Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

fragmente de recipiente dacice lucrate cu mâna şi la roată din
lut local. Pe terasa T3 nu au mai apărut complexe arheologice.
Densitatea materialelor rulate sugerează faptul că ne aflăm
probabil într-o zonă afectată de căutători de comori.
Prin trasarea S16 şi S20 fost descoperită jumătatea
estică a C28, identificată în anul precedent. Locuinţa are una cu
un plan poligonal cu colţurile rotunjite, orientată aprox. E - V,
precum terasele amenajate. Laturile scurte, vestică şi estică, au
o lungime de 2 m. Laturile lungi au lungimea de 4m. Construcţia
a fost realizată prin îndreptarea versantului printr-o adâncire de
max. 0,5 m. Spre pantă au fost descoperite câteva urme de
stâlpi de la structura de susţinere a acoperişului. Tot spre pantă
îndreptarea terasei pe o lăţime de 1 m poate sugera prezenţa
unui pridvor adosat spre N la locuinţa descrisă anterior. O
posibilă anexă, sau altă încăpere, spre E a fost descoperită prin
trasarea S20. Spaţiul acesteia are aceeaşi lăţime, dar o lungime
mai mare, probabil 5m. Inventarul descoperit constă însă în
materiale ceramice mai puţine, concentrate mai ales către C28.
În C28 a apărut însă ceramică dacică întregibilă şi fragmentară,
iar pe fundul complexului un denar de la Augustus.
Materialele descoperite în campania anului 2010, în
celelalte suprafeţe, nu sunt numeroase având în vedere că au
fost investigate zone periferice ale atelierelor metalurgice. Au
fost descoperite prâsnele de fus, jetoane, ustensile din fier (ace,
dăltiţe, dornuri), un vârf de săgeată. Din seria de materiale
speciale se remarcă unresort cu ac de fibulă din bronz (S19,
T3).
Suprafaţa cercetată - 88,95 m 2 .
În general materialele ceramice descoperite se
încadrează cronologic în sec. I a.Chr. şi materialele speciale
metalice (fibulele) sprijină această datare, dar o şi împing spre
mijlocul sec. I p.Chr. De altfel şi denarii descoperiţi până acum
se datează cel târziu până la Augustus, un alt argument pentru
cronologia propusă de noi. Cercetarea viitoare a întregului
atelier şi al teraselor va putea aduce informaţii suplimentare
privind organizarea internă şi inventarul unor astfel de
complexe. De asemenea credem că în ceea ce priveşte
Tezaurul I acesta mai poate conţine piese încă nedescoperite şi
investigarea zonei din preajma locului descoperirii pieselor
poate să mai ofere surprize, dar mai ales indicii privind
depunerea acestora, existenţa unor complexe arheologice. Din
păcate cercetarea este mult îngreunată de pădurea care
acoperă versantul nordic.
Abstract
Known in the historical literature, due to the discovery of a silver
Dacian jewellery and Roman coin hoard, the point called Uliul
cel Mic is situated to the western part on the superior plateau of
Măgura Şimleului hill, placed on the northern part of Şimleu
Silvaniei town. After certain field surveys made at the beginning
of the year 2003, it was discovered a very rich Dacian material
(made of iron, bronze, silver).
The beginning of a systematical excavation plan of the complex
situated on the Măgura Şimleului Hill-Uliul cel Mic, in 2007,
solved the chronological problems and the character of the site.
This campaign (2009) aimed the northern sector of the hill
where we discovered the rest of a Dacian metallurgical
workshop.
The archaeological digging from Şimleu Silvaniei continued in
2009 as well, with the 6th campaign. We traced 7 excavation
area/surfaces (S16-22), oriented S-N. During this year’s
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
138
campaign there was completely uncovered C28 Dacian
complex.
Organised under the form of an archaeological camp with
students (the only possible form for this important site) this
year’s campaign felt the need of a more consistent financial
support to properly investigate the Dacian phenomena from
Şimleu Silvaniei - Uliul cel Mic.
68. Şoimeni, com. Păuleni-Ciuc, jud. Harghita
Punct: Dâmbul Cetăţii
Cod sit: 83384.01
Industria materiilor dure animale aparţinând culturilor Cucuteni-
Ariuşd şi Wietenberg
Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu), Corneliu Beldiman (UCDC
Bucureşti)
Cercetările arheologice desfăşurate în campania 2010
în situl preistoric de la Şoimeni, com. Păuleni-Ciuc – „Dâmbul
Cetăţii”, jud. Harghita (în continuare, PCD) către un colectiv
condus de dr. Valeriu Cavruc şi dr. Dan Lucian Buzea (Muzeul
Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe, jud.
Covasna) au prilejuit şi recuperarea unui lot de artefacte
aparţinând industriei materiilor dure animale (în continuare,
IMDA), atribuit culturii Cucuteni-Ariuşd şi culturii Wietenberg. El
provine din complexele locuirii eneolitice şi ale epocii bronzului
(gropi, locuinţe de suprafaţă). Aducem mulţumiri dr. Dan Lucian
Buzea pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziţie spre
studiu lotul de artefacte şi datele aferente. IMDA eneolitică
descoperită la PCD în campaniile 1999-2008 a fost analizată în
raportul din 2009 şi în câteva studii recente 1 .
Cu prilejul de faţă ne propunem prezentarea
rezultatele preliminare ale analizei artefactelor descoperite în
anul 2010. Contribuţiile drd. Diana-Maria Sztancs la realizarea
prezentei lucrări (aspecte metodologice ale studiului IMDA;
analiza microscopică a pieselor; alimentarea bazei de date;
redactarea textului; identificarea şi organizarea referinţelor
bibliografice) se înscriu în programul de pregătire pentru
doctorat iniţiat în 2007 la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu,
Şcoala Doctorală („Investeşte în oameni! PROIECT FINANŢAT
DIN FONDUL SOCIAL EUROPEAN ID proiect: 7706. Titlul
proiectului: „Creşterea rolului studiilor doctorale şi a
competitivităţii doctoranzilor într-o Europă unită”, Universitatea
„Lucian Blaga” din Sibiu, B-dul Victoriei Nr. 10. Sibiu. Uniunea
Europeană/ Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
AMPOS DRU/ Fondul Social European POS DRU 2007-2013/
Instrumente structurale 2007-2013/ Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Inovării OI POS DRU”).
Lotul analizat cuprinde 8 piese, dintre care 6 aparţin
culturii Cucuteni-Ariuşd şi 2 culturii Wietenberg (tabelul nr. 1; fig.
1-2). Piesele se păstrează în colecţiile Muzeului Naţional al
Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe, jud. Covasna (numerele
de inventar sunt redate în tabelul nr. 1). Starea lor de
conservare este satisfăcătoare şi bună, permiţând, astfel,
efectuarea observaţiilor impuse de studiul lor complex.
În prima etapă a studiului s-a realizat clasificarea
tipologică, urmată de elaborarea repertoriului lotului, în cadrul
căruia fiecare piesă este identificată printr-un indicativ, compus
din sigla sitului, numărul etapei de locuire şi numărul curent
(exemplu: PCD/I 59); indicativul ţine seama de provenienţa