Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Colectiv: Petre Beşliu Munteanu – responsabil, Claudia Urduzia
(MN Brukenthal)
Asistenţa arheologică la săpăturile pentru înlocuirea
conductei de canalizare de pe strada Ocnei din Sibiu au fost
efectuate în baza contractului nr. 2327 din 1.09. 2010 şi a
autorizaţie de supraveghere arheologică nr.188 din 2010 în
perioada septembrie - noiembrie 2010.
Asistenţa arheologică a fost încredinţată potrivit
contractului unui singur arheolog, Petre Beşliu Munteanu şi, în
lipsa acestuia, Claudia Urduzia.
Săpăturile pentru înlocuirea conductelor de canalizare
de pe strada Ocna au fost precedate de aceleaşi lucrări pe
străzile Târgul Fânului şi Engels unde nu s-a solicitat asistenţa
arheologică. În capătul dinspre strada Ocnei, şanţul practicat pe
strada Engels a intersectat urmele unor substrucţii din cărămizi
din perioada post medievală.
Terenul este cunoscut prin săpături de salvare mai
vechi efectuate în 1998 şi prin cercetarea sistematică a casei cu
numărul 22 de pe strada Ocna. 1
Substrucţiile Porţii Ocnei sau cele în legătură
fortificaţia au ieşit la iveală în urma săpăturii mecanice şi au fost
bine evidenţiate într-un şanţ ”generos”.
Podul din faţa Porţii Ocna
Dintre amenajările podului, în malul şanţului a fost
evident un parapet format din loazbe prinse pe stâlpi din lemn
dispuşi vertical. Stâlpii au fost înfipţi în solul negru. Între parapet
şi substrucţiile Porţii Ocnei este o distanţă de 90 cm.
Amenajarea din lemn este ulterioară zidului din piatră.
Substrucţiile Porţii Ocna
Săpătura mecanică a dezvelit un zid din pietre lat de
1,50 m - 1,80 m, cu o fundaţie adâncă de 1 m. Spre exterior,
zidul lasă o crepidă de 0,30 m. Pe soclu se înalţă un zid din
pietre şi cărămizi de 4-5 cm grosime.
Talpa zidului a fost aşezată pe o reţea de stâlpi din
lemn înfipţi în pământ. Densitatea mai mare a stâlpilor este la
marginea tălpii zidului. În suprafaţa săpată au apărut nouă
stâlpi. Un al doilea zid din structura porţii intersectat de săpătura
mecanică are lăţimea de 1,80 şi a fost urmărit până la
adâncimea de 2,50 m faţă de solul actual.
Sub nivelul de construcţie se vede un strat de pietriş
cu fragmente de cărămizi. Sub el s-a depus pământ negru cu
resturi de lemne. Nivelul de construcţie este la -1,85 faţă de
solul actual şi cu 50 cm deasupra nisipului(solul viu).
Deasupra nivelului de construcţie este un strat gros de 30-40
cm de pământ brun-verzui cu fragmente de cărămizi.. Superior
este aşezat pământ brun nisipos în care au fost amenajate
construcţiile din lemn(parapetul podului) .
Pe malul estic, la baza zidului Porţii Ocnei a rămas o
grămadă de pietre şi cărămizi. Peste ea s-a depus pământ
negru, mâlos. Pe malul opus, de la -1,80 m în jos se vede
pământ negru, mâlos. Peste el s-a aşezat un strat de pământ
negru cu resturi de lemne, lat de 0,20-0,30 m şi unul superior de
pământ negru-verzui, la fel de consistent.
Caseta de 1,70 x 2 m practicată în zona Porţii Ocnei a
avut ca finalitate evidenţierea stratigrafiei arheologice a
terenului, traseul laturii Porţii Ocnei fiind evidenţiat de săpăturile
mecanice anterioare. Intenţia săpăturii controlate a fost de a
stabilii raporturile stratigrafice între cele mai vechi construcţii din
lemn, fundaţiile din piatră ale turnului şi clădirea adosată.
Dimensiunile reduse ale casetei se datorează vecinătăţii şcolii.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
233
Şantierul a pus la dispoziţie doar un excavator şi excavatorist.
Astfel că, în straturile adânci, săpătura a fost efectuată de
arheolog şi excavatorist.
Două din laturile turnului şi ale presupusei barbacane
au constituit maluri ale casetei. În general, depunerile
arheologice au fost deranjate de o groapă de var modernă.
Numai pe profilul mai îngust, de sud, a înregistrate până la
adâncimea de 2,60 m depuneri arheologice neafectate de
groapa de var. Nivelele de depunere şi amenajările inferioare au
primit o atenţie aparte, în săpăturile anterioare ieşind la lumină
stâlpi din lemn dispuşi asimetric. Ipoteza unei palisade devenise
credibilă. În realitate, stâlpii din lemn dispuşi asimetric, adânc
înfipţi în nisipul aluvionar sau în solul mâlos au avut menirea de
a consolida terenul, pregătindu-l pentru construcţia masivă din
piatră şi cărămidă. Densitatea lor este mai mare sub talpa
fundaţiilor turnului. Amenajarea are limita exterioară în faţa
turnului, în zona presupusei barbacane. Stâlpii aveau diametrul
de 15 - 20 cm. Terenul în care s-a efectuat substrucţia cu piloţi
prezenta depuneri de mâl cu fragmente ceramice, bucăţi de
lemn şi de chirpici.
La adâncimea de 2 m a apărut o structură de zidărie
legată de fundaţia turnului, suprapusă de straturi de arsură
compactă sau de depuneri de pământ cu arsură. Stratul
superior, gros de 0,70 m, are în compoziţie pietriş şi pigmenţi de
mortar. El este suprapus de un strat de dărâmături în care a fost
fundată o construcţie modernă.
Stratigrafia şanţului de canalizare între casele de la nr.27-29.
La adâncimea cuprinsă între 1,20 şi 1,90 m se
observă pământ negru, mâlos. Între -0,90 m şi - 1,20 m se vede
pietriş. Stratul de depunere dintre -0,80 -0,90 m conţine
dărâmături. Stratul superior de 0,20 m grosime are pigmenţi de
arsură; între -0,60 -0,30 m este pietriş; sub cota -1,70 m s-a
depus nisip.
Stratigrafia şanţului în dreptul casei nr. 31
Stratul inferior este format din nisip. Deasupra este
pământ negru cu arsură (-1,20 -1,50 m); stratul de pietriş
superior are grosimea de 0,40 m; nivelul superior (-0,70 -0,50
m) este format din dărâmături; superior lui este un strat de
pietriş şi la suprafaţă asfalt. Adâncimile au fost date faţă de
nivelul actual al străzii.
Din săpătura mecanică au fost recuperaţi şi predaţi
spre conservare stâlpi din lemn cu următoarele dimensiuni: 80 x
10 x 12 cm; 100 x 20 x 20 cm; cm; 170 x 13 x 13 cm; 50 x 6 x 6
cm şi o scândură de 15 x 5 cm.
Fragmente ceramice medievale provin din nivelul
medieval inferior, pe care s-au aşezat constructorii fortificaţiei.
Săpătura preventivă din 2010, cercetările arheologice
de salvare din 1998 şi observaţiile prilejuite de săpăturile de
canalizare au permis evidenţierea stratigrafiei şi morfologiei
generale a Turnului Ocnei. Rezultatele finale vor fi publicate în
sinteză.
O bună parte din substanţa arheologică a zonei a fost
distrusă datorită săpăturilor mecanice necesare, dar planificate
şi organizate deficient.
Perspectiva remodelării arhitectonice a zonei şi a
distrugerile istorice obligă ca rezultatele cercetării arheologice
să fie luate în considerare şi valorificate. În acest moment nu
există o placă de informare a turiştilor în zona Porţii Ocnei, un
acces important în oraşul medieval. De asemenea, este
necesară implicarea directă şi mai activă a consilierilor Direcţiei
pentru Cultură Sibiu în promovarea şi protejarea urmelor sitului
arheologic.