Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

steril din punct de vedere arheologic. Pentru siguranţă am
continuat adâncirea în acesta până la – 0,20/0,22 m. Suprafaţa
este puternic afectată de acţiunile edilitare ale sec. XX, astfel,
au fost identificate câteva materiale arheologice rulate, altele
într-o groapă menajeră. Pe latura de N, la aproximativ 0,80 m
de profil au fost surprinse fundaţia şi elemente din peretele unei
construcţii din cărămidă; iar în zona c. 5, 9 a fost identificată, de
la adâncimea de 1,50 m o mare groapă menajeră, de formă
aproximativ ovală, cu diametrul de cca. 4 m. În ultimul complex
amintit, precum şi în celelalte carouri am identificat material
arheologic din care menţionăm: ceramică fragmentară
provenind de la recipiente de tip „borcan”, urcioare, ceramică
smălţuită, lulele, fragmente de cahle, monede, inel, pandantiv şi
fragment de brăţară din sticlă, oase de mamifer (bovideu,
ovicaprine), peşte, cochilii de scoici marine.
Str. Gh. Marinescu, Nr. 26-26A
S-a săpat o secţiune cu suprafaţa de 20 m 2 (5 x 4 m.),
orientată N - S (lungimile), pe latura estică a proprietăţii (spre
faleza Dunării). La adâncimea de aproximativ –0,30 m am
identificat stratul de sediment loessoid, steril din punct de
vedere arheologic. Pentru siguranţă am continuat adâncirea în
acesta până la –0,32 m. Suprafaţa este puternic afectată de
acţiunile edilitare ale sec. al XX-lea. Nu au fost identificate nici
un fel de complexe arheologice, doar materiale rulate, în special
ceramică fragmentară şi piese de podoabă caracteristice sec. al
XVIII-lea. În cuprinsul secţiunii am identificat material
arheologic, din care menţionăm: ceramică smălţuită, monede,
cruciuliţe, accesorii vestimentare, pipe, cahle fragmentare, oase
de mamifer (bovideu, ovicaprine), peşte, cochilii de scoici
marine.
Strada A. Rosetti, nr. 2 – Lot ½
S-au săpat două secţiuni în suprafaţă totală de 60 mp.
Prima (S1 = 10 x 3 m.) dispusă aproximativ în zona mediană a
proprietăţii, orientată N - S. Cea de-a doua (S2 = 10 x 3 m.),
este dispusă perpendicular pe S1. La adâncimea de aproximativ
–0,10 m am identificat stratul de sediment loessoid, steril din
punct de vedere arheologic. Pentru siguranţă am continuat
adâncirea în acesta până la –0,12 m. Deşi suprafaţa este
afectată de acţiunile edilitare ale sec. XX, au fost identificate
mai multe complexe. Pe latura de E a S1, chiar în profil a fost
surprins peretele unei construcţii rotunde, din cărămidă;
aceasta, dezvelită integral, s-a dovedit a fi o fântână arteziană
dezafectată; în capătul vestic al S2 a fost surprinsă ţeava sa de
evacuare, iar în capătul sudic al S1 căminul de apă, rectangular,
din cărămidă. Următorul nivel arheologic este reprezentat de
aproximativ 13 morminte de inhumaţie, multe deranjate şi
împrăştiate de acţiunile edilitare din sec. al XIX-lea. În toate
cazurile, în care s-a putut determina, poziţia acestora era E - V,
mâinile poziţionate pe bazin, iar într-un singur caz (M1) pe piept,
spre gât. Ultimul nivel identificat, surprins la baza pământului
galben este reprezentat de şapte gropi menajere. Inventarul
arheologic identificat este reprezentat majoritar din material
ceramic. Au fost descoperite numeroase fragmente ceramice de
la recipiente de tip „borcan” cu fundul perforat, dar şi fragmente
ceramice smălţuite, unele cu decor sgraffitat, mai multe lulele,
recipiente de sticlă, două cahle fragmentare, monede, inel etc.
databile în sec. al XVIII-lea.
Strada Mărăşeşti, nr. 37 bis
S-a săpat o secţiune cu suprafaţa de 20 m 2 (5 x 4 m.),
orientată N - S (lungimile), pe latura estică a proprietăţii (spre
faleza Dunării). La adâncimea de aproximativ – 0,30 m am
identificat stratul de sediment loessoid, steril din punct de
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
165
vedere arheologic. Pentru siguranţă am continuat adâncirea în
acesta până la –0,32 m. Suprafaţa este puternic afectată de
acţiunile edilitare ale sec. al XX-lea. Nu au fost identificate nici
un fel de complexe arheologice, doar materiale rulate, în special
ceramică fragmentară şi piese de podoabă caracteristice sec. al
XVIII-lea. În cuprinsul secţiunii am identificat material arheologic
din care menţionăm: ceramică smălţuită, monede, cruciuliţe,
accesorii vestimentare, pipe, cahle fragmentare, oase de
mamifer (bovideu, ovicaprine), peşte, cochilii de scoici marine.
Au fost identificate vestigii arheologice (artefacte sau
complexe arheologice) şi urme ale activităţilor umane a doua
jumătate a sec. XIX – începutul sec. XX. Se remarcă în special
vestigiile din punctul 33 ce jalonează prezenţa unei noi
necropole în zonă. Materialele arheologice descoperite se
datează în perioada 2/2 sec. XIV – 1/2 sec. XVIII şi sunt de
tipul: ceramică sgraffitată de tradiţie bizantină, ceramică
smălţuită, sticlărie, porţelan otoman; piese metalice (unelte),
monede, bijuterii, oase de mamifer (bovideu, ovicaprine) şi
peşte.
Am folosit pe lângă săpătura manuală şi tehnicile
moderne ale cercetărilor de tip survey.
Bibliografie:
I. Cândea, Brăila, origini şi evoluţie până la jumătatea secolului
al XVI-lea, Brăila, 1995.
87. București
Punct: Băneasa - Str. Gârlei nr. 1C şi 1E
Cod sit: 179132.148
Autorizaţia de evaluare de teren nr. 23/2008; autorizaţia de
cercetare arheologică preventivă nr. 294/2008
Colectiv: Paul Damian – responsabil, Ionuţ Bocan, Sorin Cleşiu,
Silviu Ene, Mihai Florea, Constantin Haită, Cătălin Lazăr,
Cătălina Neagu, Sorin Oanţă-Marghitu, Silviu Oţa, Mihaela
Simion, Decebal Vleja (MNIR), Maria Beldiman, Valentin Bottez,
Călin Cosma, Cristina Drăghici, Alexandru-Mircea Raţiu
Terenul investigat prin cercetări arheologice
preventive, prilejuite de intenţia beneficiarului (S.C. Dragon
Medical Complex S.A.) de a dezvolta imobiliar zona, se află pe
malul nordic al actualului Lac Băneasa, pe partea stângă a unui
meandru al Colentinei. În documentaţiile de urbanism terenul
figurează la adresa str. Gârlei nr. 1C şi 1E, sector 1, Bucureşti,
respectiv caroul cadastral 1 - 2; G F. Terenul apare ca o
„peninsulă” orientată NE-SV fiind înconjurat de apele lacului la
E, S şi V. Malurile lacului din această zonă au suferit de-a lungul
timpului diferite modificări, începând cu amenajările din anii 30
ai secolului trecut până la extinderea recentă a terenului în
detrimentului lacului prin depunerea de pietre şi pământ şi
amenajarea unei noi borduri de beton. Până la sfârşitul anilor
’90, terenul a aparţinut Staţiunii Centrale de Cercetări pentru
Cultura şi Industrializarea Tutunului. Cultivarea tutunului pe
acest teren a început încă din perioada interbelică când a fost
înfiinţat Institutul Experimental pentru Cultivarea şi Fermentarea
Tutunului. La N, terenul este separat de Strada Gârlei (o
ramificaţie spre stânga a Şoselei Bucureşti-Ploieşti), de mai
multe clădiri ridicate în diferite perioade, un amestec compozit
de construcţii din cărămidă din perioada interbelică, construcţii
degradate din beton din perioada comunistă (în prezent deţinute
de Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii), fundaţia unei