Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Cuptorul avea o formă globulară, cu diametrul maxim
(1,28 m) surprins la adâncimea de 0,92 m în timp ce pe fundul
cuptorului (adâncime 1,35 m) era de numai 1,06 m. Gura boltită
a cuptorului se deschidea către S, având o înălţime de 0,60 m şi
o lăţime la bază de 0,58 m, o lungime 0,45 m şi arsura pereţilor
de 3-7 cm. Cuptorul a funcţionat în sec. XIX şi aparţine aşezării
rurale cercetată în anul 2004. Materialelor din umplutura sa –
oale borcan, străchini, dar şi recipiente din sticlă cu destinaţie
farmaceutică, care par să provină de la spitalul care a funcţionat
în vecinătate - pot fi datate la sfârşitul sec. XIX – începutul sec.
XX.
Cpl.7, S4, c.18-19
Cpl.7 reprezintă resturile unui cuptor distrus.
Fragmente din pereţii arşi apar pe profilul de S ca o zonă de
dărâmătură de 1,65 m lungime, de la cca 0,17 m la 0,55 m
adâncime şi au fost surprinse sub o placă de beton. Restul
cuptorului a fost distrus. S-a secţionat groapa sa de acces,
având la -0,54 m, adâncimea de secţionare, cu dimensiunile de
0,90 x 2,10m. Baza gropii se afla la 1,21 m adâncime. Groapa
de alimentare avea o umplutura compactă de cenuşă. Era
probabil contemporan cu Cpl 5.
Cpl 8, S2, c. 1B-1C
Cpl 8 reprezenta foarte probabil baza unei gropi,
conţinând material ceramic fragmentar, dar întregibil, spart pe
loc, din pastă cărămizie (un vas lucrat cu mâna şi unul lucrat la
roată) şi oase de animal (cinci fragmente de oase mari între
care două capete femurale de bovideu). Adâncimea de
surprinderea gropii, identică cu cea de depunere a materialului,
a fost de - 0,81-0,90 m. Complexul a fost datat în secolele II-III.
Cpl 9, S3, c. 45-46 Situat la capătul de V al lui S3,
Cpl. 9 a fost surprins la adâncimea de 0,46 m. Complexul avea
o formă rectangulară, cu dimensiunile de 2,80 x 0,60 m şi intra
în profilul de S. Umplutura sa era compactă, slab pigmentată cu
lipitură arsă, cărbune şi lut galben crud. Din solul de umplutură
au fost culese câteva fragmente ceramice, de culoare cărămizie
lucrate la mână şi fragmente de crustă de vatră 1,5 x 3 cm (1,5
grosime). Pe baza materialului ceramic, Cpl 9 a fost atribuit
epocii bronzului, fără a se putea face alte precizări.
Cpl 11, S3, c.23
Cpl 11 a fost observat în acelaşi timp ca şi Cpl 5, fiind
localizate la numai 10 m unul de celălalt. Adâncimea de
observarea a fost aproximativ aceeaşi (0,40-0,50 m), aceeaşi,
ambele fiind distruse în partea superioară de lucrările agricole.
Diametrul exterior al cuptorului la surprindere (partea superioară
a cuptorului) era de 0,90 m, pereţii având o grosime de cca. 3-4
cm. Cuptorul a fost secţionat pe direcţia SE-NV, surprinzânduse
astfel groapa de alimentare şi gura cuptorului (lată de 0,80 m
şi înaltă de 0,26-0,40 m, lungimea 0,64 m). Umplutura sa, la
partea superioară, formată dintr-un sol brun compact avea cca.
0,20-0,30m grosime. Mai jos, până la fundul sau, aflat la 1,44 m
adâncime, cuptorul a fost plin de cenuşă de lemn, cu granulaţie
mare de o culoare negru intens. Aproape de fundul cuptorului
au apărut 5 bucăţi de cărămizi şi o cărămidă întreagă
(dimensiuni: 28x13x8 cm), cu ştampilă de fabrică (E 2 I) de la
sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. La secţionare
au fost notate înălţimea păstrată de 0,98 m şi diametrul vetrei
de 1,62 m. Acesta este de altfel şi diametrul maxim al
cuptorului, care avea o formă de sac (formă tronconică în profil),
fiind uşor deformat în partea de sus. Pereţii sunt mai puţin arşi
decât cei ai cuptorului Cpl 5 (până la 0,30 m înălţime nu se
observă urme de ardere, lutul rămânând galben). Cuptorul a
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
211
funcţionat în secolul XIX şi aparţine aşezării rurale cercetată în
anul 2004.
Cpl.12, S5, c.36-37
Cpl.12 reprezintă groapa unei locuinţe cu o treaptă,
având o lungime maximă de 3,30 m la profilul de N şi lăţimea
observată în S5 de cca 1,40 m. Avea în plan o formă
aproximativ rectangulară (axul lung pe direcţia E-V). Adâncimea
pe profil de la care s-a observat partea superioară a Cpl. 12 a
fost de -0,40 m-0,45 m, de la partea superioară a depunerii de
sol cafeniu. Umplutura era un sol castaniu (având aceeaşi
culoare ca şi stratul geologic din care pornea groapa) cu
fragmente mici de lipitură arsă, pigmenţi de cărbune (cca 3 cm
lungime) şi foarte mici fragmente de lut galben. În umplutura
gropii au apărut şi câteva fragmente ceramice, aparţinând epocii
bronzului.
Cpl.13, S5, c.30-32
Cpl.13 reprezintă groapa unei locuinţe surprinsă la
profilul de N la 0,75 m faţă de nivelul actual de călcare, având în
S5 o lungime de 3,33 m şi o lăţimea este de 1,70 m. Pe partea
de N, limita complexului a fost distrusă de o groapă de gunoi
contemporană. Fundul Cpl 13 se găsea la -0,85 m faţă de
nivelul de călcare. Umplutura gropii conţinea fragmente de
chirpic arse şi urme de pereţi descompuşi. În centrul laturii de S
a Cpl 13, a fost observată o groapă de par cu diametrul de cca.
0,40-0,60 m, ce cobora 10 cm faţă de nivelul de călcare al
locuinţei. Pe latura de E, la 0,68 m a fost identificat un cuptor.
Latura propriu-zisă de S avea 2,43 m lungime, restul de 0,90 m
fiind alocaţi spaţiului cuptorului. Grosimea peretelui cuptorului
era de 3-8 cm. Conturul cuptorului a fost surprins complet în
grund la -0,65 m. El avea o formă rectangulară cu colţurile
rotunjite. Dimensiuni sale la surprindere erau de 0,54 m (N-S) x
0,34 m (E-V). Mai jos, cuptorul se îngusta, dimensiunile sale
devenind 0,37 m x 0,22 m (la gură) şi 0,37 x 0,26 m (la
fund).Gura era orientată către N, fundul său fiind la -0,84 m. Pe
fund, deasupra crustei de vatră (groasă de 2 cm) se găsea un
strat de 2 cm de cărbune şi cenuşă. Lângă cuptor, către V, la -
0,87 m adâncime, s-a conturat o groapă de 0,70 m lungime (E-
V) x 0,52 m, de forma unei pere. Adâncimea gropii a fost de cca
10-15 cm, pare să se fi format în urma curăţării cenuşii scoase
din cuptor. Aşa se explică forma şi adâncimea (groapa fiind mai
curând o alveolare). Umplutura sa era neagră, cu mult cărbune
şi cenuşă, în care au apărut mai multe fragmente ceramice de
dimensiuni mici. Cu excepţia unei panse, cu linii lustruite,
orizontale şi verticale, dispuse în reţea, inventarul ceramic este
format numai din fragmente ceramice de vase borcan, din pastă
nisipoasă. Au fost descoperite patru buze cu marginea rotunjită,
decorate pe umăr cu un fascicol de linii în val, sub care începe o
reţea de linii orizontale. Pe cele 10 panse se poate observa că
liniile orizontale acoperea aproape toată suprafaţa vasului.
Singurele două fragmente de bază nu prezintă urme de mărci.
Studiul materialului ceramic rezultat permite datarea în secolul
X.
Cpl.15, S5, c. 25-26.
Cpl.15 reprezintă o groapă, surprinsă în profilul de S
al secţiunii S5, la adâncimea de 0,69 m, chiar de la limita
inferioară a solului castaniu. Partea superioară a gropii a fost
distrusă de lucrări agricole. Avea o formă circulară cu diametrul
de 1,10 m. În profil, groapa avea o secţiune aproximativ
trapezoidală, subţiindu-se puţin în centru. Umplutura sa era
formată dintr-un sol castaniu amestecat cu lut galben şi
cărbune, dar şi câteva fragmente ceramice de la vase borcan
lucrate din pastă nisipoasă: un fragment de buză cu marginea