Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

izantine flancată de două turnuri în forma literei „U”. Orientarea
acesteia este spre NNV, în direcţia vadului de trecere a Dunării
aflat la cca 10 km distanţă de albia fluviului, şi cca 2 km de
terasa inundabilă. Se păstrează, potrivit datelor actuale,
fundaţiile celor două turnuri cu un rând din paramentul exterior,
realizat din blocuri mari de calcar, unele de peste 1 m lungime şi
0,50-0,60 m grosime, şi emplectonul, până la înălţimea de 2,5
m. Grosimea zidurilor este de cca. 2,70 m. Se observă cel puţin
două faze de construcţie. Turnurile au dimensiuni interioare
(potrivit datelor preliminare) astfel: lăţime de peste 4 m şi
lungimea de peste 7 m. Distanţa dintre turnuri este de peste 5
m. Intrarea se face pe un pavaj din piatră mică legată cu
pământ. În actuala campanie s-a urmărit cercetarea
principalelor caracteristici ale spaţiului destinat intrării pe poartă.
Au fost prelungite trei secțiuni (SI, S3 şi S4, C1-3) începute anul
trecut şi s-a demontat martorul dintre S3 şi S4. S-a constatat că
elementele definitorii ale intrării pe poartă de pe latura din
dreapta (stâlpul porţii, pragul, paramentul incintei din spate şi
chiar o parte din pavaj) au fost dislocate din vechime, ele lipsind
astăzi. Însă pe baza pieselor existente pe latura stângă şi a
amprentelor de mortar, destul de vizibile, s-a putut face o
reconstituire a intrării. Astfel se poate aprecia preliminar că
dimensiunile iniţiale ale acesteia se încadrau între 3,30-3,40 m.
Modul în care a fost prelucrată placa de poartă indică faptul că
pe intrare puteau circula atât vehicule mici (cu distanţa dintre
roţi de 1,15-1,20 m) cât şi mari (cu distanţa între roţi de 1,50 m).
Pavajul din spate a fost realizat din dale mari de piatră de calcar
cu dimensiuni variabile (0,70-0,80 m x 0,90-1 m). Între turnuri, în
faţa porţii, pavajul a fost realizat din piatră mică prinsă cu
pământ. Ca şi în cazul cercetării turnului T1, în campania
trecută, şi la intrarea pe poartă se identifică, după compoziţia
mortarului, două faze de construcţie. Stratigrafia înregistrată
aici, păstrată pe adâncimea de 1,20 m, surprinsă în SII, c.1-2,
este următoarea: - nivelul de construcţie (dale din piatră, cu
dimensiuni variabile, lungime, lăţime maximum 1 m, grosime
cca. 0,20 m, aşezate pe un pat de mortar din nisip şi var); -
nivelul de distrugere, cu grosimea maximă de 0,10-0,15 m,
alcătuit din pământ compactat cu mult mortar şi o peliculă de
arsură deasupra; - nivelarea cu puţine materiale romane târzii şi
romano-bizantine, cu grosimea de cca. 0,50 m, realizată după
încetarea funcţionării porţii; - nivelul de demantelare sistematică
al zidului porţii alcătuit din piatră mică sfărâmată, mortar,
fragmente de cărămizi, în grosime de cca. 0,35-0,37 m; - un
nivel din pământ brun-deschis, bine compactat, cu rare
materiale moderne (cca. 0,20 m); - 0,05-0,07 m pietriş de
macadam peste care s-a aşezat asfaltul.
26. Isaccea, jud. Tulcea [Noviodunum]
Punct: Cetate, sector sud-est
Cod sit: 159696.05
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 114/2010
Colectiv: Florin George Topoleanu – responsabil, Aurel Stănică
(ICEM Tulcea), Laurenţiu Radu (MA Mangalia), Niculina Dinu
(M Brăila), Dan Aparaschivei, George Bilavschi (IA Iaşi);
Cavaleriu Romeo (UAIC Iaşi ), Eugen Silviu Tedor, Mihai Florea
(MNIR), Dan Ștefan, Magdalena Duțescu (SC Digital Domain
SRL), studenți UDJ Galați
Obiectivele proiectului de cercetare din anul 2010:
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
53
- continuarea degajării incintei de SE a cetăţii romanobizantine;
verificarea reperelor cronologice stabilite prin
cercetările anterioare la Turnul Mare, Turnul de Colț și Turnul A;
identificarea zidurilor și refacerilor din perioada bizantină și
medievală; continuarea cercetărilor la segmentul de curtină C1,
deschiderea unei noi secțiuni și începerea cercetărilor la
segmentul de curtină – C2. Deasemenea, cercetările din acest
an au vizat deschiderea unui nou sector – Incinta Est și reluarea
cercetărilor în sectorul Livada – Criptă. Prin deschiderea
sectorului Incinta de Est, urmărim verificarea unor informații mai
vechi (elemente de fortificație, protechisma, etapele de refacere,
etapele de locuire etc.), a rezultatelor oferite de cercetarea
geofizică și stabilirea unor elemente comparative cu incinta de
sud.
Turnul de colț 1
Colectiv: Laurențiu Radu, Aurel Stănică
Săpăturile au început în 26 iulie 2010, prin trasarea
unei extinderi a secţiunii TC 3 spre est cu lățimea de 3 m,
pentru a observa traseul incintei la est de turnul de colţ.
În partea de N a secţiunii, în c.5-6, sub stratul vegetal,
s-a identificat un strat de pământ amestecat cu fragmente de
mortar, bucăţi de cărămidă şi pietre de dimensiuni mici. În c.5,
au apărut câteva fragmente de craniu uman şi o parte dintr-o
mandibulă, provenite probabil de la un mormânt deranjat
aparţinând orizontului funerar plasat spre marginea platoului
cetăţii. În această zonă s-a înregistrat un strat compact de
moloz, amestecat cu pietre de diverse mărimi, bucăţi de
cărămizi şi fragmente ceramice dintre care menţionăm pe cele
provenite de la amfore cu striuri. Resturile de materiale de
construcţie provin de la demontarea paramentului zidului de
incintă romano-bizantin. În acest strat au fost descoperite mai
multe fragmente de zidărie, unul de dimensiuni destul de mari,
desprinse din zidul de incintă aflat în apropiere, de cei care au
urmărit extragerea pietrei. Sub acest nivel de dărâmătură, a
apărut un strat de pământ galben (-2,60 m faţă de înălţimea de
la care s-a început săpătura), care prezintă material divers:
două buze fragmentare provenite de la căni cu gura trilobată şi
fragmente getice, decorate cu alveole. Ulterior, a fost descoperit
un pahar getic, din care lipseşte o parte din buză, dar poate fi
reîntregit . În apropiere de zidul romano-bizantin a fost
identificată groapa nr. 4, cu diametrul de cca. 2-2,05 m şi
adâncimea maximă de -1,60 m, rotunjită la bază, care a tăiat un
vas getic bitronconic, de dimensiuni relativ mari. Din materialul
rezultat în urma cercetării acesteia, menţionăm fragmente
ceramice decorate cu rotiţa, două monede (neidentificate până
la momentul redactării raportului) şi numeroase oase de
animale de talie mare, care procentual sunt mai numeroase în
comparație cu cele de peşte. Conform materialului ceramic
recoltat, această groapă se poate data în sec. al XI-lea.
În c.4 s-a observat un strat de pământ nisipos,
întrerupt de lentile de moloz şi pietre mici, după care, în stratul
de pământ galben, am cercetat o groapă, Gr.2, cu o formă
aproximativ circulară cu diametrul de circa 1,60 m şi adâncimea
de cca. 0,40-0,50 m, cu material relativ puţin, mai ales
fragmente osteologice. Ceramica poate fi încadrată în sec. XII-
XIII. Tot aici s-a continuat cercetarea unei gropi, Gr. 1, începută
în anul 2007, când a fost săpată doar pe jumătate pentru că era
plasată în imediata apropiere a profilului estic al TC 3, datată
conform materialului ceramic în sec. XII-XIII.