Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

fragmente pe nivelul de călcare. Pachetul format din stratul de
dărâmătură de chirpic şi nivelul de călcare din lemn carbonizat a
putut fi urmărit pe diferite adâncimi din nordul până în sudul
secţiunii F - Nord. In stratul de dărâmătură de chirpic au fost
identificate, pe lângă numeroase fragmente de recipiente
ceramice şi mai multe fragmente ale unui model de casă de
dimensiuni mari (la origine de cca 30 cm lungime).
Sub depunerea de chirpic şi lemn carbonizat au fost
identificate straturi de nivelare mai vechi realizate din lut şi nisip
care au putut fi cercetate numai parţial în campania din acest
an. Totodată, a fost efectuat un foraj ale cărui rezultate au
indicat o stratigrafie de 5,5 m adâncime între nivelul actual al
săpăturii şi solul geologic peste care s-a ridicat tellul.
Majoritatea materialelor recoltate, şi anume fragmente
de recipiente ceramice, unelte şi câteva podoabe de os, unelte
de silex şi piatră şlefuită, scoici, fragment de plastică (idoli şi
fragmente de case miniaturale) au fost recondiţionate şi
documentate concomitent cu desfăşurarea cercetărilor de teren.
F - Sud
Înainte de începerea lucrărilor în F - Sud, o porţiune
lată de 1 m a fost lăsată intactă între cele două secţiuni (F -
Nord şi F - Sud).
La începutul campaniei 2010, suprafaţa de lucru
reprezenta 28,5 m 2 , lărgindu-se până la 43 m 2 . în cursul
cercetărilor. Limitele finale ale F - Sud la sfârşitul campaniei
2010: E 90,00- E 95,00; N 83,00; colţul de SE N 73,70 / E
95,00; colţul de SV E 90,00 / N 73,10.
Scopul principal al cercetărilor din F - Sud constă în
atingerea şi cercetarea unei structuri arse, ce face parte din şirul
sudic al caselor de pe tell, surprins prin intermediul cercetărilor
geomagnetice din 2004. Stratigrafia depunerilor de pe tell în
această parte este ilustrată de rezultatele a două foraje (Piet 65
şi 66), executate de J. Wunderlich în anul 2009. Forajul Piet 65
se află în partea nordică a secţiunii, iar Piet 66 se situează la 4
m spre S, la mijlocul secţiunii.
În timpul săpăturilor au putut fi documentate
următoarele situaţii: în partea de N se află straturi atinse parţial
de diferite gropi şi alte intervenţii ulterioare. Aproximativ de la
mijlocul secţiunii începe un strat gros de nisip, delimitat de
straturi de lut solid. În extremitatea sudică, suprafaţa tell-ului
este reprezentată de un strat, format din diverse resturi culturale
amestecate provenite de la surparea consecutivă a straturilor de
cultură.
Deosebit de importantă e situaţia surprinsă în profilul
de V: în colţul de NV la adâncimea de 28,10-28,80 m au putut fi
observate straturi de nisip neatinse, suprapuse până la
adâncimea de 30 m de straturi solide lutoase gri-cafenii. Situaţia
din profilul de E este similară celei din V. În extremitatea de N
se află straturi lutoase neatinse, precum şi un strat de arsură,
iar în partea de S se disting straturi lutoase tari şi stratul
amestecat de la suprafaţa tell -ului.
Cercetările ulterioare din secţiunea F - Sud vor putea
să ne furnizeze noi date despre construcţia tell -ului. Nisipul era
cel mai probabil adus cu scopul de a extinde suprafaţa tell-ului,
iar partea superioară a fost întărită cu un strat de lut dur şi curat.
Au fost prelevate probe de sol, lemn şi botanică
(cereale).
Suprafaţa J
Săpăturile din şanţul J au fost continuate cu
decopertarea unor suprafeţe din extensia sudică şi din cea
estică. Cu aceste extensii largi de 2 m fiecare, şanţul are
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
103
următoarele coordonate: N-E 162-94.50/162-100; 159-
92.50/159-94.50; 159-100/159-102; 152-92.50/152-102.
Decopertarea a fost iniţiată la adâncimea de 32,59 m
şi primul strat de cultură a fost atins la adâncimea de 30,63 m,
unde au apărut două schelete umane, (J402) în conexiune
anatomică. Ambele schelete sunt aproape complete, nu foarte
bine conservate, fără obiecte funerare. La adâncimea de 30,45
m în extensia estică a fost descoperit apoi un craniu de bour,
recuperat complet împreună cu coarnele sale (J407). La acelaşi
nivel, în extremitatea nord-estică a extensiei au apărut în solul
de culoare gri cu cenuşă, fragmente de chirpic ars şi un vas
ceramic (J408). Solul a continuat să conţină atât cenuşă cât şi
fragmente de chirpic la nivelele inferioare, iar la adâncimea de
30,30 m a fost descoperită o suprafaţă arsă, îngustă şi întinsă
de-a lungul profilului estic, ce pare a face parte dintr-o structură
arsă (J415). Între structura arsă ce a fost excavată în campania
trecută şi această suprafaţă arsă descoperită acum se află un
strat de pământ gălbui steril la adâncimea de 30,13 m. Urme ale
unui material compact şi solid, aliniate pe direcţia N - S, posibil
un perete slab conservat, mărginesc suprafaţa arsă.
În interiorul acesteia, au fost detectate fragmente
foarte netede de chirpic ars, o concentrare de cioburi şi o piatră
de râşnit. La sud se află un mormânt individual, la adâncimea
de 29,94 m, probabil din epoca cuprului (J417). Scheletul se
află într-o poziţie chircită, cu capul orientat spre SSE. Craniul,
sternul şi oasele lungi au fost găsite intacte, în schimb
fragmente osoase de mici dimensiuni, ca cele ale membrelor,
nu au fost conservate. Două obiecte funerare au fost
recuperate: o lamă de silex şi un pandantiv din colţ de mistreț.
În cazul extensiei sudice s-au observat un număr
relativ limitat de concentrări ceramice, regăsite la diferite nivele
şi în diferite contexte.
Structura arsă, ce a fost descoperită în campania
trecută, a fost excavată şi documentată în întregime în acest an.
Vatra şi instalaţia de lut au fost secţionate şi astfel au fost
observate urme ale unor reconstrucţii succesive, cinci în cazul
vetrei (J441) şi două în cazul instalaţiei (J440). După
demontarea completă a acestor două complexe şi înlăturarea
banchetei de lut a structurii arse, a fost descoperită dedesubt, o
altă structură, nearsă, de dimensiuni şi formă similare. Peretele
estic al acesteia (J423) a fost descoperit pe o lungime de 3,20
m, iar colţul cu peretele nordic a fost conservat în întregime.
Peretele sudic este dislocat de o groapă umplută cu pământ
ars, iar cel nordic complet distrus de astfel de gropi.
O instalaţie de lut (J445) de dimensiuni şi formă
similare celei anterioare fusese construită la intersecţia peretelui
nordic cu cel estic al structurii. În secţiunea de E s-au găsit
pietre de râşnit, o dală de gresie, un mic topor de piatră şi un
ciocan din corn de cerb, iar în cea de V un vas ceramic, o lamă
de silex şi numeroase pietre lucrate. Vatra descoperită în
această structură (J448), are formă rectangulară, are cel puţin
două faze de reconstrucţie, este poziţionată la S de instalaţie şi
a fost conservată în condiţii excelente.
Ca şi structura arsă de deasupra sa, structura nearsă
avea o banchetă de lut (J432) dispusă de-a lungul peretelui
nordic. Podeaua de lut întărit a structurii a fost conservată
complet, cu excepţia unei mici suprafeţe din E unde, într-o
groapă au fost descoperite oase de mamifere mari, coarne de
cerb, harpoane din corn de cerb, pietre lucrate de mici
dimensiuni, oase şlefuite, o figurină zoomorfă. După dezvăluirea
completă şi documentarea contextelor aparţinând structurii
nearse, instalaţia de lut a fost secţionată pe axa E - V.