Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

ceea ce este normal pentru marginea aşezării. Şi aici au fost
surprinse şanţurile de delimitare, având formă şi dimensiuni
asemănătoare cu cele din SVI, dar amplasate ceva mai spre
NV, ceea ce sugerează un traseu arcuit. Se poate deja avansa
ideea că aceste şanţuri au înconjurat aşezarea, având un traseu
în formă de arc de cerc. Pe traseul SVI, şanţurile de delimitare
au fost surprinse, la exterior, la m. 27 şi 118, iar la interior – la
m. 29 şi 115, deci frontul aşezării spre valea râului Jijia era de
aproximativ 86 m. Perpendicular pe marginea terasei, aşezarea
se întindea cca. 57 m. Se poate aprecia că aşezarea delimitată
de şanţ ar fi avut o suprafaţă de cca. 3860 m 2 .
În afară de cele două şanţuri, în SX au fost
intersectate alte trei complexe, două gropi şi o amenajare de
pietre.
Gr.66 se prezintă sub forma unei uşoare alveolări,
săpată din nivelul corespunzător epocii bronzului, dar surprinsă
de abia la 1,40 m de la suprafaţă. Cu un diametru de 1,35 x
1,05 m la partea superioară, groapa avea o formă ovală, iar
materialul ceramic era destul de fragmentat, fiind în special
vorba de ceramică grosieră.
Din nivelul precucutenian superior a fost săpată
Gr.71, de formă ovală (1 x 1,5 m la partea superioară) şi
umplută cu material ceramic specific sfârşitului fazei a II-a a
culturii Precucuteni, precum şi cu oase. Groapa intersectează
parţial umplutura şanţului de delimitare din nivelul inferior, ceea
ce înseamnă că a fost săpată după dezafectarea primului şanţ
şi înainte de noua amenajare.
Cel de al treilea complex din SX este o amenajare de
pietre, parţial surprinsă în colţul estic al secţiunii. Din punct de
vedere stratigrafic, aparţine nivelului Precucuteni. Acesta a
apărut la adâncimea de 1,40 m de la suprafaţă, în c.120 k şi
120 l (corespunzătoare numerotării din caseta G) şi se continua
în profilurile de NE şi SE ale SX. Printre pietre se aflau şi puţine
fragmente de oase. Am hotărât conservarea in situ a acestui
complex, pentru a fi cercetat într-o campanie ulterioară.
În campania de săpături a anului 2010 au fost
prelevate şi probe pentru datarea prin termoluminescenţă, în
cadrul laboratoarelor platformei Arheoinvest de la Universitatea
„Al. I. Cuza” Iaşi. Probele provin din locuinţele 12 şi 13,
cercetate parţial în campania din anul 2008 şi conservate
ulterior in situ. Probele sunt în curs de prelucrare.
Analize pedologice şi palinologice
George Bodi, Romeo Cavaleru, Mihaela Danu, Radu Pîrnău
În cadrul activităţilor de cercetare desfăşurate în
cursul anului 2010 în cadrul proiectului Analiza integrată a
datelor arheologice, pedologice, palinologice şi arheozoologice
din situri neo-eneolitice din estul României au fost efectuate
recunoașteri exploratorii pe teritoriul județelor Iași, Neamț si
Suceava. In cele ce urmează, sintetizăm rezultatele obținute,
până in prezent, in urma cercetărilor interdisciplinare efectuate
pentru definirea evoluției hinterland-ului aşezării eneolitice
Isaiia.
În urma cercetărilor preliminare privind amplasarea
geografică a sitului, s-a hotărât ca strategia de prelevare a
probelor de sol şi a probelor necesare pentru realizarea
analizelor sporo-polinice să urmărească realizarea unei
toposecvenţe pornind din lunca Jijiei spre partea superioară a
versantului drept al acestei văi, pe care se află amplasat situl de
la Isaiia. Au fost recoltate probe de sol pe orizonturi
pedogenetice în aşezare modificată, pe grosimea de 10-15 cm
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
59
a fiecărui orizont sau suborizont de sol. Eşantioanele pentru
analiza palinologică au fost prelevate cu ajutorul unei sonde
pedologice la un interval de 5 cm.
În urma interpretării preliminare a datelor obţinute din
analiza pedologică s-a constatat că şesul comun Jijia-Prut din
imediata apropiere a aşezării este caracterizat de prezenţa
solurilor aluviale gleice, frecvent salinice. Solurile din
vecinătatea sitului sunt de tipul aluviosolurilor, gleiosolurilor şi
solonceacurilor şi prezintă orizonturi A ocrice sau molice, relativ
bine dezvoltate, urmate de un orizont AG (tranziţie de la A la G,
orizont gleic mineral format intr-un mediu saturat cu apa
datorată pânzei freatice aflată la mică adâncime) şi de orizonturi
CGor şi Gr (orizonturi gleice de oxidare şi reducere). Frecvent
procesele de gleizare se asociază cu cele de salinizare şi
alcalizare.
Pe versant se întâlnesc soluri din clasa cernisolurilor,
respectiv cernoziomuri cu orizonturi A molic, cu un orizont de
tranziţie AC, sau Bv, iar în substrat cu orizont C carbonatoacumulativ,
urmat în cazul unor areale de un orizont R
(reprezentat prin gresii oolitice carbonatice).
În ansamblu, se constată faptul că învelişul de sol se
caracterizează printr-o etajare altitudinală, orientată pe direcţia E -
V, de la cernoziomuri calcarice şi tipice în treimea inferioară şi
mijlocie a versantului drept al văii Jijiei, la cernoziomuri cambice,
mai evoluate, în partea superioară a versantului. Această
dispunere este întreruptă local de prezenţa unor soluri intrazonale
şi azonale a căror geneză şi răspândire nu mai este legată de
condiţiile bioclimatice, ci de influenţa unor factori locali în
pedogeneză: cernoziomuri rendzinice (pe substrat calcaros şi
greso-calcaros sarmatic), erodosoluri şi regosoluri (acolo unde
versantul este puternic înclinat), precum şi gleiosoluri şi aluviosoluri
(în zone depresionare şi în şesul Jijiei). Constatăm că cel mai
evoluat sol din zona sitului este cernoziomul cambic, sol
caracteristic unui bioclimat de silvostepă.
Mai multe eşantioane palinologice provenite din
hinterland-ul aşezării de la Isaiia au fost analizate, însă până
acum doar 4 niveluri s-au dovedit a fi favorabile pentru a fi
supuse interpretării palinologice (145 cm, 155 cm, 165 cm, 175
cm). Trebuie menţionat că analizele sunt punctuale şi permit
deocamdată o analiză a evoluţiei vegetaţiei în timp. Analiza
unor eşantioane în lucru va permite completarea studiilor
efectuate până acum şi implicit realizarea unei singure
diagrame polinice.
In toate cele 4 eşantioane în care s-au numărat mai mult
de 400 grăuncioare de polen, s-a constatat următoare situaţie:
- nivelul 145: polen arbori = 162; polen erbacee = 276;
- nivelul 155: polen arbori = 157; polen erbacee = 271;
- nivelul 165: polen arbori = 112; polen erbacee = 308;
- nivelul 175: polen arbori = 131; polen erbacee = 277.
Raportul AP/NAP (polen arbori/polen erbacee) indică
existenţa unui mediu deschis, neîmpădurit. Se înregistrează
astfel procentaje ridicate la speciile erbacee precum Poaceae,
dar şi alte erbacee heliofile (iubitoare de lumina): Anthemideae,
Cichorioideae, Rosaceae, Caryophyllaceae etc. In preparatele
palinologice am identificat şi grăuncioare de polen de plante
cultivate (cerealele), dar şi grăuncioare de polen ale plantelor
care se dezvolta în strânsa legătură cu practicile agricole, dar
mai ales care se dezvoltă pe terenuri bătătorite: Artemisia,
Ranunculaceae, Chenopodicaceae, Urtica, Plantago etc.
Dintre speciile lemnoase predomină cele care se
instalează pe malurile cursurilor de apă (deci care preferă
condiţiile de umiditate mărită): Alnus, Betula, Salix. Prezenţa