Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

până la construcţia C.A.P şi s-a deschis o casetă de 1,30 x 1,30
m în taluzul vestic (spre şcoală).
În c.24-25,30 s-au descoperit resturile unei construcţii
din piatră legată cu mortar, de formă circulară, cu diametrul la
gură 1,30 m adâncit în interior 1 m. Probabil un bazin pentru
colectat apa, efectuat din mortar, care s-a săpat de la nivelul
plăcii de mortar identificată cu un nivel de locuire de sfârşit de
sec. XVI început de XVII. Această construcţie circulară a fost
descoperită pe jumătate, deoarece cealaltă jumătate a fost
distrusă de construcţia modernă a fostului C.A.P. Pe fundul
acestui „bazin” se aflau cantităţi importante de pietriş şi nisip,
materiale care se pun de obicei în bazin pentru filtrarea apei.
Fundul acestuia zace pe nivelul de fundaţie de la Pătraşcu
Vodă.
În caseta extinsă în taluzul vestic al secţiunii nr. 14, sau
descoperit resturile unei construcţii din mortar, de formă
alungită cu diametrul mare de 1,50/1,30, al cărei capăt a fost
receptat şi în S15 (dincolo de gardul despărţitor în incinta C.A.P.
unde s-a trasat în prelungire S15). La prima vedere pare a fi
vorba de o varniţă cu o lungă activitate de funcţionare. La
nivelul varniţei (în pământul de umplutură) au fost descoperite
fragmente ceramice din sec. XVI, fapt pentru care ne-a dat
posibilitatea să o datăm de la finele sec. al XVI-lea, de la Mihai
Viteazul. Sub această placă de mortar s-au descoperit două
morminte care pe jumătate intră sub placa de mortar amintită,
iar pe de altă parte perforează fundaţia de la Pătraşcu cel Bun.
Raportul sau relaţia dintre cele două etape de
construcţie dintre Pătraşcu şi Mihai Viteazul confirmă situaţia
din campania anului precedent (2009) când această stratigrafie
s-a întâlnit pe toată secţiunea nr. 14 şi ajută la datarea celor
două morminte înhumate după domnia lui Pătraşcu Vodă şi
înaintea lui Mihai Viteazul. Situaţia descrisă mai sus datează
cele două etape de construcţie dintre Pătraşcu şi Mihai.
În ceea ce priveşte anterioritatea unor morminte
înainte de Pătraşcu Vodă, se poate spune că există un mormânt
de copil care este săpat înainte de fundaţia lui Pătraşcu
(mormânt de M3 copil 2009) care arată că fundaţia lui Pătraşcu
s-a realizat pe morminte de inhumaţie anterioare şi care se pot
data cel puţin de la finele sec. al XV-lea şi în prima jumătate a
sec. al XVI-lea.
Tot în S14 c.20 în taluzul vestic vis-à-vis de placa lui
Mihai Viteazul, la adâncimea de 1,20 m au fost descoperite
două morminte de copil, M4, M5, unul cu cercei şi se datează
stratigrafic înainte de fundaţia lui Mihai Viteazul.
În campania anului 2010, s-a delimitat mai bine
fundaţia lui clădirii atribuită voievodului Pătraşcu, ce avea
dimensiuni de cca. 1,25 - 1,30 m lăţime şi s-a putut stabili
direcţia de orientare a fundaţiei zidului, spre E, în direcţia
bisericii „Sf. Dumitru” (existentă astăzi), construită în anul 1705.
Tot în campania anului 2009 s-a trasat S15, lungime
20 m, lăţime 2,75, dincolo de gardul dintre şcoală şi fostul sediu
C.A.P. Gherghiţa, teren care făcea parte din curtea şcolii
(aproximativ în prelungirea secţiunii 14). În c.0-2 s-a descoperit
o platformă de mortar cu pietre încastrate, care se păstrează pe
10-15 cm în şanţul de fundaţie iniţial. Aici s-a constatat că la
nivelul şanţului de fundaţie de la Pătraşcu s-a realizat o
decapare a întregului teren din această zonă. Peste acesta s-a
depus ulterior un strat de cca. 0,10-0,15 m grosime, pământ
galben, urmat de o altă depunere de 0,10 m pietriş în sec. XVIII-
XIX, cu prilejul amenajării unei construcţii moderne (ulterior la
sfârşitul sec. al XIX-lea aici fiind domeniu regal).
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
47
Singura dovadă a existenţei unei aşezări în această
zonă o constituie cercetarea unei locuinţe în S15, c.16-20,
datată - sfârşit de sec. XVI – început de sec. XVII, distrusă la
rândul ei de construcţiile secolelor următoare. Din această
locuinţă a fost scoasă la suprafaţă o cantitate foarte mare de
fragmente ceramice, parţial întregibile (oale, căni, sfeşnice),
lucrate la roată, smălţuite oliv, albe-gălbui, cu decor floral şi
geometric.
În S15 în afară de descoperirea acelor resturi de
fundaţie de la Pătraşcu Vodă, nu s-au mai receptat alte
construcţii din acest complex domnesc, ceea ce presupune că
restul construcţiei se întindea în zona estică a spaţiului
respectiv, unde ulterior s-au construit clădiri în sec. XX,
respectiv magaziile fostului C.A.P.
Tot în campania din 2010 cu prilejul unor săpături de
salvare, s-a descoperit în zona de rezervaţie a târgului
medieval, în curtea localnicului Costache Marius din Gherghiţa,
un brăzdar de plug, din fier, tipul asimetric L= 29, 8, lăţime = 22,
grs = 0,3 mm; manşon lng = 10 cm, lăţime = 13,2 cu otic L =
10,7, diametrul = 4,8 la adâncimea de 1,70 m, datat după
analogii sec. al XV-lea – al XVI-lea. Piesa avea o depunere
considerabilă de oxizi. A fost restaurată şi conservată pentru a fi
expusă.
23. Grădiştea de Munte, com. Orăştioara de Sus,
jud. Hunedoara [Sarmizegetusa Regia]
Cod sit: 90937.06
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 105/2010
Colectiv: Gelu Florea – responsabil, Liliana Suciu (UBB Cluj),
Eugen Iaroslavschi, Gabriela Gheorghiu, Paul Pupeză, Răzvan
Mateescu (MNIT), Cristina Bodó (MCDR Deva)
În anul 2010 campania arheologică de la Grădiştea de
Munte a vizat continuarea cercetării în două puncte importante
ale sitului. Primul este reprezentat de terasa a III-a, după cum
este cunoscută în literatura de specialitate, aflată în interiorul
fortificaţiei. Al doilea punct, numit convenţional Căprăreaţa II, se
află în cartierul civil de E al Sarmizegetusei Regia.
Cercetările arheologice sistematice în cetate au
început în perioada interbelică, prin sondajele efectuate de D.
M. Teodorescu, şi au continuat prin săpăturile din anii '50. În
perioada recentă investigaţiile arheologice s-au derulat în
conformitate cu un plan care are în vedere terasele menţionate
pentru a clarifica problemele de stratigrafie, atât pentru faza
dacică de locuire/amenajare a cetăţii, cât şi pentru cea romană.
În cetate a fost trasată SI/2010, dispusă în marginea
estică a terasei a III-a şi orientată N - S. Ea a avut o lungime de
15,5 m şi o lăţime de 2 m. Totodată a fost finalizată cercetarea
în SI/2009 care a măsurat 21 m lungime şi 2 m lăţime. În
secţiunile trasate a fost observată următoarea stratigrafie
generală (de sus în jos): strat vegetal, un nivel roman, un strat
de pământ brun-cenuşiu cu sfărâmătură de micaşist, stânca
nativă, îndreptată pe unele porţiuni.
Complexele lipsesc, dar situaţia este similară altor
zone din perimetrul cetăţii, unde au fost identificate de-a lungul
vremii foarte puţine complexe. Lucrările de nivelare romane au
afectat construcţiile dacice şi, probabil, militarii care au stat
pentru o vreme aici după anul 106 p.Chr. au dezafectat la
plecare toate edificiile. Atât faza dacică, cât şi cea romană sunt