Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

vegetale, ce ar putea să reprezinte un spaţiu anexă al unor
structuri construite.
Eşantionarea micromorfologică a acestei unităţi va
permite observaţii detaliate asupra modului de amenajare a
acestui spaţiu, ca şi asupra tipului de materie vegetală rezultat
în urma activităţilor antropice.
Petrografie-materialul litic
Analiza preliminară asupra petrografiei materialului
litic descoperit în această campanie a indicat aceleaşi tipuri de
roci, cunoscute până în prezent.
Dintre rocile sedimentare, au fost identificate
numeroase fragmente de calcar cu dimensiuni foarte variate,
întâlnite în cadrul unor deşeuri menajere, cât şi în nivelul de
distrugere al unei locuinţe. Aceste roci sunt întâlnite în imediata
vecinătate a sitului, ca şi concreţiunile silicioase care sunt
întâlnite fie ca fragmente, fie ca percutoare, unelte sau deşeuri
de prelucrare. Din calcar este realizată şi o bilă (de praştie?) de
mici dimensiuni. A fost identificat şi un galet de calcar brun
deschis, omogen, de mici dimensiuni, utilizat probabil ca
şlefuitor.
Un alt tip de rocă sedimentară identificat este cel al
gresiilor carbonatice, de culoare gălbuie, cu textură fină sau
grosieră, din care sunt realizate câteva frecătoare si ascuţitoare.
Un mic şlefuitor de formă prismatică este realizat dintr-un
marnocalcar fin, omogen, de culoare cenuşiu verzuie.
Cel mai frecvent tip de rocă identificat, şisturile verzi,
sunt utilizate pentru realizarea râşniţelor sau frecătoarelor. Cele
câteva râşniţe descoperite în acest an sunt fragmentare, în
general de mici dimensiuni. Dintr-un şist verde cu textură foarte
fină, de culoare cenuşiu verzui deschis, foarte omogen, au fost
realizate un ascuţitor şi un şlefuitor de mici dimensiuni. A fost
identificat şi un galet fragmentar, de mici dimensiuni, din şist
verde cu textură fină, utilizat probabil ca şlefuitor.
Cuarţitele, foarte fine, omogene, fără impurităţi au fost
utilizate pentru realizarea unui percutor şi a unui şlefuitor de
mici dimensiuni.
Rocile magmatice sunt reprezentate printr-un singur
fragment de topor, de culoare cenuşiu verzui, foarte omogen,
foarte compact, cu structură cristalină fină.
Studiul arheozoologic
In aceasta campanie s-au recoltat numeroase resturi
faunistice (peste 10.000) care aparţin mai multor clase de
animale: crustacee (raci), moluşte (scoici şi melci), peşti, reptile,
păsări şi mamifere. Ponderea cea mai însemnată ca număr de
fragmente o au scoicile şi peştii, urmate de mamifere.
S-au folosit ambele tehnici de recoltare a materialelor
faunistice: respectiv cea directă din săpătura şi cernerea de
sediment din diferite structuri arheologice, fiecare dintre acestea
având o serie de avantaje şi dezavantaje, reliefate cu altă
ocazie (Popovici et al. 2002). Pentru acest stadiu al cercetării
arheozoologice, rezultatele prezentate în cadrul acestui raport
au un caracter preliminar.
Materialul faunistic recoltat direct este reprezentat de
moluşte, peşti, reptile, păsări şi mamifere (tabelul 1). Printre
aceste resturi a fost identificată şi o ulnă ce a aparţinut unui
individ uman (Homo sapiens). Resturile faunistice, prezintă
frecvent o crustă de sediment aderentă la suprafaţă ce nu
impiedică determinarea taxonomică precisă, ci doar luarea
măsurătorilor pentru reconstituirea taliilor.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
51
Dominante ca număr de resturi dar şi cu o
fragmentaritate crescută în aceste eşantioane sunt moluştele.
Dintre acestea s-a observat că atât resturile de scoici de râu din
genul Unio cât şi cele de lac Anodonta sunt dominante. Melcii
acvatici sunt şi ei prezenţi dar în număr redus.
Peştii sunt prezenţi cu fragmente osoase de
dimensiuni mari ce au apartinut sturionilor, somnului (Silurus
glanis), crapului (Cyprinus carpio) sau şalăului (Sander
lucioperca). In cazul somnului câteva vertebre precaudale de
dimensiuni mai mari ne-au atras atenţia şi am încercat o
reconstituire a dimensiunilor. Astfel s-au obţinut doi indivizi de
talii cuprinse între 2 și 2,4 m lungime totală şi greutăţi între 100
şi 130 kg. Resturile de ştiucă (Esox lucius) sunt destul de rare
ca şi cele ale cyprinidelor de dimensiuni medii sau mici. Acest
lucru este normal pentru tehnica de prelevare folosită. De aceea
pentru câteva din structurile arheologice mai importante s-a
realizat şi o eşantionare. Astfel s-au cernut sub jet de apa un
total de 350 litri de sediment. Materialele faunistice din unităţile
stratigrafice în cauză sunt prezentate detaliat în tabelul 2. Şi în
acest caz numărul de resturi aparţinând scoicilor este
predominant. Se observă însă o foarte mare fragmentaritate în
majoritatea eşantioanelor. Taxonii dominanţi sunt Unio şi
Anodonta. Racii sunt reprezentaţi de gastrolite, pastile de calciu
ce sunt folosite după năpârlire la formarea exoscheletului.
Resturile de peşti de mari dimensiuni sunt de această dată
însoţite şi de cele de mici dimensiuni. In afară de speciile
identificate prin metoda directă au mai fost observate cele ce au
aparţinut plăticii, babuștei, văduviţei, carasului şi bibanului.
Aceste rezultate ne arată că pe lângă speciile de talie mare
erau pescuite şi cele de talie mică doar că importanţa lor în
cadrul alimentaţiei era mai redusă.
S-au mai identificat în materialele analizate şi câteva
clase de animale prezente cu o cantitate de resturi mică.
Ţestoasele sunt prezente cu resturi de carapace şi plastron ale
țestoasei de apa Emys orbicularis. Păsările cu excepția a două
resturi ce provin de la indivizi de talie foarte mare, restul sunt
reprezentate de indivizi de talie mica. Micromamiferele sunt
reprezentate de arici (Erinaceus europaeus) şi de rozătoare de
talie mica ce vor fi determinate în cadrul laboratorului de
arheozoologie al Centrului Național de Cercetări
Pluridisciplinare din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a
României.
Toate aceste animale sunt caracteristice pentru zona
în care se afla situl.
Resturile de mamifere au o pondere relativ scăzuta ca
NR (sub 30%) comparativ cu celelalte tipuri de clase de animale
identificate în diferite contexte arheologice de la Hârşova. Toate
aceste fragmente prezintă caracteristicile unor deşeuri
menajere: urme de tăiere - de dezarticulare şi de descărnare,
urme de dinţi (de carnivore, probabil câini), urme de ardere, etc.
Lista speciilor, destul de lungă, ilustrează atât
activitatea de creştere a animalelor (vita domestică, porcul,
oaia, capra şi câinele), cât şi vânătoarea (cerb, căprior, mistreţ,
bour, vulpe, vidra, bursuc, pisica sălbatica şi iepure de câmp).
Ponderea activităţii de creştere a animalelor este dovedită
de cantitatea de oase care aparţin speciilor domestice. Dintre
acestea în cadrul acestui raport preliminar putem afirma că
bovinele au o pondere relativ mare, ele fiind urmate de către
suine şi ovicaprine. Se observă ca şi altădată ponderea relativ
ridicată a resturilor de câine (cca. 5%).
Chiar dacă în acest moment cercetarea arheologică
pluridisciplinară se desfăşoară în Zona C, deci la baza tell-ului,