţimea de 0,90-0,95 m, constând dintr-o amenajare de pământ
brun untos, adus, fără materiale, cu urme de lemn ars şi aspect
vitrifiat, aşezată peste un strat depus de sfărâmătură de stâncă ce
suprapune un strat de pământ gălbui nisipos, probabil nivelul steril
din punct de vedere arheologic. La N de accesul amintit, a fost
descoperită o substructură, adosată atât curtinei nordice, cât şi
zidului estic al instalaţiei portuare, vizibilă în cadrul unei suprafeţe
cu dimensiunile de 3,10 x 3,10 m, constând în urma unei fundaţii
de tip radier, o placă de mortar prevăzută cu multe orificii în care
erau probabil încastraţi pari de lemn. Limita acestei substructuri a
fost identificată spre nord, dar continuă spre E, urmând a fi
cercetată în campania viitoare. Pavajul înclinat descoperit în
campania din 1999 la N de zidul mare al instalaţiei portuare, cel
vizibil pe o lungime de 4 m măsurată de la zid spre N, a fost
descoperit şi în S11, la limita vestică a instalaţiei portuare,
depăşind zidul acesteia cu 1,50 m spre V, fiind identificat
deocamdată pe lungimea de 3,70 m.
În privinţa complexelor funerare descoperite în 2009-
2010, acestea se caracterizează prin aceleaşi aspecte de rit şi
ritual definind necropola cercetată în campaniile anterioare,
încadrată între mijlocul sec. al XI-lea - începutul sec. al XIII-lea,
localizată în zona nord-estică a promontoriului nufărean (Piatră/km
104 şi Trecere bac). Complexelor funerare cercetate în campaniile
1999-2002 şi 2004-2008, li se adaugă încă 45 descoperite în
cadrul S8 în 2009-2010, necropola totalizând actualmente 246 de
morminte. Orientarea mormintelor este V - E. În general s-a
practicat înhumarea individuală, într-o serie de cazuri fiind vorba
de reînhumări şi deranjamente, produse fie de înhumări ulterioare,
fie de nivelul de locuire care suprapune necropola. Gropile
mormintelor au fost săpate în pământ cenuşiu prăfos. Scheletele
apar în decubit dorsal, cu craniile în poziţie normală sau aşezate
fie pe partea dreaptă, fie pe cea stângă, cu braţele aşezate în
diverse poziţii, cu picioarele întinse, uneori uşor flexate, alteori
puţin deranjate. În cazurile în care s-a putut observa poziţia
antebraţelor, s-au înregistrat subvariantele ale poziţiilor cu
antebraţele pe lângă corp, pe abdomen ori bazin. În cazul unuia
dintre morminte, a fost descoperit un vârf de săgeată într-o
vertebră, indiciu al cauzei decesului. Cinci dintre morminte
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
91
conţineau inventar, reprezentat de piese de podoabă (mărgele de
sticlă şi chihlimbar, brăţări de sticlă, inele de bronz), de port
(năsturaşi globulari de bronz) şi de cult (o cruciuliţă de piatră).
Acestor complexe li se adaugă încă două descoperiri funerare
în S3 Zid incintă nord/Str. Arheologiei, un mormânt aparţinând
probabil epocii moderne, secţionat de la bazin în jos de malul estic
al secţiunii, celălalt, databil probabil în sec. al XI-lea, scheletul
părând aruncat în groapă.
Zona necropolei este suprapusă de un nivel
ocupaţional, cercetat în S8 - S12, reprezentat prin patru locuinţe
şi mai multe gropi menajere. Unul dintre complexe, descoperit
în S 9, a fost adosat atât curtinei nordice, cât şi la V de zidul
estic al instalaţiei portuare, având dimensiunile identificate de
3,50 m (latura N - S) x 2,20 m (latura E - V), cu precizarea că se
extinde spre V, deocamdată în martorul dintre S8 şi S9,
conţinând o mare cantitate de fragmente ceramice provenind de
la unul sau mai multe vase de provizii. O altă locuinţă,
descoperită în S9, la E de zidul estic al instalaţiei portuare, cu
bază de piatră, a fost identificată pe o lungime de 2 m,
dezvoltându-se spre E, urmând a fi cercetată în campania
viitoare. Un alt complex, cercetat în S 11, este adosat zidurilor
nordic şi vestic ale instalaţiei portuare şi parţial instalat pe
stâncă, având dimensiunile identificate de 3,50 m (latura N - S)
x 3,70 m (latura E - V) şi suprapunând pavajul înclinat al
instalaţiei portuare. Locuinţa, descoperită în S10 - S12, a fost
adosată atât curtinei nordice, cât şi laturii de V a accesului,
având bază de piatră, dimensiunile identificate de 3,30 m (latura
N - S) x 4,30 m (latura E - V). Celelalte complexe de locuire,
cercetate în S8, constau în patru gropi menajere, de formă
circulară, cu diametre de 1,50-2 m şi o vatră, cu diametrul de
1,20 m, care afectează nivelul necropolei.
Sub raportul vieţuirii, se adaugă descoperirea, în S3
Zid incintă nord/Str. Arheologiei, a două locuinţe, adosate zidului
nordic de incintă, una pe latura de S, cu bază de piatră, cu
dimensiunile identificate de 3,30 x 3,50 m, cealaltă pe latura de
N, adâncită, cu dimensiunile identificate de 3,50 x 4 m, cu vatră
în colţul sud-vestic, precum şi a câtorva gropi menajere.
Materialul arheologic descoperit constă în ceramică,
obiecte mărunte din lut, bronz, os, corn, monede din bronz, un
sigiliu de plumb.
Se remarcă, la fel ca în campaniile anterioare, o mare
adaptabilitate a locuitorilor din vechime, atât în privinţa utilizării
stâncii pentru realizarea fortificaţiei şi amenajarea necropolei,
precum şi referitor la schimbarea rapidă a statutului zonei, de la
rolul de spaţiu fortificat şi de acostament la acela de zonă
funerară şi apoi de locuire.
Se impune continuarea cercetării până la finalizarea
ei, urmată de conservarea şi punerea în valoare a unui
ansamblu important pentru istoria aşezărilor fortificate de la
Dunărea de Jos.
Note:
1. CCA 2000, p. 67-68.
2. CCA 2008, p. 207, n. 2.
3. CCA 2000, p. 67-68; CCA 2001, p. 164; CCA 2002, p. 216-
217; CCA 2003, p. 213-214; CCA 2005, p. 245-246; CCA 2006,
p. 237-238; CCA 2007, p. 242-243; CCA 2008, p. 207-208; CCA
2009, p. 156.