Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Dumitrescu (MJ Argeș), Darren Poltorak, Elisabeth Brown, Alex
Moskovitz (ARCHEOTECH-Canada), Aurelian Rusu (ULB
Sibiu), studenţii Traian Dumbrăveanu, Lazar Attila, Eduard
Stanciu (UBB Cluj)
Şi în campania din acest an, desfășurată în perioada
19 iulie – 03 septembrie, s-au continuat cercetările în
praetentura sinistra a castrului de la Cumidava, conform
programului început în anul 2006. S-a terminat de cercetat
suprafaţa Sp.1, perpendiculară pe zidul de incintă, cu
dimensiunile de 18 x 4 m, deschisă în prima campanie, şi s-au
deschis şapte noi suprafeţe marcate Sp. 7, Sp. 8, Sp. -7, Sp. -8,
Sp. -14, Sp. -15, Sp. -25, tot în praetentura sinistra, având
dimensiunile standard de 6 x 4 m, distanţate între ele şi faţă de
vechile suprafeţe prin martori de un metru lăţime şi s-au
demontat martorii dintre suprafeţele Sp. 5 şi Sp. 6, Sp. -5 şi Sp.
-6 şi Sp. 6 şi Sp. -6.
În Sp.1 s-a săpat la exteriorul zidului de incintă, pe
jumătate din lăţimea suprafeţei, în perimetrul ocupat de primele
două şanţuri ale castrului cu zid din piatră, până la adâncimea
maximă de 2,75 m. Lăţimea calculată a primului şanţ este de
5,5 m iar adâncimea faţă de nivelul bermei de 2,70 m. Între
şanţul 1 şi şanţul 2 se găseşte o bermă de cca. 2 m, ținând
seama de ruptura malurilor în timpul umplerii şanţurilor după
abandonarea castrului.
Al doilea şanţ are lăţimea de 4,5 m şi o adâncime de
1,60 m faţă de exteriorul castrului. Suprafaţa Sp. 1 s-a oprit
înaintea celui de-al treilea şanţ, secţionat şi relevat de
cercetările anterioare conduse de Nicolae Gudea şi Ion I. Pop,
întrucât terenul respectiv este proprietate privată.
Martorul dintre suprafeţele Sp.5 şi Sp.6 corespunde
unei părţi din cel de-al treilea contuberinum al primei barăci şi
intervalului dintre cele două barăci. Martorii dintre suprafeţele
Sp. -5 şi Sp. -6 şi Sp. 6 şi Sp. -6 corespund unor părţi ale
contuberniilor 3 şi 4 ale barăcii duble. În stratul de chirpic ars
depus pe nivelul primei faze a barăcilor au fost descoperite
materiale arheologice dintre care menţionăm două opaiţe
întregi, o teacă de pugio, un vârf de suliţă de mari dimensiuni,
două vase întregi, doi denari, dintre care unul, lizibil, de la
Septimius Severus şi o monedă din bronz, foarte circulată,
ilizibilă.
Suprafeţele Sp.7 şi Sp.8 au fost trasate în continuarea
suprafeţei Sp.6, suprafeţele SP.-7 şi Sp.-8 în continuarea
suprafeţei Sp.-6, suprafeţele Sp.-14 şi Sp.-15, lateral de
suprafeţele Sp.-4 şi Sp.- 5, în timp ce suprafaţa Sp.-25 este
dispusă lateral de suprafaţa Sp.-15, spre zidul de incintă a laturii
nord-vestice a fortificaţiei.
În suprafeţele Sp.7 şi Sp.8, Sp.-7 şi Sp.-8, au fost
cercetate contuberniile 5, 6, 7, 8 ale primei barăci, respectiv
barăcii duble şi a intervalului dintre acestea. Aşa cum era de
aşteptat, stratigrafia este identică cu cea descoperită în
cercetările anterioare ca şi dimensiunile contuberniilor, de cca.
3,70 x 3,70 m, calculate la interior. Intervalul dintre barăci se
menţine constant cu lăţimea de cca. 1 m.
Suprafeţele Sp.-15. Sp.-15 şi Sp.-25 au continuat
cercetarea clădirii fragmentare din zid de piatra, identificată de
Nicolae Gudea şi Ion I. Pop şi a barăcii cu pereţi din lemn din
faza de construcţie anterioară.
Zidurile lungi ale clădirii din piatră au fost tăiate la 6,30
metri de un şanţ transversal modern, probabil o secţiune
executată de Mihail Macrea, rămasă neacoperită şi din care
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
116
localnicii au scos piatra zidului. În Sp.-25 continuă temelia
zidului sudic al clădirii pe o lungime de 3 m, deci, până în
prezent, el a fost identificat pe lungime de 10,30 m. În campania
următoare se va continua cercetarea planul complet al clădirii.
Sub clădirea de piatră au fost identificate contubernii
ale barăcii duble.
Şanţul transversal modern care taie zidurile clădirii de
piatră în suprafaţa Sp.-14 şi suprafaţa Sp.-15, afectează locul
unde ar fi trebuit să fie amplasat peretele unei a treia barăci
dacă se respectă lăţimea intervalului de 1,30 m. În suprafaţa
Sp.-25 a fost identificat traseul şanţului de implantare a peretelui
unei barăci paralele cu baraca dublă. Dacă acceptăm că
intervalul dintre barăci se menţine constant de 1,30 m, rezultă
că dimensiunea interioară a acestei a treia barăci este tot de
3,70 x 3,70 m. În suprafaţa Sp.-25 nu există indicii care să
precizeze dacă această a treia baracă este simplă sau dublă.
Straturile arheologice romane, corespunzând celor
două faze de utilizare sunt puternic deranjate de intervenţii
ulterioare. În această campanie s-au descoperit materiale
arheologice de sec. IV p.Ch.- fibulă cu buton în formă de ceapă
şi ceramică cenuşie tip Sântana de Mureş – precum şi ceramică
medieval timpurie.
Săpătura în suprafeţe din zona barăcilor a oferit, aşa
cum era de aşteptat, un bogat material arheologic. Ca şi în
campania trecută piesele mai deosebite, de metal sau ceramică
întreagă – vase, opaiţe – au fost descoperite cu precădere în
interiorul barăcilor, cum în spaţiile dintre barăci a fost
descoperită o mare cantitate de ceramică fragmentară.
În cea ce priveşte monedele menţionăm denari de la
Domitianus, Antoninus Pius, Septimius Severus precum şi
monedă de bronz de la Traianus dar şi de la alţi împăraţi.
Datorită stării de conservare precare piesele nu au putut fi
identificate, operatiune pe care sperăm să o putem efectua
după restaurare.
Dintre podoabele romane sunt de amintit: o fibulă din
fier, un inel cu cheie din bronz, ace de bronz şi os.
Piesele militare sunt şi ele bine reprezentate: două
vârfuri de suliţă foliforme, o teacă de pugio amintită mai sus, un
fragment de crista de coif din bronz tăiat cu dalta în vederea
retopirii, proiectile de praştie din lut, o cataramă rotundă din
bronz, fragmentară, de tipul Ringschnalle, o placă de centiron
ajurată, o lumella decorată a niello.
Printre obiectele din metal, alături de numeroase cuie,
piroane şi balamale folosite la construcţii, se remarcă un număr
important de piese de casetă din bronz şi fier - plăci şi
mecanisme de broască, chei-un creuzet din fier pentru turnat.
Alături de o mare cantitate de ceramică fragmentară au fost
descoperite multe vase întregi sau întregibile, unele cu slip roşu:
oale, străchini, farfurii roşii şi cenuşii, mortaria, ulcioare, căni.
Cele mai multe dintre opaiţe se încadrează în doar două tipuri,
unul lucrat la roată, fapt ce sugerează existenţa unui centru de
producţie local. Un opaiţ fragmentar, din pastă caolinată, este
specific atelierelor din zona Dunării de Jos.
Vasele din sticlă, chiar dacă fragmentare, sunt şi ele
bine reprezentate: lacrimarii cu baza rotundă şi pătrată, boluri
de mari dimensiuni, dacă apreciem aceasta după un mâner din
sticlă de culoare galben-maronie, vas împortat la Râşnov şi
probabil produs într-un centru nord african ş.a.
În campania din anul 2011 se va epuiza cercetarea
primelor două barăci relevate şi se va extinde cercetatrea spre
NV până la via sagularis, pentru a se putea preciza planul celei
de a treia barăci identificate în 2010.