Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Turnul Mic al Pulberăriei, astăzi numit Turnul
pielarilor, este o construcţie din cărămizi, cu etajul separat de o
boltă din cărămizi. La etaj au fost organizate trei nivele de
tragere, separate prin podină de lemn. Turnul are un plan
octogonal la etaj, iar tavanul este boltit. Accesul se făcea la
demisol printr-un coridor lateral. El a fost înlocuit cu un acces
direct pe scări din beton. Exista şi un acces direct la etaj.
Cercetarea arheologică a adus următoarele informaţii:
- zona în care s-a amenajat turnul a fost una
mlăştinoasă, în care au fost depozitate gunoaiele oraşului.
Nivelul masiv de pământ adus pentru înălţarea terenului a
păstrat multe fragmente ceramice, oase de animale, cuie din fier
şi un străpungător din os. Cantitatea mare de oase de berbec se
datorează meşterilor tăbăcari care locuiau şi lucrau în zonă.
- relaţia stratigrafică între zidul coridorului şi turn a fost
întreruptă de scările din beton. Nivelul de construcţie al primului
suprapune straturi de depunere cu urmele constructorilor şi urme
de incendiu.
- subsolul interiorului turnului a fost afectat de
amenajări contemporane cu scările din beton. Pământul din
subsol a fost scos şi înlocuit cu zidărie modernă, care a prins
bucăţi de beton cu fier-beton.
Materialul arheologic a constat în fragmente ceramice
medievale şi moderne şi câteva fragmente de piese din fier.
Excepţie este un vas mic, fragmentar, parţial smălţuit,
ce face parte din ceramica post medievală.
Ceramica medievală face parte din categoria celei
lucrate la roata rapidă, bine arsă, cu formă diferită a buzelor.
Predomină însă vasele cu buza lăţită (kragenrand). O bună
parte din fragmentele de vase au urme de ardere pe foc.
Ceramica de lux, din import, nu este reprezentată, formele fiind
produse în atelierele locale.
În straturile de depunere inferioare de la Poarta Ocnei
au apărut fragmente de oale arse oxido-reducător şi de chirpici.
Fragmentele aparţin în cele mai multe cazuri unor
oale cu capac, capacelor de oală, cănilor. Cahlele-oală sunt
reprezentate de un singur fragment
Cercetarea arheologică a arătat că nivelul de
construcţie al Turnului Mic al Pulberăriei este ulterior primelor
construcţii din material durabil din zonă. Apartenenţa la o etapă
ulterioară de fortificare a zonei împreună cu Turnul Mic al
Pulberăriei trebuie demonstrată de o cercetare ulterioară,
extinsă.
Traseul zidului de apărare în zona străzii Zidului este
definitiv compromis de săpăturile recente, distructive. Cu atât
mai mult este necesară punerea în valoare culturală a celor
două turnuri de apărare postmedievale şi zona adiacentă.
Analiza resturilor de oase descoperite în săpăturile din Sibiu,
Turnul Mic al Pulberăriei
În urma săpăturilor de pe Strada Zidului din Sibiu au
fost recuperate 494 fragmente osoase. Fragmentele de oase
provin de la 10 berbeci, 1 miel, 2 porci, 1 purcel, 2 găini (pui).
Notă:
1. Denumirile turnurilor vor fi cele consemnate în secolul al
XVIII-lea.
Abstract:
The traces of the medieval precinct were uncovered
on Zidului Street. We noticed the building technique: to adjoin
the inner brick&stone arch structure to the exterior wall. The
modern constructors damaged the underneath of the post-
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
235
medieval tower. They replaced the inner archaeological levels
with cement and transformed the entrance in the basement.
132. Suceviţa, com. Suceviţa, jud. Suceava
Punct: Mănăstirea Suceviţa
Cod sit: 150427.01
Autorizaţia de supraveghere arheologică nr. 208/2010
Colectiv: Bogdan Petru Niculică (MB Suceava)
În baza autorizaţiei de supraveghere arheologică nr.
208/2010, a fost efectuată supravegherea arheologică a
lucrărilor efectuate de firma SC LOIAL din Suceava, în perioada
octombrie-noiembrie, conform planului de lucru al firmei sus
menţionate, în cadrul complexului monumental medieval
Mănăstirea Suceviţa. Lucrările au presupus efectuarea, atât în
exteriorul mănăstirii cât şi în incinta acesteia, a unor şanţuri cu
lăţimea de 0,50 m şi adâncimea de 0,70/0,80 m, necesare
îngropării cablurilor electrice şi montării unor reflectoare pentru
luminarea monumentului medieval. De asemenea, a fost
supravegheat traseul unui drum din zona de răsărit a
exteriorului mănăstirii, care a presupus o minimă intervenţie în
adâncime, de 0,25 m, pentru aşezarea şi compactarea patului
de pietriş.
Dacă în ceea ce priveşte zona exterioară a Mănăstirii
Suceviţa, pe parcursul lucrărilor nu au fost identificate complexe
sau obiecte arheologice, în schimb, situaţia din interiorul
mănăstirii a fost cu totul alta. La adâncimea de -0,70 -0,80 m la
care au fost săpate şanţurile pentru instalarea cablurilor
electrice, au apărut, pe alocuri, oseminte umane şi porţiuni de
sicrie. Drept urmare, s-a procedat la casetarea şi exploatarea
mormintelor. Ca observaţie, adâncimea mică la care au fost
semnalate mormintele poate ridica unele semne de întrebare,
însă există o explicaţie logică: în trecut, în timpul mai vechilor
săpături arheologice şi lucrări de consolidare/restaurare a
mănăstirii Suceviţa, din spaţiul interior al acesteia a fost
„mutată” o impresionantă cantitate de pământ, până la
adâncimea de -0,85 -0,95 m. Aşadar, aceasta este explicaţia
pentru adâncimea redusă la care au fost descoperite
mormintele în toamna anului 2010.
În grund, nu a fost posibilă observarea formei/conturului
gropilor mormintelor, ele practic fiind depistate doar în
momentul în care se ajungea la adâncimea lor (cea reală fiind
de aproximativ 2 m). Infiltraţiile de apă freatică consistente au
determinat păstrarea în condiţii precare (în mod deosebit pe
laturile de V şi N ale mănăstirii), a osemintelor dar şi a lemnului
sicrielor.
Subliniem faptul că toate mormintele sunt inedite, nu s-a
ştiut până în prezent de existenţa lor, pe cale arheologică
probându-se astfel ceea ce arhiva mănăstirii consemnează, şi
anume existenţa unui cimitir de la sfârşitul sec. al XVIII-lea şi din
secolul al XIX-lea, în împrejurările în care mai mulţi călugări
ruteni se stabilesc la Suceviţa, mănăstire care era, la acea
vreme, metoh al unei mănăstiri din Galiţia.
Ca observaţie principală notăm faptul că toate
mormintele au drept caracteristici comune aceeaşi orientare
creştină (est-vest, cu privirea orientată spre răsărit), au fost
descoperite la aceeaşi adâncime (-0,70 -0,80 m de la nivelul
actual de călcare, respectiv cca. 2 m dacă ne raportăm la