Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

cercetată, la cote diferite, în funcţie de configuraţia naturală a
terenului. Cea mai înaltă cotă se află la –1,20 m (medie). Peste
solul viu a fost identificat primul nivel de locuire al actualului
perimetru al cetăţii, aparţinând epocii bronzului. Primul nivel cert
de amenajare medievală, un strat gălbui amestecat pe alocuri
cu pelicule de pământ negru, a rezultat foarte probabil din
săparea şanţului de apărare, el fiind folosit pentru ridicare
nivelului curţii interioare a cetăţii.
Nivelul amintit mai sus este suprapus de amenajări
databile, pe baza materialului arheologic, în sec. XVI. A fost
identificat un nivel de călcare din piatră sfărâmată, cu o grosime
medie de 0,12 m şi limita superioară la – 0,04 m. Nivelul ce ţine
de amenajarea castelului baroc are o grosime medie de
aproximativ 0,20 m şi are cota superioară la +0,18 m.
Cetatea medievală
În urma cercetărilor arheologice a fost identificată
ruina unei cetăţi de piatră ce se încadrează cronologic în sec.
XV-XVI. Cetatea are formă dreptunghiulară, cu patru turnuri de
colţ şi un turn de poartă pe latura de S. Doar turnurile de pe
latura de S a cetăţii au fost cercetate, ele fiind de formă
circulară, cu partea dinspre interior deschisă (sub formă de
buclă) şi cu ziduri groase de 2 m. Zidul de incintă a fost văzut pe
toate laturile cetăţii, în unităţile de cercetare. Turnul de poartă
are dimensiunile de 7 x 6 m, cu axul mai lung orientat NV-SE şi
fundaţii late de 2,20 - 2,30 m.
Şanţul de apărare
În jurul cetăţii este vizibil un şanţ de dimensiuni mari,
datorat după toate probabilităţile locuirii preistorice şi refolosit în
etapa medievală. În cele două secţiuni magistrale s-a observat
faptul că în etapa medievală şanţul era mai larg, avansând cu
cca. 9 m spre platoul actual al cetăţii (atât dinspre N cât şi
dinspre S). Zidul de incintă fusese plasat astfel chiar la
marginea şanţului. Ulterior, într-o perioadă pe care nu o putem
preciza dar în orice caz înainte de etapa barocă, şanţul a fost
umplut parţial, în jurul zidului de incintă creându-se un fel de
bermă.
Etapa barocă
La începutul sec. XVIII la Ardud a fost construit un
castel care a folosit în mare măsură ruinele medievale, în
momentul respectiv probabil vizibile, măcar parţial, la suprafaţa
terenului. Zidul perimetral de incintă a fost preluat ca atare,
consolidat până la talpa fundaţiei şi înălţat. Cele două turnuri de
colţ de pe latura sudică au fost refăcute complet, cel de E pe
acelaşi amplasament iar cel de V deplasat spre interiorul curţii.
Turnul de poartă a fost şi el refăcut pe ruinele vechi. Nu am
cercetat turnurile de pe latura nordică.
Etapa barocă a venit cu o încărcătură mult mai mare
de construcţii pe laturile cetăţii, toată suprafaţa fiind ocupată de
corpuri de clădiri care făceau legătura între turnuri, multe dintre
ele prevăzute cu pivniţe. În această etapă de cercetare au fost
dezvelite: o parte din clădirile de pe latura de nord a castelului
(încăperea VI); o pivniţă pe latura de E (încăperea II) cu un
culoar în faţă (încăperea VIII), din care se realiza accesul; 4
încăperi pe latura de V (încăperile I, III, IV şi VII); 4 încăperi pe
latura de S, între cele două turnuri (IX, X, XIV şi XV). De
asemenea, în turnul de poartă a fost identificată şi golită parţial
o încăpere (V). În faţa turnului de poartă au mai fost identificate
o serie de alte încăperi, cercetate doar parţial.
În săpătură a fost descoperită o cantitate destul de
mare de materiale arheologice, constând în principal din
fragmente de vase şi cahle, cele mai multe dintre acestea
datând din sec. XVI-XVII.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
162
83. Armăşeni, com. Buneşti-Avereşti, jud. Vaslui
Punct: Muncel
Cod sit: 162942.01
Autorizația de cercetare arheologică preventivă 155/2010
Colectiv: Vicu Merlan – responsabil, Paul Salomeia (M Huşi),
Laurenţiu Ursache, Cristian Onel, Marin Rotaru (M Bârlad)
Obiective:
- decopertarea integrală a secţiuni S5, pe direcţia NV -
SE, până la stratul de loess (nisipos) de la bază.
A fost trasată o nouă secţiune S5 pe direcţia NV - SE
în prelungirea celor realizate în ani 70 de către arheolog Violeta
Bazarciuc (S2/1974). Secţiunea suprapune partea central-estică
a platoului înalt de 332 m, având L = 15 m şi l = 2 m.
Încă de la 0,30 m a apărut o statuetă feminină la m.7
şi numeroase fragmente ceramice, fiind scoase din profunzime
de plugurile tractoarelor prin anii 80.
Între m.4 şi m.5 la -0,60 m a fost găsit un complex
ceramic alcătuit din fragmente de la vase de uz casnic şi de
provizii. Unele cu amprente de angobă şi cu grosimea pereţilor
cuprinsă între 0,7 - 1,5 cm.
De la -0,40 m la -0,90 m, în m.5 - m.6 s-a conturat o
groapă menajeră G6 care iese în afara secţiunii spre SV şi NE.
În umplutura sa s-au descoperit: chirpici răzleți de culoare
cărămizie, chirpici poligonali de la o vatră de foc cu grosimi
cuprinse între 2-3 cm, fragmente ceramice, câteva aşchii de
silex de Prut, un fragment de la un capac de vas cu buton.
În coltul nord-vestic al caroului m.1 s-au descoperit
câteva fragmente ceramice aparţinând Culturii Precucuteni III.
Plastica descoperită:
- statuetă feminină (m.7 -0,30 m) fragmentată,
incizată, ce se păstrează doar pe partea dorsală. Statueta se
păstrează din zona pieptului până sub genunchi, fiind de
culoare cărămizie şi de calitate foarte bună, dar fără urme de
pictură. Ombilicul este schiţat printr-o incizie adâncită. In zona
bazinului este vizibil un triunghi cu vârful în jos. Din vârful
triunghiului pleacă o linie verticală spre genunchi de desparte
picioarele. Fesele sunt conturate în relief, formând o zonă
proeminentă aproximativ convexă: L = 7,5 cm; l = 3 cm (bazin);
gr. (fese) = 2 cm;
- fragment polonic (m.8 -0,04 m) din lut ars de culoare
cenuşie, păstrând zona de inserţie dintre coadă şi un fragment
de cupă, ce formează o mică concavitate de 4 cm: L = 5 cm;
gr.= 1,5 cm.
- fragment corn de taur din lut ars de culoare cenuşiu -
cărămizie, de calitate bună, fiind rupt din zona de inserţie în
bucraniu: L = 4,2 cm; diametrul = 1,7 cm;
- fragment corn de taur din lut ars de culoare
cărămizie, de calitate bună, descoperit la m.6/- 0,60 m. Este
uşor curbat dinspre zona de inserţie spre vârf: L = 7,5 cm, l =
1,5 cm, diametrul = 1 cm (bază);
- fragment coadă de lingură, subţire, păstrată cam 1/3
dinspre coadă spre cupă, fiind descoperită la m.5 -0,50 m: L =
3,2 cm; l = 0,7 cm; diametrul = 0,5 cm.
Unelte şi arme din silex de Prut şi piatră:
- aşchie silex de culoare neagră, cu un mic accident
petrogenetic şi urme de uzură lateral (m.6 -0,40 cm): L = 5,5
cm; l = 2,7 cm;