Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

a zidului ZY2. Acelaşi raport exista probabil şi cu ZY3, dar zona
este mult prea distrusă pentru a constata acest lucru. Prima
fundaţie corespunde perioadei de funcţionare a zidului ZY2.
Urmează o demolare, peste care este ridicată, la fel ca în cazul
zidului ZY2, o noua fundaţie (H= 0,65 m). Porţiunile inferioare
ale zidurilor ZY2, ZY3, ZY12 şi zidul ZY16 funcţionează în
timpul primei faze de piatră. ZY12 este spart în apropierea
intersecţiei sale cu ZY3 de către canalul modern C2.
ZY13, N-S, a fost surprins în S1 şi S2. Se
intersectează în unghi drept cu ZY2, apoi se încrucişează cu
ZY3. Este acoperit de ZY17a, de ZY9 şi se intersectează virtual
T cu zidul ZY8. Este suprapus de substrucţia 122, aflată în faţa
podium-ului. Are o fundaţie vizibilă până la cca. 0,80 m,
construită destul de neîngrijit din piatră de râu şi mortar alb, apoi
fundaţie are aspect îngrijit, fiind făţuită, având aspectul unei
elevaţii; lată de 0,80 m. De la acest nivel zidul este scos, cu
excepţia porţiunii cu care se intersectează cu ZY2, respectiv cu
ZY3. Iniţial a fost construit ZY3, iar apoi au fost realizate şi
adosate acestuia elevațiile zidurilor ZY2 şi ZY3. Zidul ZY13 era
utilizat în perioada în care podelele 108 şi 106+104 la V şi
103+102 la E, constituiau nivelele de călcare ale respectivului
edificiu.
ZY16, orientat N - S, a fost identificat în suprafaţa S2.
Se intersecta în unghi drept cu zidul ZY2. Punctul de contact a
fost distrus de o groapă modernă (vezi ZY2). Fundaţia este
acum vizibilă până la o adâncime de cca. 0,80 m şi este
construită destul de neglijent din piatră de râu de dimensiuni
mari şi din mortar. Crepida zidului este lată de cca. 0,30 m spre
E şi de cca. 0,10 m spre V. În partea superioara a fundaţiei a
fost dispus un strat de egalizare din piatră măruntă şi plată.
Elevaţia este lată de 0,50 m. Zidul ZY16 a funcţionat împreună
cu zidurile ZY2, ZY3, ZY7 şi ZY12, într-o primă fază de piatră.
Acesta a fost desfiinţat în vederea construirii zidului ZY13. De
funcţionarea sa ţine podeaua 110. ZY6 taie contextul 111 şi
fazele de lemn (112). Este acoperit de podeaua 108, care îi
corespunde zidului ZY13.
ZY17a, identificat în suprafaţa S 1, este orientat E - V.
Este construit din piatră de râu şi mortar alb. S-a păstrat numai
pe o porţiune de 2 m, la 1 m distanţă de podium şi în
prelungirea laturii sudice a acestuia. Este lat de cca. 0,75-0,80
m. A fost construit peste substrucţia de bolovani, regăsită şi sub
platforma 122. Acest zid sprijinea dinspre S structura treptelor.
ZY17b, identificat în suprafaţa S 1, este orientat E - V,
în prelungirea laturii nordice a podium-ului, corespunzător
zidului ZY17a. Sprijinea dinspre N structura treptelor. A fost
demolat complet de o groapă modernă.
ZY18, identificat în suprafaţa S 1, orientat E - V,
intersectează în unghi drept zidurile ZY7 şi ZY13. Este construit
din piatră de râu şi mortar alb. Este acoperit, ca şi ZY13, de
platforma 122 şi este rupt de canalul modern C1. Este adosat
zidului ZY13. Fundaţia este vizibilă până la adâncimea de 0,80
m, fiind construită neglijent, mult mai neaspectuos decât
fundația zidului ZY13. Crepida nu a putut fi sesizată, situaţia
fiind similară zidului ZY13. Aparține cu siguranţă celei de-a doua
faze de piatră. În ce priveşte prima faza de piatră, nu ne dăm
seama cum putea fi împărţit spațiul dintre ZY3 şi ZY9.
ZY19 este o porţiune de zidărie lipită de partea
restaurată a zidului ZY3 înspre N, în suprafaţa S 1. Pare să fi
aparţinut fazei II, a templului, dar nu este exclus să fi aparţinut
unei faze anterioare. Este foarte distrus de groapa modernă. În
partea superioară măsoară 1,25 m (N - S) şi 0,60 m (E - V).
Este construit din piatră de râu şi mortar alb. Nu ştim dacă este
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
123
un zid sau o platformă, iar substrucţia nu este nici ea clară.
Această zidărie se prelungeşte spre V cu cel puţin 1 m. Pe
suprafaţa acestei prelungiri se afla un strat de 0,05 m de mortar,
pe care se mai păstrează lipită o cărămidă bipedales. Nu ne
putem explica, din puţinele resturi rămase, funcţionalitatea
zidului ZY19. Acesta ar putea aparţine, mai degrabă, celei de-a
doua faze de piatră.
C.101 – Strat de amenajare în suprafaţa S2, între
ZY2, ZY3 şi ZY7. A fost identificat în plan şi în profil. Este
alcătuit din lut galben; H max. păstrat: 0,16 m. Este acoperit şi
tăiat de c.1. Acoperă C102, zidul ZY13 şi C.103. Reprezintă un
prim strat de amenajare după desfiinţarea zidului ZY13.
Aparţine unei prime (?) faze a templului.
C.102 – Substrucție de podea, din mortar alb, în S 2.
Se află între ZY13, ZY7, ZY2 şi ZY3. Este acoperit de 101 şi îl
acoperă pe 103. S-a pastrat pe porţiuni, cea mai mare fiind de
150 x 100 cm, neregulată şi alveolată.
C. 104 – Strat de arsură, în S 2, la V de ZY13.
Culoare neagră; H max.: 3 cm. Este compus din fragmente de
lemn ars. Este acoperit de c.1 şi acoperă C.106. Este tăiat de
groapa 121. Provine din arderea acoperişului şi a duşumelei. Nu
am constatat aceeaşi arsură la E de ZY13.
C.105 – Umplutura canalului C1, în suprafaţa S1, pe
direcţia S - N; H.max. 0,15 m. Conţine nisip aluvionar, puternic
deranjat de gropile moderne (c.1).
C.106 – Strat de amenajare, în S 2, la V de ZY13. Se
păstrează pe o lungime (E - V) de 2,7 m (vezi desenul profilului)
şi pe o lăţime de 0,60 m (N - S). Este lipit de zidurile ZY3 şi
ZY13, restul fiind distrus de groapa 121. Se distinge prin
culoarea galbenă. Este alcătuit din lut galben, cuprinzând
pietricele şi pigmenţi de mortar şi de tencuială. H max.: 20 cm.
Este acoperit de c.104 şi c.101 şi îl acoperă pe c.107.
C. 107 – Strat de dărâmătură şi de umplutură
(amenajare), în S2, între ZY2, ZY3 şi ZY13. Se distinge prin
compoziţie şi textură (afânat). Hmax.: 20 cm. Se compune din
ţigle, cărămizi, mortar, tencuială, nisip, pietricele. Este acoperit
de 1,106 şi 104. Acoperă c.108. Este tăiat de groapa 121. Este
dărâmătura unei prime faze de piatră corespunzătoare zidului
ZY13.
C.108 – Substrucţie de podea, în S2. A fost surprinsă
pe ZY16 şi pe o porţiune de 2 x 1 m, la E de acesta. Se distinge
prin culoarea galben-roşcată. Se compune din lut galben, ars la
suprafaţă, unde se află şi o peliculă de cărbune de lemn. H =
cca. 0,15 m. Este acoperit de 117 şi îl acoperă pe 109 şi zidul
ZY16. Este tăiat de groapa 121. Arsura provine de la
incendierea podelei şi a acoperişului. Aparţine primei faze
corespunzătoare zidului ZY13. Cu 108’ a fost notat pe desen
stratul superior, puternic înroşit. Aparţine fazei II, în care
funcţiona zidul ZY13.
C.109 – Strat de amenajare în S2. Se distinge pe o
porţiune de 1 m pe profilul de la V de ZY16. Se distinge prin
culoarea galben-albicioasă şi prin textură (afânat). Se compune
din nisip şi pietriş, cu moloz, pigmenţi de cărbune şi de ţigle; H =
cca. 0,10 m. Este acoperit de 108 şi îl acoperă c.110. Este tăiat
de groapa 121. Se mărgineşte cu ZY16. Reprezintă o
amenajare în urma desfiinţării podelei(?) 110, corespunzătoare
zidului ZY16.
C.110 – Substrucţie de podea (?) în S 2, la V de
ZY16. Se distinge prin culoarea brun-negricioasă şi textura mai
compactă în profilul de la V de ZY16; H max.: 5 cm. Se
compune din lut şi mult cărbune de lemn, provenit probabil de la
o duşumea carbonizată. Ar putea proveni şi de la o vatră din