Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

sistemul de caroiere a suprafeţei ocupate de sit, în vederea
efectuării de prospecții geo-fizice.
SXVI/2010 a fost trasată (delimitată) în zona centrală
a sectorului Bordane, în imediata apropiere a locului în care, în
anul 1998, a fost descoperit fortuit, la suprafață, o figurină din
calcit reprezentând un onagru, adâncirea fiind reușită doar până
la cota de 0,50 m, unde a fost oprită, fiind acoperită cu folie de
plastic și conservată (prin acoperirea la loc, cu pământ), pentru
a fi reluată în campania anului viitor. Materialele arheologice
recuperate, deosebit de bogate, majoritatea deranjate de
arătură, s-au dovedit a fi, în marea lor majoritate, vinciene
timpurii (Vinča A-B și B), alături de cele hallstattiene (Gava) și
cele eneolitice (Coțofeni) în mici proporții.
A fost acordată o atenție specială plasticii
antropomorfe descoperite în campaniile trecute în acest sit
arheologic, dpuă studii văzând lumina tiparului: Consideraţii
preliminare asupra plasticii antropomorfe vinčiene descoperite
în situl arheologic de la Limba - Oarda de Jos (jud. Alba). I, în
Apulum, XLVII, 2010 și Considerations regarding Vinča
anthropomorphic figurines discovered in archaeological site Limba -
Oarda de Jos, Sectors: Bordane, Sesu` Orzii and Vărăria (Alba
County), în Acta Terrae Teptemcastrensis, IX, 2010, Sibiu.
În continuare sunt în derulare demersurile pentru
publicarea monografiei arheologice dedicate rezultatelor celor 7
campanii arheologice din anii 1995-2001, care va vedea lumina
tiparului în anul curent.
Situaţia mai sus amintită, ne obligă să stăruim asupra
unui fenomen inedit în arheologia românească, care ar putea să
se constituie, din nefericire, într-un precedent periculos pentru
oricine face cercetare arheologică în baza unor protocoale de
colaborare, concepute în virtutea unei legislaţii existente în
România. Situl arheologic de la Limba-Oarda de Jos a fost,
iniţial, un obiectiv cercetat de specialişti ai Muzeului Naţional al
Unirii din Alba Iulia (I. Berciu şi D. Berciu în anii 40 ai secolului
trecut, ulterior H. Ciugudean în anii 70 ai aceluiași secol).
Materialele rezultate se află în proprietatea muzeului amintit,
fiind parţial publicate. În anii 90, mai precis începând cu anul
1995, după înfiinţarea Universităţii ”1 Decembrie 1918” din Alba
Iulia, prof. I. Paul a preluat responsabilitatea cercetării
arheologice, din colectivul de cercetare făcând parte şi
subsemnatul acestor rânduri, având calitatea de coordonator al
cercetării de teren de-a lungul celor şapte campanii succesive
de săpături sistematice. După anul 2001, ultimul al cercetărilor
sistematice efectuate de universitatea apulensă în cadrul sitului
arheologic au fost efectuate o serie de lucrări edilitare
(construcții de case, extinderi și amenajări ale rigolei șoselei),
fără a fi realizate necesarele (obligatoriile!) cercetări preventive
(săpături și/sau supravegheri), situaţie asupra căreia am atras
atenţia în repetate rânduri pe diferite căi. Nimeni nu a luat nici o
măsură legală.
În anul 2009, în urma regretabilului deces al prof. I.
Paul, subsemnatul (devenit între timp cadru didactic asociat al
Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu) a solicitat, conform
legislaţiei în vigoare şi în baza unui Protocol de colaborare cu
Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia – semnat în anul 2009, și
reînnoit în ianuarie 2010), preluarea responsabilităţilor privind
cercetare arheologică a ansamblului de situri arheologice de la
Limba - Oarda de Jos. Procedura nu a întâmpinat nici un
impediment, atâta vreme cât prevederile legale nu erau
încălcate, iar MCC a eliberat, succesiv, două Autorizaţii de
cercetare arheologică sistematică.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
83
Din motive nemotivate nici acum și dealtfel
inexplicabile pe cale deontologică, în luna februarie a anului
2010, respectiv la nici o lună de la resemnarea Protocolului mai
sus-amintit, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia (cu nr. 98/25.
01. 2010) a anunțat Facultatea de Istorie a Universităţii ”Lucian
Blaga” din Sibiu, printr-o scrisoare, că din motive administrative
(?) renunţă în mod unilateral la Protocolul de colaborare. În
această situaţie, deoarece nici una din instituții nu a făcut nici o
trimitere la o rezolvare amiabilă, ca responsabil ştiinţific al
cercetării și în conformitate cu legislaţia în vigoare, am fost
nevoiţi să găsim o altă soluţie legală, recurgând la propunerea
Comisiei Naţionale de Arheologie, respectiv la semnarea unui
Acord - Protocol cu Universitatea din Alba Iulia, realizat în data
de 25. 02. 2010 și trimis, ca atare, Comisiei. În conformitate cu
acest Protocol, calitatea de Responsabil științific al cercetărilor
rămâne exclusiv conf. univ. dr. Marius-Mihai Ciută, în calitate de
cadru didactic asociat al Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu,
iar Universitatea ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia devine
instituție organizatoare a cercetărilor, cu obligațiile ce-i
reveneau conform legislației. In conformitate cu legislația
actuală a României, continuarea cercetărilor arheologice în
acest sit era condiționată de semnarea unui nou Protocol de
colaborare, cu Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia,
aflat în curs de definitivare, (ce devenea astfel Instituție
organizatoare a cercetărilor arheologice), al cărei Rector și-a
manifestat interesul de a semna și un Protocol de colaborare cu
Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu.
Uimitor a fost, în continuare în acest context, refuzul
categoric al directorului DJCPCN Alba, de a ne preda
Autorizația de cercetare arheologică sistematică nr. 90/2010,
emisă de Ministerul Culturii și Patrimoniului la 26.02.2010,
semnată de Consilierul superior Mircea Angelescu și de
Directorul DMIA-PC-ZP Dan Nicolae, situație absurdă dealtfel în
care am apelat la structurile abilitate ale Ministerului Culturii și
Patrimoniului pentru a ni se elibera duplicatul. Pentru un
funcționar public, acest tip de comportament este, fără îndoială,
mult dincolo de normele legale, deontologice și morale, însă el a
avut darul de a ne atrage atenția asupra implicațiilor reale și
profunde (!) ale episodului mai sus amintit.
Această intervenție din finalul raportului nostru asupra
cercetării arheologice a sitului Limba - Oarda de Jos - campania
2010, se dorește a fi un prilej de meditație pentru toți arheologii
atestați din România, care, respectând prevederile legislației în
vigoare (încă!), se pot trezi, fără voia lor 1 , puși în situația de a fi
excluși, de a li se refuza un drept fundamental, acela intelectual,
respectiv de a efectua cercetare ştiințifică - chiar în condițiile în
care respectă toate obligațiile legale - deontologice și morale,
atâta vreme cât interesele de altă natură decât cea științifică se
fac auzite, tot mai puternic și sub forma delațiunilor, în
arheologia românească. Semnale de alarmă au fost trase de
subsemnatul și în raportul publicat în volumul Cronica
Cercetărilor Arheologice din anul 2010 (campania 2009), însă,
se pare că într-un sistem ce tinde să devină al formelor fără
fond, acestea nu sunt auzite (citite) de nimeni. Nu putem
încheia fără a preciza faptul că, în conformitate cu proiectele de
infrastructură de ultimă oră, peste situl arheologic de la Limba -
Oarda de Jos urmează să treacă un tronson al șoselei de mare
viteză Sebeș-Turda.