Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

de 160 m 2 . Pe suprafaţa lor au fost descoperite un număr de
nouă complexe arheologice din evul mediu şi epoca getică.
Au fost cercetate integral: trei gropi de bucate
medieval-timpurii; un atelier meşteşugăresc; o locuinţă de
suprafaţă; o groapă cu funcţionalitate neprecizată.
Au fost cercetate parţial următoarele complexe: un
complex getic localizat în cas. A30; un complex getic aflat în
cas. A37; un complex medieval-timpuriu aflat în A40; un
segment de palisadă aflat în A40.
A fost întocmită toată documentaţia aferentă cercetării
acestora: 18 desene de grund şi de profil, 250 de fotografii, 60
de pungi cu material ceramic, 60 de pungi cu material
documentar.
Atelier meşteşugăresc nr. 1 (Cas. A30- A35, A38)
S-a delimitat de la -0,35-0,40. În profil se prezenta ca
o alternanţă de sedimente în lentile groase de detritus bruncenuşiu
foarte afânat, alternate cu straturi de pământ galben.
Era orientat E-V cu dimensiunile de 3,50 x 3,25 m. Avea
podeaua din pământ bătut la -1,02 m pe care se afla un
sediment de cenuşă vegetală.
Cuptorul cruţat în lut se afla în colţul de SV şi avea o
amenajare unică din care se păstrau trei elemente după cum
urmează:
- o groapă de alimentare aproximativ rotundă de 1 x
0,85 m şi adâncă de 1,75 m din care se alimenta focul;
- o camere de ardere care probabil că în vechime
fusese cotlonită, boltită până sub coş. Era rotundă cu diametrul
de 1,35 m şi adâncimea de 1,65 m de la nivelul actual al solului.
Faţă de nivelul podelei bordeiului avea adâncimea de doar 0,65
m. Se lega de coş printr-un canal lat de 0,60 m şi lung doar de
0,10 m, ca o gâtuire. Groapa era plină cu arsură, cenuşă,
pământ ars, urme de lutuire ale pereţilor.
- un coş de evacuare a fumului care se prezenta ca o
platformă ovală de 1 x 0,75 m, de formă aproximativ ovală cu
diametrul transversal de 1 m şi longitudinal de 0,75 m
caracterizat de un strat fin de cenuşă. Avea două trepte, una la
0,95 m aproape de nivelul podelei şi o alta la 0,75 m.
Detaliile constructive, dimensiunile şi amplasarea ne
fac să credem că este vorba de un cuptor de meşteşugar,
probabil de olar căruia nu i s-a păstrat camera de coacere
cruţată dar pe care o bănuim după sedimentele caracterizate de
mult pământ galben dispus în straturi orizontale vizibile şi pe
profilul vestic al locuinţei.
Inventarul atelierului era foarte sărac şi consta dintrun
număr restrâns de fragmente ceramice neîntregibile
provenite de la următoarele categorii ceramice: ceramica
nisipoasă, ceramica cenuşie, ceramica roşie, ceramica
smălţuită, ceramica lucrată cu mâna. Ceramica din pastă
nisipoasă prezentă în toate straturile complexului se află în
cantitate foarte mică, de doar 38 fragmente. Unele erau din
pastă foarte bună cu nisip fin, arsă reducător uniform, decorată
cu striuri oblice pe orizontale, registre de striuri, striuri verticale
pe cele orizontale. Altele conţineau nisip de granulaţie medie,
arse la roşu, decorate cu striuri. Din ceramica cenuşie, foarte
rară în toată epoca, au apărut doar 13 fragmente din care unele
lucrate la roata rapidă şi de culoare neagră. Cele lucrate la
roata de mână sunt de culoare gri-cimentos, exfoliate, lustruite
cu linii în reţea.
Cele mai multe, 84 de fragmente, sunt din pastă roşie
şi provin de la vase diferite.
Un număr de 27 de fragmente erau din pastă roşiecărămizie,
din care unele cu angobă gălbuie şi coaste la interior,
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
153
ca de amforă. Alte 15 fragmente erau din pastă roşie, din care
unele cu miezul negru în spărtură, provenite de la oale cu fundul
plat. Din pastă fină cu mică, cu perete subţire de doar 5 mm,
ardere oxidantă uniformă, decorate cu humă albă au apărut 14
exemplare. O buză şi o toartă păstrate de la o oală cu gura
largă, buza răsfrântă, gâtul scurt, diametrul maxim în zona
umerilor cu toartă lipită pe umăr şi buză. Alt exemplar provine
de la o ulcea cu toartă. Fragmente mici, smălţuite în diverse
culori, au apărut în 13 exemplare. S-au găsit 15 fragmente
lucrate cu mâna, la adâncimea cuprinsă între 0,65-0,80 m,
decorate cu brâu alveolat, din pastă omogenă, cu pelicule de
calcar.
Situaţia inventarului ceramic descoperit permite doar
încadrarea cronologică largă în sec. XII - XIV. Datarea propusă
are la bază:
- coexistenţa unor specii ceramice diferite: a ceramicii
din pastă nisipoasă (continuă până în sec. XII - XIII) cu
ceramica din pastă roşie (pare în sec. XII-XIII), ceramică
smălţuită (început de sec. XIV) şi ceramica din pastă fină, roşie
cu mică decorată cu humă albă (apare în sec. XIII-XIV);
- cantitatea mare de ceramică roşie din care unele
fragmente cu miezul negru în spărtură asigură limita inferioară
în sec. al XII-lea.
In profilul de E se observă un alt complex, ce urmează
a fi cercetat anul viitor.
Groapă cu funcţionalitate neprecizată (Cas. A35, c.2)
In anii anteriori am descoperit pe traseul SF şi în SA,
c.1 o serie de gropi cu gura largă, fundul conic, formă
neregulată considerate de noi ca fiind „gropi cu funcţionalitate
neprecizată”. Textura sedimentelor, dispunerea, compoziţia din
Cas. A35, c.2 ne sugerează că atelierul a fost intersectat de o
astfel de groapă al cărei fund conic perfora podeaua acestuia
până la -1,45 m. In fundul conic al gropii, care avea diametrul de
0,75 m şi adâncimea de -0,45 m, s-a găsit un denar unguresc
ceea ce datează aceste complexe în sec. al XVI-lea şi le leagă
de satul Blagodeşti, menţionat în documente în 1508.
Locuinţa de suprafaţă (Cas. A36-A37)
La doar -0,26 m de la suprafaţa actuală a
solului a apărut o pată caracterizată de un sediment brun,
cenuşos, cu arsură şi paiantă. Era orientată NE-SV şi avea
dimensiunile de 5 x 3,50 m. A avut podea din lut galben bătătorit
la -0,60 m de la nivelul actual al solului. Două gropi de pari cu
diametrul de 0,30 m se aflau aproximativ pe mijlocul laturilor
lungi. Dintr-un par se mai păstra un fragment de aproape 1m,
prăbuşit. În colţul sudic era un cuptor cotlonit cu vatră în faţă.
Vatra propriu-zisă era rotundă, cu diametrul de 1 m şi prezenta
o refacere. Vatra din faţă era de aprox. 0,60 m. Întreaga
construcţie a fost răvăşită de lucrările agricole. Inventarul este
foarte sărac.
Cantitativ predomină materialul ceramic din pastă
roşie, fină, decorat cu humă alburie (29 ex.) şi fragmentele din
pastă roşie ca de amforă, dar de calităţi diferite (19 ex.). Au
apărut, de asemenea, 33 de fragmente din pastă lucrată cu
mâna, aflate până la adâncimea maximă de -0,45 m ceea ce ne
face să presupunem că au fost purtate de plug. Din pastă
nisipoasă cu scoică, arsă oxidant dar şi reducător au fost găsite
8 fragmente. Din pastă cenuşie arsă în ambele variante, oxidant
dar şi reducător, s-au găsit doar patru fragmente.
Pe baza situaţiei stratigrafice, a detaliilor constructive
ale complexului şi a fragmentelor ceramice descoperite,
complexul se datează în sec. XII - XIV.
Groapa de bucate nr. 22 (Cas. A32, c. 1,4)