Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

codul 7.5YR4/4 din catalogul Münsell. Pe jumătatea de E a
complexului a fost identificată o treaptă. Fără inventar
arheologic. Fundul gropii a fost atins la adâncimea de -0,64m.
Acest complex reprezintă un mormânt de inhumaţie
Cpl. 39 se află în c. C15 şi a apărut sub forma unei
pete roşiatice, la adâncimea de -0,20 m faţă de nivelul actual de
călcare. În urma răzuielilor succesive, la adâncimea de -0,80 m
faţă de nivelul vegetal actual, a fost identificat şi un şanţ
(praefurnium) legat de cuptor în colţul de sud-est. Limitele
complexului au fost clare; conturarea a fost făcută după culoare
și textura solului, prin răzuirea cu şpaclul. Culoarea umpluturii,
conform codului Münsell, este 2.5Y 2.5/1 sau neagră. Întregul
complex este orientat NE - SV. Lungimea totală a complexului
este de 3,40 m. Şanţul are următoarele dimensiuni: L= 2,8 m şi
l= 0,75 m, iar adâncimea este de -0,42 m. Cuptorul are
următoarele dimensiuni: L = 0,62 m şi l = 0,42 m, adâncimea
păstrată fiind de –0,80 m. Cuptorul este construit în solul cruţat.
În interior au fost descoperite fragmente de cărămizi, de chirpici
ars şi zgură provenită de la arderea puternică a solului.
Dispunerea fragmentelor de chirpici în interiorul cuptorului ne
determină să apreciem că aceste cărămizi formau cupola
prăbuşită în interior. Şanţul conţinea fragmente mici de chirpici
ars, cenuşă, bucăţi de zgură, întreaga umplutură fiind acoperită
cu 15-20 cm de loess, bine tasat. Şanţul se leagă de cuptor în
colţul de SE. Lipsa unor elemente de datare şi materialele
prelucrate din acest cuptor nu permit aprecieri legate de datare
sau de scopul funcţional. Au fost recuperate, pentru analize,
fragmente de cărămizi de chirpici şi sol vitrifiat din interiorul
cuptorului şi din umplutura şanţului. Suntem de părere că acest
complex este, probabil, un cuptor de topit metale.
Cpl. 41 se află în c.D13 şi a apărut sub forma unei
pete mai închise la culoare, la -0,60 m faţă de nivelul actual de
călcare. Este de formă patrulateră, cu capetele rotunjite, şi are
dimensiunile de 1,40 x 0,70 m şi este orientat S - N. Umplutura
a fost omogenă, lutoasă, de culoare brună, codul 7.5YR4/3 din
catalogul Münsell. Fundul gropii a fost atins la adâncimea de -
0,44 m de la nivelul descoperirii. Fără inventar arheologic. Acest
complex reprezintă un mormânt de inhumaţie în groapă simplă.
Cpl. 45 se află în c.A5, într-o casetă trasată în profilul
de V al săpăturii cu scopul de a recupera materialul ceramic
care se afla în profil. Dimensiunile casetei sunt de 10 x 1 m şi
este orientată nord-sud. În urma cercetărilor a apărut partea
estică a unei locuinţe. Limitele complexului, de unde provine
materialul ceramic, au fost neclare şi greu de stabilit. Am urmărit
partea estica a complexului, care are dimensiunile, după axa N-
S, de cca 3,2 m. Fundul complexului a apărut la adâncimea
1,10m de la suprafaţa actuală de calcare, iar în pământul
galben se adâncește la -0,30 -0,40m. Umplutura este omogenă,
de culoare brun-deschis, corespunzând codului 7.5 YR 6/3 din
catalogul Münsell. Inventarul este alcătuit din: nouă fragmente
de pereţi de vase. Pasta pereţilor conţine, în amestec: nisip,
pietricele şi cioburi. Culoarea este cafenie pe ambele feţe,
arderea slab reducătoare, iar suprafaţa este aspră la atingere.
Din inventar mai fac parte: un fund de vas; 5 butoni de vas cu
forme diferite: alungită, conică, triunghiulara, rotundă şi ovală. În
pastă predomină amestecul din: nisip, pietricele şi fragmente
ceramice pisate. Arderea este slab reducătoare, iar culoarea
este de la negru la cafeniu, cu suprafaţa aspră. Un alt obiect
este un picior de cupă format din două fragmente. Conţinutul
pastei este nisipos, iar culoarea este cenuşiu-închis, arderea
fiind reducătoare, iar suprafaţa poroasă. Acest complex
reprezintă o parte a unei locuinţe.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
230
S1 se află în c. A7-A8 şi reprezintă o secţiune de
control. În acest loc solul este mai închis la culoare şi prezintă o
fâşie care trece de la marginea vestică a şantierului în direcţia N
- E, spre marginea opusă lui. Dimensiunile secțiunii sunt de 12 x
3 m şi este orientată nord-sud. Umplutura este de culoare
brună, corespunzând codului 7.5YR 5/3 din catalogul Münsell.
Fundul a fost atins la -0,35 m faţă de nivelul de decopertare,
aflat la -0,70m faţă de nivelul actual de călcare. Fără inventar
arheologic.
Ca elemente de datare, pentru acest sit neolitic,
dispunem exclusiv de materialul ceramic provenit din
complexele cercetate (C4, C5, C8, C9). Un fragment de buză de
vas, cu diametrul de 31 cm, cu nisip, pietricele şi cioburi pisate
în compoziţia pastei, de culoare brună, arderea slab
reducătoare şi suprafaţa poroasă, cu alveole, indică
apartenenţa la neoliticul timpuriu, respectiv cultura Starčevo-
Criş, fazele IIA-IIB. Ulterior, aparținând perioadei romane, au
fost identificate câteva complexe (C30, C31, C35, C37, C38,
C41) reprezentând morminte sarmatice, care se află pe latura
sudică a platoului. Materialul arheologic descoperit în
mormântul C30 are cadre cronologice largi, însă poate fi atribuit
sarmaţilor. Cpl. C39, aflat în partea sudică a şantierului, din
cauza lipsei materialului arheologic databil, poate fi atribuit
Evului Mediu târziu (sec. XIII - XVI).
Situl identificat cu ocazia proiectului investiţional
autostrada Arad - Timişoara a fost inedit până la data construirii
tronsonului Seceani - Gearmata a autostrăzii, anterior nefiind
menţionat în literatura de specialitate, deşi în apropiere, la
punctul Jadani-Iugosloveni, au fost descoperite materiale din
vremea culturilor: Bucovăţ, Vinča C şi Tiszapolgar. Tot aici se
semnalează şi materiale ceramice ce aparţin culturii Coţofeni.
129. Seceani, com. Orțișoara, jud. Timiș
Punct: Obiectivul nr. 03 de pe autostrada Arad –
Timișoara – km 29+500 – km 29+800
Cod sit: 158056.03
Autorizația de cercetare arheologică preventivă nr. 209/2010
Colectiv: Ion Pâslaru – responsabil, Sorin Marcel Colesniuc,
Mihai Ionescu (MA Mangalia), Liubov Geraskova, Petre
Colțeanu, Mădălina Dimache, Ștefan-Viorel Georgescu, Andrei
Heroiu
Cercetarea arheologică preventivă a fost determinată
de construcţia autostrăzii Arad - Timișoara. Terasa de interfluviu
pe care este situat situl arheologic se află între izvoarele
Pârâului Carani şi izvoarele Pârâului Valea Viilor, la distanţa de
cca 2,7 km S – V de satul Seceani. Cercetarea arheologică a
fost efectuată în intervalul 07.08.2010 - 01.09. 2010.
Porţiunea kilometrilor 32+450-32+700, ai tronsonului
Seceani-Gearmata, de pe autostrada Arad - Timișoara, a fost
iniţial verificată, prin cercetări de suprafaţă, de un colectiv de
arheologi ai Muzeului Banatului Timişoara condus de prof. dr.
Florin Draşovean, în cursul anului 2008. Ca urmare a
cercetărilor făcute, a fost descoperită o aşezare la distanţa de
150 m de axul autostrăzii. Numai perimetrul vestic al aşezării
intersectează traseul autostrăzii Arad - Timişoara. Pe locul
sitului au fost descoperite materiale între care amintim:
fragmente ceramice şi bucăţi de chirpici. Ceramica se datează
în perioada romană, secolele III - IV p.Chr. În jurul aşezării n-au
fost găsite elemente de fortificare.