Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

cu pământ galben amestecat cu pietriş. Zidul are o grosime de
0,25-0,40 m. Zidul de fundaţie sugerează faptul că elevaţia a
fost făcută din bârne de lemn. În interiorul clădirii, la colţul nordvestic
al acesteia, s-a găsit o suprafaţă amenajată cu pietre de
dimensiuni medii şi mici tasate în pământul galben (cca. 2,40 x
0,70 m). Considerăm că această platformă a fost realizată
intenţionat şi nu reprezintă dărâmătura zidului, deoarece partea
sa de elevaţie a fost realizat din lemn. Funcţionalitatea acestui
suprafeţe nu am reuşit să o determinăm. De asemenea este
inexplicabil şi zidul cu orientarea N - S descoperit în interiorul
clădirii (Z4). Acesta a fost construit din blocuri mari de sienit şi
bucăţi de cărămidă, legate cu un mortar cenuşiu-gălbui,
compact, amestecat cu pigment de var şi cărămidă. Zidul are o
grosime de 0,82-0,92 m. A fost decopertată numai o porţiune de
1,40 m, restul intrând în profilul sudic al secţiunii. Pe partea
estică şi nordică a zidului a fost surprins şanţul fundaţiei. În
umplutura şanţului au fost identificate urmele a cinci bârne,
dispuse una peste alta, care marcau zidul. Bârnele din lemn,
aflate pe partea nordică a zidului, continuă spre V, pe lângă
suprafaţa cu pietre tasate, până la zidul vestic (Z3) al clădirii, de
unde intră mai departe în profilul sudic. Ele se află în strânsă
legătură cu construirea zidului, fapt dovedit şi de amprentele
acestora în mortarul din fundaţie. Pe suprafaţa superioară a
bârnelor, aflate lângă amenajarea de pietre tasate, s-au
observat urme de cioplire patrulateră, ceea ce sugerează o
elevaţie din alte bârne care nu s-au mai păstrat. În interiorul
construcţiei de lemn s-a constatat un nivel compus dintr-un
pământ negru, amestecat cu pământ galben, cu urme de arsură
şi pe alocuri cu pietre. Dezvelirea întregii clădiri, deziderat al
campaniei viitoare, va dovedi ce rol a avut zidul respectiv şi
construcţia din lemn. În profilul sudic al SX a fost identificat zidul
unei cuptor. Cuptorul a fost ridicat din mai multe şiruri de
cărămizi amestecate cu pietre şi legate cu un mortar compact
galben-cenuşiu şi pietriş.
În SXIV (obj. 5, SXIV), sub nivelul actual de vegetaţie,
s-au ieşit conturat imediat zidurile de elevaţie ale unei clădiri cu
două tracturi. Clădirea a avut acelaşi plan ca şi clădirea
cercetată anul trecut în suprafaţa VIII. Zidul de elevaţie (Z5) a
fost construit din blocuri mari de sienit şi bucăţi de cărămidă,
legate cu un mortar alb-cenuşiu, amestecat cu pietriş. Grosimea
zidurilor este diferită: zidul din partea vestică şi zidul sudic, până
la cuptorul din încăperea vestică, au o grosime de 0,38-0,45 m,
după care zidul se lărgeşte până la 0,70-0,77 m. După grosimea
zidului se schimbă şi adâncimea fundaţiei: talpa fundaţiei zidului
de 0,70-0,77 m grosime ajunge până la adâncimea relativă de 1
m, iar fundaţia zidului de 0,38-0,45 m grosime până la
adâncimea de 0,80 m. Pietrele din zidul de elevaţie sudic sunt
dislocate, alunecate spre sud, din cauza construcţiei unei anexe
ridicate ulterior lângă acest perete. Zidul despărţitor dintre cele
două încăperi a fost construit mai îngrijit din pietre cu suprafaţă
plată spre exterior. Pe partea estică a zidului despărţitor şi pe
zidul sudic, în încăperea estică, s-a păstrat şi tencuiala. La S de
clădire au fost identificate ziduri de fundaţie cu orientarea N - S,
anexate ulterior acesteia (Z5). Ele au fost construite din blocuri
mari de piatră fără mortar. Fundaţia are o grosime de 0,30-0,60
m. Elevaţia a continuat foarte probabil în lemn. Tot la zidul sudic
al clădirii, cu orientare sud-nord, a fost anexat zidul de fundaţie
a unei latrine. Zidul a fost ridicat din patru şiruri de pietre fără
mortar. Grosimea zidului nu a putut fi determinată deoarece
intră sub profilul estic al secţiunii. În groapa latrinei am găsit,
printre altele, seminţe vegetale, neidentificate încă, şase oale
aproape întregi, trei flacoane şi un pahar de sticlă întregibile. În
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
46
încăperea vestică s-a documentat un cuptor (C-4) construit
lângă peretele sudic şi pe partea vestică a zidului despărţitor.
Baza cuptorului a fost realizată din pietre mari şi cărămidă, iar
fundul doar din cărămidă. Zidul sudic al cuptorului a fost
construit la exterior şi interior din şiruri de cărămizi şi mai apoi
umplut, sub formă de emplecton, cu pietre legate cu un mortar
galben-cenuşiu, compact, amestecat cu pietriş. Din zidul estic al
cuptorului au mai rămas doar cinci şiruri de cărămizi, înclinate
spre V, iar din peretele vestic s-a păstrat in situ numai o
cărămidă. Peretele exterior şi interior sunt lucrate îngrijit, pe
partea estică, vestică şi sudică putându-se observa şi urme de
tencuială cu văruiala arsă, fapt ce sugerează că acest cuptor a
fost o vatră deschisă. Interiorul cuptorului a fost umplut cu o
dărâmătură compusă din pământ de culoare maroniu deschis,
cu pietre, bucăţi de cărămizi, mortar şi urme de arsură. În
dărâmătura cuptorului s-au găsit fragmente de cahle şi un
capac de la un vas ceramic. Cuptorul a fost decopertat pe o
suprafaţă de 1,80 x 1,24 m, restul intrând în profilul nordic al
secţiunii. În această încăpere nivelul de călcare a fost realizat
din scânduri. S-au putut observa urmele a cinci grinzi
transversale care susţineau podeaua din lemn. În încăperea
vestică s-a găsit un alt cuptor (C5), care a fost construit lângă
peretele sudic al încăperii. A fost dezvelit numai o parte din zidul
vestic al acestuia, restul intrând sub profilul nordic al secţiunii,
iar zidul estic sub profilul estic. Zidul cuptorului a fost construit
din pietre şi cărămizi, legate cu un mortar galben, compact, cu
pigmenţi de var şi pietriş. Exteriorul peretelui vestic a fost văruit
(s-a constat numai un strat de văruială). Cuptorul a fost ridicat
pe zidul sudic al clădirii mai târziu, deoarece între zidul clădirii şi
sobă s-a păstrat în întregime o tencuială groasă de 0,04 m. Pe
toată suprafaţa interioară a încăperii vestice a fost pusă o
pardoseala din cărămidă. Cărămizile sunt foarte uzate sau
sparte şi aproape toate sunt înnegrite datorită folosirii cuptorului.
Deasupra pardoselii de cărămidă a existat un nivel de arsură,
cu funingine şi cărbune, care provine din demontarea cuptorului
la părăsirea vămii. În acest nivel s-au găsit fragmente ceramice
şi fragmente de cahle întregi aparţinând sec. al XVIII-lea.
În urma cercetărilor sistematice din vara anului 2010
s-a făcut un mic pas înainte în înţelegerea modului în care a fost
construită şi a funcţionat, la graniţa de E a imperiului, o vamă
austriacă de la începutul veacului al XVIII-lea. Identificarea în
arhive a documentaţiei privind această vamă, cu toate eforturile
depuse, se lasă încă aşteptată. Obiectivul nostru principal
rămâne însă acelaşi: investigarea în detaliu a unor complexe
arheologice şi verificarea mai apoi a funcţionalităţii lor prin
exploatarea informaţilor de natură istorică. Astfel se vor putea
compara cu mai multă precizie observaţiile din teren ale
arheologului cu informaţiile furnizate de documente.
22. Gherghiţa, com. Gherghiţa, jud. Prahova
Punct: Şcoala generală
Cod sit: 133438.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 115/2010
Colectiv: Ştefan Olteanu - responsabil (UCDC Bucureşti), Nina
Grigore, Marinela Peneş (MJIA Prahova)
În campania din anul 2010 s-a dezvelit S14 din 2009
între c.18-24, capătul sudic, s-a prelungit secţiunea cu 1,30 m