Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

lăţimea clădirii dublu absidate cu o prelungire la V până la
zidurile magaziei de cereale şi la E până la clădirea
comandamentului. Scopul acestei suprafeţe a fost acela de a
observa dacă în această zonă, în aparenţă lipsită de construcţii,
va fi existat sau nu o structură din material perisabil, cel mai
probabil lemn. Această zonă fusese deja intersectată de o
secţiune (SG), practicată în anii 1962-1967 3 , secţiune care
permisese descoperirea aşa numitei „case a ofiţerilor”, şi pe
care am identificat-o imediat după decaparea primul strat.
În această suprafaţă, după înlăturarea unui strat de
aproximativ 0,10-0,20 m, a apărut un nivel consistent de pietriş
şi pietre, amestecat cu fragmente de ţigle, olane, cărămizi şi
materiale ceramice. Acest strat, aproximativ omogen pe
întreaga suprafaţă, a fost înlăturat fără a fi fost marcat de
secţiunea transversală menţionată mai sus. O concentrare mai
mare de pietre şi material tegular, combinată cu resturi
ceramice, s-a observat în imediata vecinătate a clădirii absidate
şi în colţul de SE al suprafeţei, în apropiere de via principalis.
De asemenea, au fost identificate şi trei obiecte fragmentare de
fier, ce se adaugă obiectelor de fier descoperite în apropierea
clădirii dublu absidate încă din timpul cercetătorilor din 1962-
1967 4 . În spaţiul dintre clădirea dublu absidată şi principia a fost
identificată o stradelă lată de cca. 3,20 m. Între acest drum şi
clădirea dublu absidată rămâne o porţiune lată cca. de 1,20-
1,30 m, care poate reprezenta un portic de lemn la marginea de
E.
De asemenea, credem că am reuşit să identificăm,
încă din această campanie, două gropi de stâlpi de lemn (din
experienţa cercetării barăcilor din retentura dextra ştim că
gropile aveau în profil o formă trapezoidală; pentru consolidarea
stâlpilor gropile erau împănate cu pietre şi bucăţi de cărămizi).
Fondurile insuficiente nu ne-au permis continuarea
cercetării. În campania următoare, după degajarea acestei
structuri de prăbuşire, vom încerca să identificăm mai multe
urme ale acestei construcţii de lemn, care completează planul
clădirii cu hypocaust, menită a umple acest spaţiu destul de
mare dintre horreum, principia şi clădirea dublu absidată („casa
ofiţerilor”). Printre resturile de material tegular am identificat un
fragment de tegula folosită pentru realizarea peretelui dublu
care conducea aerul cald, provenit din hypocaust (acest sistem
este bine păstrat la camera din capătul vestic al barăcii, de
lângă horreum).
Ceramică recuperată, toată fragmentară şi destul de
diversă din punct de vedere tipologic şi funcţional, de la farfurii
până la mânere de amfore şi un fragment de mortarium, nu este
de folos pentru stabilirea unei cronologii foarte strânse, ea
încadrându-se în ceramica romană provincială databilă în sec.
II-III.
Note:
1. Em. Popescu, C. C. Petolescu, T. Cioflan, Distrugerea
castrului roman de la Câmpulung (Jidava), Studii şi comunicări,
3, Câmpulung-Muscel, 1984, p. 15-17.
2. V. Christescu, Le „castellum” romain de Săpata-de-Jos,
Dacia 5-6, 1935-1936, p. 435-446; idem, Le trésor de monnaies
de Săpata-de-Jos et la date du limes romain de la Valachie,
Istros 1, 1934, 1, p. 73-80.
3. Em. Popescu, Eugenia Popescu, Raport preliminar asupra
săpăturilor efectuate în anii 1962-1967 în castrul roman de lîngă
Cîmpulung-Muscel (Jidova), MCA 9, 1969, p. 251-263, cu planul
de situaţie (în special p. 257); iidem, Castrul roman Jidava-
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
34
Cîmpulung (Observaţii preliminare), Studii şi comunicări. Muzeul
din Piteşti. Istorie – Ştiinţele Naturii 1, 1968, p. 67-79 (în special
p. 74).
4. Em. Popescu, Eugenia Popescu, op. cit., MCA 9, 1970, p.
257 şi p. 259, fig. 9/2.
10. Cârlomăneşti, com. Verneşti, jud. Buzău
Punct: Cetăţuia
Cod sit: 50148.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 146/2010
Colectiv: Mircea Babeş – responsabil; Despina Măgureanu
(IAB), Sebastian Matei, Daniel Costache (MJ Buzău); Maria-
Magdalena Ștefan, Dan Ştefan (SC Digital Domain SRL)
Cercetările din campania 2010 au avut drept scop
epuizarea subarealului V4bNord, respectiv partea dinspre E, ce
avea dimensiunile de 9 x 2,5 m, porţiune rămasă nefinalizată în
campania precedentă. Totodată, au mai fost deschise două noi
subareale învecinate, V1aN şi V1bN, cu dimensiunile de 9 x 9
m, plasate în partea de S a platoului, în apropiere de zona de
acces pe platoul Cetăţuii.
În campania din acest an depunerea de epoca
bronzului a fost cercetată doar în subarealul V4bN. Locuirea de
epoca bronzului, puternic afectată de acţiunile antropice din
epoca fierului, a putut fi documentată secvenţial, doar pe o
suprafaţă relativ redusă, de cca. 4 m 2 . Au fost surprinse trei
complexe, ambele reprezentând gropi, dar acestea s-au păstrat
parţial, fiind puternic afectate de complexele dacice. Pe baza
cercetărilor din acest an a fost confirmată stratigrafia generală a
epocii bronzului identificată în acest sit. Cea mai veche etapă
aparţine stilului fazei Monteoru Ic3, locuirea de epoca bronzului
încheindu-se la nivelul stilului IIa/IIb.
Fragmentele ceramice recoltate provin de la forme
ceramice tipice, precum: ceşti cu una sau două toarte, cupe cu
marginile răsfrânte în exterior, vase-sac, străchini etc. Motivele
decorative identificate sunt reprezentate de cercuri concentrice
realizate prin incizie, triunghiuri simple, duble sau multiple
haşurate la interior sau nu, ghirlande simple, duble sau multiple,
şiruri de împunsături etc.
În subarealul V4bN au fost cercetate integral sau
parţial 5 complexe descoperite în campaniile trecute, dar şi 6
complexe noi. Dintre acestea remarcăm complexele 55, 4 şi 36.
Cpl.55 – reprezintă un bordei, puternic afectat de 5
gropi săpate ulterior, descoperit şi cercetat parţial în campania
din 2009. În această campanie a fost cercetată jumătatea de E
a bordeiului, care intra foarte puţin şi în malul de E al suprafeţei.
Pe baza datelor culese pană în prezent se poate deduce că
avea o formă aproximativ rectangulară, cu dimensiunile de 4,50
x 4 m. Adâncimea nu este constantă, fiind cuprinsă între 0,70 şi
0,90 m. În malul de E al săpăturii s-au putut observa mai multe
trepte ce pot fi puse în legătură cu o posibilă intrare. În partea
opusă, spre N, fusese amenajat un cuptor menajer, cercetat
integral în 2009.
Umplutura bordeiului este de culoare brună, foarte
compactă și conţine mult pigment de lipitură, materiale
arheologice (fragmente ceramice, numeroase oase de animale
şi bucăţi de lipitură arsă cu urme de nuiele sau stâlpi de lemn cu
secţiune rectangulară) şi foarte rar pietre de râu. Materialul
ceramic este relativ sărac şi extrem de fragmentat, însă câteva
fragmente tipice provenind de la borcane, castroane şi oale