Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Lista Monumentelor Istorice 2004. Situl arheologic ocupă o
suprafaţă mult mai mare decât aceea surprinsă pe traseul
autostrăzii. Supravegherea arheologică şi recunoaşterea pe
teren efectuate la E de traseul viitoarei autostrăzi, către zona
rezidenţială a satului Creţuleasca, au oferit indicii despre
existenţa unui alt grup de înmormântări, aflat într-o posibilă
legătură cu necropola cercetată. În luna iunie 2009, doi membri ai
colectivului de cercetare au participat la supravegherea
operaţiunii de săpare a unui şanţ pentru conducta de gaz care
unea Creţuleasca de Tunari, traversând situl de la E la V. Astfel,
de-a lungul malului drept al Pasărei au fost identificate cuptoare
aflate la mare distanţă între ele, acestea reprezentând un alt
indiciu al intensităţii locuirii în acest punct.
Stratigrafia generală a sitului cercetat a fost studiată pe
profilul de S al suprafeţei SFII, pe o lungime de 24 m, şi se
prezintă după cum urmează:
– acumulare contemporană, constituită dintr-un sediment brun
cenuşiu, cu structură granulară, foarte eterogen, foarte
compact, cu matrice siltică nisipoasă, ce conţine elemente de
pietriş şi fragmente siltice gălbui; această depunere ce acoperă
nivelul de sol actual prezintă grosimi situate între 0,05 şi 0,60 m;
– nivelul organic al solului actual este constituit din silt argilos,
de culoare brun cenuşiu închis, omogen, cu caracter organic, cu
structură agregată şi fisuraţie prismatică, compact, cu grosime
de 0,30–0,40 m;
– nivelul organo-mineral al solului actual este constituit din silt
argilos, de culoare brun-cenuşiu deschis sau brun gălbui, relativ
eterogen, cu structură agregată, compact, cu grosime de cca.
0,40 m; în acest nivel sunt săpate gropile mormintelor
necropolei cercetate;
– nivelul mineral ce reprezintă materialul parental al solului
actual (loess), constituit din silt argilos de culoare gălbui,
omogen, compact; acest nivel a fost cercetat până la o
adâncime de cca. 0,50 m, iar unele dintre gropile mormintelor
pătrund în partea lui superioară.
Între straturile 2 şi 3, cu precădere în partea de E a
suprafeţei SFI, către marginea terasei, exista o depunere
intermediară, brun-castanie, cu multe fragmente ceramice
lucrate cu mâna, piese litice, fragmente de chirpici, oase de
animale. Odată cu extinderea săpăturii către S am păstrat mai
mulţi martori orientaţi E-V, de-a lungul pantei naturală.
Stratigrafia este asemănătoare, observându-se, în plus, că
unele gropi şi construcţii medievale, pornind imediat de sub
stratul vegetal, arabil, se adânceau şi în stratul cenuşiu-închis
(stratul 2), şi foarte puţin în depunerea de argilă galbenă (stratul
3). Martorul dintre suprafeţele SFIV şi SFVI a fost curăţat şi
desenat doar pe o porţiune unde au fost surprinse şi complexe.
În stratul brun-cenuşiu, imediat de sub vegetal, se adânceau
două complexe medievale (groapa CPL142 şi construcţia
CPL122). Mai multe concentrări de fragmente de chirpici, unele
putând fi interpretate locuinţe de suprafaţă, datate în Latène
timpuriu, apar în partea inferioară a stratului brun-cenuşiu, către
limita cu stratul „intermediar” (format între stratul brun-cenuşiu şi
depunerea de argilă-galbenă). De asemenea, de la acest nivel,
se adânceau în stratul “intermediar” şi în depunerea de argilă
galbenă mai multe gropi cu materiale Latène timpuriu şi altele
cu fragmente ceramice hallstattiene timpurii.
Urmele de locuire din epoca bronzului se
concentrează mai ales în partea de NE şi E a sectorului
cercetat, către marginea terasei. Resturi de locuire mai
consistente am descoperit în partea de E a suprafeţei SFI, către
marginea terasei, unde exista şi un strat de culoare brun-
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
180
castanie care separa stratul brun-cenuşiu (2) de depunerea de
argilă galbenă (3). Stratul este perforat de numeroase gropi
medievale, mai puternic fiind afectat în aria necropolei. De la
baza acestui strat se adâncesc în depunerea de argilă galbenă
câteva gropi, unele fiind simple alveolări. Gropile propriu-zise au
în umplutura omogenă doar câteva fragmente ceramice. Într-o
groapă a fost depus un vas de mari dimensiuni având în interior
fragmente de chirpici, aşchii de piatră şi cioburi de la alte vase.
O altă groapă conţinea multe fragmente de chirpici, o greutate
de lut, oase de animale, pietre mari din care fuseseră desprinse
aşchii, o grămăjoară de grâne carbonizate, fragmente ceramice.
Materialul ceramic poate fi atribuit preliminar unor stiluri
corespunzătoare diferitelor perioade ale epocii bronzului:
fragmente ceramice decorate cu “găuri-buton” tipice stilului
Glina, ceramică decorată cu măturica şi/sau cu brâuri în relief,
câteva fragmente de vase din pastă de culoare neagră,
lustruită, cu decor realizat prin împunsături succesive şi
incrustat cu pastă albă (Tei clasic). Practica de depunere a
fragmentelor de chirpici este documentată şi în cazul celor
câteva gropi descoperite în situl de la Creţuleasca datate în
perioada hallstattiană timpurie. În aceste gropi am găsit
fragmente ceramice decorate cu brâuri în relief şi câteva
fragmente decorate cu cercuri concentrice imprimate.
Locuirea din sec. IV - III a.Chr. este caracterizată prin
câteva aglomerări de bulgări de chirpici ars la roşu, cu amprente
de nuiele, în asociere cu fragmente ceramice, contexte care
sunt de obicei interpretate drept locuinţe de suprafaţă, în ciuda
faptului că în multe situaţii, aşa cum e şi cazul sitului de la
Creţuleasca, nu au fost găsite instalaţii de foc. Acestei perioade
îi aparţin şi câteva gropi de mari dimensiuni, de formă ovală sau
rectangulară, fără vetre sau cuptoare. Umplutura acestor gropi
conţinea oase de animale, fragmente ceramice, un topor
fragmentar din fier, fragmente de chirpici. În această perioadă
pot fi încadrate şi unele gropi circulare având în umplutură
fragmente de chirpici, cioburi, oase de animale, două vârfuri de
săgeată din bronz cu trei muchii.
O locuire intensă este documentată pentru sec. IX - XI.
Încadrarea cronologică are la bază ceramica de stil Dridu, din
pastă cărămizie decorată cu striuri şi motive în formă de val şi
din pastă cenuşie, pereţii vaselor fiind puternic lustruiţi şi
decoraţi cu linii paralele, orizontale, executate prin incizie lată.
Toate complexele sunt reprezentate de construcţii adâncite;
gropile construcţiilor sunt de formă rectangulară în plan, cu
pereţii săpaţi vertical, fără amenajări speciale ale „podelei”. Nu
sunt disponibile date referitoare la accesul în construcţii, cu
excepţia CPL29, unde în colţul de SV al gropii a fost identificată
o treaptă cruţată în lut. Caracteristice acestor construcţii sunt
instalaţiile de foc, cuptoare sau vetre. Cuptoarele sunt
amenajate în mai multe feluri, fie scobite direct într-un perete al
gropii construcţiilor, fie într-un bloc de lut cruţat în interior,
imediat lângă perete. Un alt sistem este sugerat de cuptorul
construcţiei CPL 29, amenajat într-o groapă săpată în interiorul
construcţiei, pereţii şi fundul acesteia fiind lutuite, ulterior fiind
modelată şi bolta. Un sistem asemănător îl întâlnim în
construcţia CPL 59 unde vatra a fost amenajată într-o groapă
rectangulară, pereţii şi fundul acesteia fiind lutuiţi, prin arderea
repetată formându-se o crustă.
Cea mai intensă locuire de pe malul drept al văii
Pasărea este cea medievală. Numărul mare de complexe
cercetate, precum şi observaţiile făcute cu prilejul supravegherii
lucrărilor de săpare a unui şanţ pentru instalarea unei conducte
de gaze care a surprins cuptoare de-a lungul întregului mal,