Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

A fost recoltată o cantitate relativ mare de ceramică,
sticlă, obiecte de bronz, fier, fragmente osteologice, o singură
piesă monetară cu numărul de inventar 57.
Zona aflată la E de nava laterală S a făcut la rândul
său obiectul cercetării în campaniile 2009 și 2010. În campania
2010 am procedat într-o primă fază la decaparea jumătății
vestice a secțiunii și am început demontarea jumătății estice.
Cercetările noastre în perimetrul suprafeței SE absidă
au condus la reidentificarea unui zid elenistic indicat pe planul
lui Gr. Florescu. Mai mult, am putut constata în teren că zidul în
discuție este parte dintr-o construcție (două ziduri identificate
până în prezent) condamnată prin construcția absidei basilicii,
care înglobează în fundațiile sale edificiul elenistic pomenit
anterior. Depunerea arheologică a fost profund bulversată în
straturile superioare cu ocazia cercetărilor anterioare. Dar
straturile nederanjate din interiorul monumentului elenistic au
livrat o mare cantitate de material de construcție, material
ceramic abundent, încadrabil cronologic de la sfârșitul epocii
elenistice până către sfârșitul sec. II p.Chr. Printre materialele
recoltate se numără un capitel ionic din calcar, ceramică de uz
comun (amfore deort - transp LRII, amfore de masă, farfurii,
ceșcuțe cu pereții fini, un pahar fragmentar; vasa conchinatoria,
vasa potatoria de mari dimensiuni, precum și câteva fragmente
de ceramică autohtonă lucrată la mână), o teracotă fragmentară
din pastă caolinoasă cu reprezentarea unei scene erotice, un
mortarium fragmentar din pastă de culoare deschisă, cu
ștampilă de meșter. Pereții sunt groși, iar pasta conține o mare
cantitate de pietricele vizibile pe suprafața interioară a piesei.
Piesa ar putea fi un import. Ștampila este greu lizibilă, cu textul
redat pe două rânduri. Pe primul rând se poate citi ...VOLU(s),
iar pe rândul al doilea (...)VSFI.
A fost recoltată o cantitate foarte mare de ceramică
(atât din jumătatea vestică a secțiunii, cât și din cea estică),
numeroase fragmente osteologice, numeroase materiale de
construcție (țigle, olane), un capitel ionic din calcar, o singură
piesă monetară din bronz.
Rezultatele obținute în urma săpăturilor din Sectorul
Basilica cu criptă în campania 2010 au permis elucidarea unora
dintre aspectele legate de arhitectura basilicii, de cronologia
edificiilor care au precedat basilica pe același amplasament și
justifică continuarea cercetărilor, în anii viitori, în afara
monumentului de cult creștin, în zona din imediata vecinătate a
absidei basilicii, la V de narthex, dar și pe flancul sudic al
edificiului de cult. Prospectarea terenului din proximitatea
edificiului creștin (flancul sudic, extinderea spre est a acesteia și
frontul din fața narthexului la V) ar putea conduce la
completarea planului exact al edificiului elenistic din suprafața
SE absidă și la lămurirea relației stratigrafice a acestei
construcții cu strada de veche tradiție urbanistică de pe latura
de S a basilicii. Mai mult, explorarea terenului de la V de
narthex ar putea să aducă noi informații referitoare la
schimbările înregistrate de rețeaua rutieră în acest punct al
orașului, între sfârșitul sec. al II-lea și a doua jumătate a sec. al
III-lea p.Chr. În sfârșit, extinderea cercetării arheologice spre E,
dincolo de limita actuală a sectorului nostru ar putea să
răspundă numeroaselor semne de întrebare pe care le ridică
existența celor trei complexe de tip bothros descoperite în aria
basilicii. [Irina Achim]
Note:
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
66
1. Al. Suceveanu, M.V. Angelescu, Nouvelles données
concernant Histria à l’époque romaine, Ktema 19, 1994, 195–
208, în special p. 200–204, fig. 7–8.
2. N. Conovici, Histria. Les résultats des fouilles. VIII. Les
timbres amphoriques. 2. Sinope (tuiles timbrées comprises),
Bucarest-Paris, 1998, p. 43, 48, 188 (nr. 421–430).
Sector Basilica extra muros. Industria materiilor dure animale
Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Diana-Maria Sztancs
(ULB Sibiu)
Săpăturile arheologice efectuate în anul 2006 la Histria în
Sectorul Basilica extra muros (în continuare, HST-BEM) de
către un colectiv sub conducerea dr. Viorica Rusu-Bolindeţ
(căreia îi exprimăm mulţumiri şi cu această ocazie) au condus şi
la recuperarea unui important lot de artefacte aparţinând
industriei materiilor dure animale (în continuare, IMDA). În
campania 2006 au fost descoperite 21 de piese, dintre care 13
nicovale de os; acestea au fost analizate în raportul publicat în
2010. Raportul de faţă oferă datele complete asupra restului
lotului descoperit în 2006, respectiv 7 ace de os şi un mâner de
os. Piesele se păstrează în colecţiile Muzeului Naţional de
Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. Ele au fost reperate în
contexte secundare, de abandon şi provin din structurile, gropile
şi din apropierea unor complexe pentru reducerea minereului de
fier (instalaţiile unor cuptoare dezafectate, umplute cu resturi
diverse – pentru detalii a se vedea datele din repertoriu),
complexe legate, în principal, de zona meşteşugărească din S I,
extremitatea vestică (cca 15,80 m). Materialele în discuţie se
datează în perioada romană timpurie (probabil primele trei
sferturi ale sec. al II-lea A.D.).
Structura tipologică a lotului include: Categoria I: Unelte: Ac
de cusut de os (ac cu perforaţie proximală); Categoria III: Piese
de port/Podoabe: Ace de păr de os; IV Elemente receptoare:
Mâner de os pentru cuţit.
Pentru reperele metodologice ale analizei a se vedea
raportul publicat în anul 2007, ca şi alte articole şi studii
recente. 1 Au fost utilizate datele analizei exhaustive sistematice
a pieselor în microscopie optică de mică putere (măriri 4x –
40x).
Discuţii comportă încadrarea tipologico-funcţională a acelor
cu perforaţie proximală. Aceste piese sunt interpretate, în mod
curent, ca ace de cusut; contextele variate ale descoperirii
acelor respective (asociate cu acele de păr în morminte sau în
complexe care nu au legătură cu practicarea unor meşteşuguri,
precum cusutul sau împletitul) arată că interpretarea trebuie
nuanţată, în sensul că ele puteau fi folosite, în egală măsură, ca
ace de păr sau pentru fixarea unor piese de port. În plus, se
cunosc şi piese perforate care păstrau elementele decorative de
origine fixate în perforaţia respectivă (precum mici verigi şi
discuri metalice) sau fibre textile prin care se ataşau fileuri
capilare etc. 2
O categorie de piese bine reprezentată în lotul artefactelor
IMDA descoperite la HST-BEM până în prezent este aceea a
acelor de os, al căror efectiv se cifrează actualmente la 41. 23
dintre ele nu au perforaţie proximală şi sunt încadrate, în mod
curent, din punct de vedere tipologic-funcţional, în categoria
pieselor de port/podoabă – ace de păr (Categoria III: Piese de
port/Podoabe: Ace de păr de os). Alte 16 piese sunt
fragmentare, lipsindu-le partea proximală, care permite
încadrarea tipologică precisă; astfel că ele pot fi, în egală