Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Note:
1. CCA 2003 – Cronica Cercetărilor Arheologice din România,
Campania 2002, nr. 101; CCA 2004 – Cronica Cercetărilor
Arheologice din România, Campania 2003, nr.91; CCA 2007 –
Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2006,
nr. 122.
2. CCA 2007 – Cronica Cercetărilor Arheologice din România,
Campania 2006, nr. 122.
3. Toate măsurătorile şi adâncimile se vor raporta la nivelul de
călcare stabilit pe martorul nordic ale SC.
4. http://www.cimec.ro/arheologie/cronicaca2009/cd/index.htm
5. În anul 2005 când au început cercetările la Turnul A, a fost
descoperită o locuință de suprafață, cu podea ce prezenta trei
refaceri, cu pereții din nuiele împletite, o sobă de campanie. În
podeaua locuinței au fost găsite mai multe cartușe md 1905 –
1906.
6. La cercetările de teren au participat și un grup de profesori de
istorie, cărora le mulțumim pentru sprijinul acordat. Aceștia sunt:
Daniela Stănică (Școala cu cls. I-VIII, nr. 12, Tulcea), Adrian
Stănică (Școala Mihai Viteazul, jud. Constanța), Sorin Negru
(Școala Oltina, jud. Constanța), Juncanaru Emil Pedemonte
(Liceul Lazar Edeleanu Năvodari, jud. Constanța), Cosmin
Bortoș (SC Smart Logistics SRL Constanța), Covrig Alexandru,
Bogdan Antonio (studenți UDJ Galați)
7. Țiglele descoperite în zonă prezintă numele unei manufacturi
din Marsilia.
8. În anii anteriori, situl arheologic de la Isaccea a beneficiat de
un program complex de cercetare interdisciplinară însoțit de
studii geofizice. Rezultatele pozitive ale studiilor geofizice au
fost atenuate însă de numeroase dificultăți generate de
caracterul complex al sitului și de alți factori perturbatori (vezi.
Lockyear et al 2006, Peuce S.N. III-IV, 2005-2006, p. 128)
27. Isaiia, com. Răducăneni, jud. Iaşi
Punct: Balta Popii
Cod sit: 98710.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 48/2010
Colectiv: Nicolae Ursulescu - responsabil, Felix-Adrian
Tencariu, Diana-Măriuca Vornicu, Andreea Vornicu, Andrei
Asăndulesei, Vlad Rumega, Iulian Lionte (UAIC Iaşi), Loredana
Solcan (CMNM Iaşi)
Campania anului 2010, desfăşurată între 23 august şi
7 septembrie, a avut două obiective: continuarea cercetărilor în
partea de SV a sitului, şi completarea traseului şanţului de
delimitare a aşezării, surprins parţial în campaniile trecute 1 .
Pentru atingerea acestor obiective, au fost cercetate
următoarele zone:
- un segment din SVI (m 114-119);
- o nouă secţiune (SX), la 10 m SV de SVI, paralelă
cu aceasta, având L = 10 m (corespunzând m. 110-120) şi
lăţimea de 2 m (corespunzând m. 35,5-37,5 de pe SI);
- o nouă porţiune din prelungirea casetei G, de 10,5
(corespunzător m. 75-85,5 de pe magistrala NVE-SE) x 3 m
(corespunzător c.n-q);
În total, în campania din anul 2010 a fost cercetată o
suprafaţă de 51,5 m 2 .
Descoperirile din prelungirea casetei G sunt
importante atât pentru studiul planimetriei aşezării
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
58
precucuteniene, cât şi pentru cel al vestigiilor aparţinând epocii
bronzului.
Astfel, în nivelul stratigrafic corespunzător epocii
bronzului, în c.80-81 p-q (-0,70 -0,90 m) a apărut un complex de
pietre, cu urme de arsură, printre care se găseau resturi mici de
oase de animale, calcinate 2 , precum şi câteva mici fragmente
ceramice amorfe. Pietrele sunt de dimensiuni diverse, din calcar
oolitic, care se găseşte din belşug în zonă. Complexul are o
formă cvasi-dreptunghiulară, cu dimensiunile de aproximativ 2 x
0,90 m, orientat NNV-SSE. Sub acest complex a fost surprinsă
o groapă de formă ovală (nr. 70), aproximativ tronconică în
secţiune, care se adâncea 0,75 m. Aceasta conţinea doar
câteva oase arse, bucăţi de pietre şi puţine fragmente ceramice,
antrenate din nivelul Precucuteni. Probabil, acest complex a
avut un scop ritual, servind pentru un sacrificiu prin foc, urmat
de o depunere de ofrandă de carne. Datorită inventarului foarte
sărac, o datare mai exactă nu poate fi, deocamdată, precizată.
Descoperirile precucuteniene din caseta G aparţin cu
precădere nivelului mediu al locuirii de aici (Precucuteni IIB) 3 .
Astfel, din acest nivel remarcăm o aglomerare de
chirpici, ceramică şi oase, corelată cu răspândirea vestigiilor
L12, cercetată parţial în anul 2008 4 . Ceramica din această
răspândire este tipică fazei a II-a a culturii Precucuteni.
Tot în caseta G au fost cercetate mai multe gropi
aparţinând nivelului precucutenian: 67, 68, 69. Din păcate, atât
din motive financiare, cât şi din cauza condiţiilor meteorologice
nefavorabile, suprafaţa menţionată din caseta G nu a putut fi
epuizată, motiv pentru care datele prezentate aici au un
caracter preliminar; cercetarea exhaustivă a acestor gropi
urmează a fi realizată în campaniile viitoare.
Gr.67 - săpată din nivelul precucutenian inferior (de la
–1,20 m faţă de suprafaţa actuală), apare ca o alveolare ovală
de mari dimensiuni (cu axul lung NV-SE de 3,75 m), din care,
de la 0,30 m de nivelul de săpare, au fost practicate alte trei
gropi distincte (67a, 67b, 67c), probabil pentru extragerea
lutului. Situaţia urmează a fi clarificată în campania următoare,
prin săparea lor integrală şi dezvelirea întregului perimetru. Din
conţinutul gropii se remarcă o statuetă în poziţie şezândă,
aproape întreagă, căreia îi lipseşte doar capul.
Gr.68 - a fost surprinsă parţial în colţul de NV al
casetei G (aproximativ 1 x 1 m). Săpată din nivelul
precucutenian superior (- 0,90 m faţă de suprafaţa actuală), are
în secţiune formă de sac, cu adâncimea reală de 0,70 m. În
porţiunea cercetată, materialul este destul de răzleţ, constând
din câteva fragmente ceramice şi oase.
Gr.69 - săpată de la baza nivelului precucutenian
superior (-1,15 m faţă de suprafaţa actuală), avea o formă
aproape rotundă (Dcca. 1,10 m) şi un profil aproximativ conic
(adâncime reală: 0,95 m). Conţinea un material destul de bogat:
ceramică, oase arse, precum şi lutuieli de la o vatră
dezafectată.
Pentru lămurirea traseului şanţului de delimitare a
aşezării, a continuat cercetarea unei porţiuni din prelungirea
secţiunii magistrale SVI. Pe ambele profiluri s-au surprins cele
două şanţuri succesive de delimitare a aşezării,
corespunzătoare nivelului mediu şi celui superior al locuirii
precucuteniene. Şanţul mai vechi, cu o formă albiată, era mai
lat, fiind surprins între m. 115,15 şi 118,25, adâncindu-se 0,60
m. După dezafectarea acestuia, a fost săpat un nou şanţ,
surprins pe profil între m. 115,50 şi 117,50, având peretele
dinspre aşezare uşor înclinat, iar cel exterior aproape vertical. În
secţiunea paralelă (SX) materialul a apărut destul de răzleţ,