Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

faţă este mai greu de precizat dacă avem de-a face cu sistemul
de încălzire a locuinţei sau cu terme.
Materialul arheologic descoperit, care a fost depozitat
la Muzeul din Sarmizegetusa, nu este numeros şi în cea mai
mare parte se compune din fragmente ţigle şi de olane,
ceramică fragmentară, câţiva tamburi de pile şi pile ceramice
tubulare de hypocaust, cuie, piroane, un opaiţ întreg tip Alicu
XIII şi o fibulă din fier tip Cociş 13b2.
Tehnica de lucru s-a limitat la îndepărtarea nivelului
de demolare manual cu târnăcopul şi cu lopata, iar în porţiunile
în care s-a reuşit atingerea unor faze mai vechi arheologii au
recurs la uneltele specifice (şpaclu, mătură etc.). După
încheierea acestor lucrări preliminare s-au realizat fotografiile şi
desenele documentare. Cercetarea nu a fost finalizată în toate
unităţile de săpătură deschise astfel încât a fost necesară
protejarea acestora, precum şi a structurilor de zidărie, cu folie
de plastic şi un strat de pământ.
Cercetările viitoare îşi propun lămurirea limitelor
clădirii, acolo unde acest lucru este posibil şi nu este împiedecat
de proprietăţile particulare pe de o parte, iar pe de alta
deschiderea unor suprafeţe care să ne ajute la o mai bună
înţelegere a planului edificiului sau la fazele succesive de
construcţie.
De comun acord cu proprietarul ne-am propus să se
realizeze cel puţin o conservare primară a zidurilor, iar pe viitor
poate chiar un plan de restaurare, lucru care în condiţiile actuale
economice nu este posibil. Toate aceste măsuri se vor avea în
vedere, deoarece scopul final al proprietarului este o dezvoltare
turistică a zonei prin punerea în valoare a unor monumente de
epocă romană.
Bibliografie:
D. Alicu, Opaiţele romane. Ulpia Traiana Sarmizegetusa,
Bucureşti, 1994.
D. Alicu, G. Băeştean, M. Barbu, Ostrov, com. Râu de Mori, jud.
Hunedoara – raport de săpătură 2009, în CCA, 2010, p. 136.
G. Băeştean, O. Tutilă, Construcţia de tip villa de la Ostrovu
Mic, în Sargetia, 1 serie nouă, 2010 (în curs de apariţie)
S. Cociş, Fibulele din Dacia romană, Cluj-Napoca, 2004.
P. Constantin, E. Nemeş, Diana de la Ostrov, în AMN, 11, 1975,
p. 85-91.
P. Dumitru, Villae, vici, pagi. Aşezări rurale în Dacia romană
intracarpatică, Sibiu, 2002.
Zusammenfassung
Die archeologische Forschungen in Ostrovu Mic
haben ein römisches Bauwerk mit mehreren Existenzphasen
hervorgehoben. Es fehlen aber, die Teile, die sie mit
Genauigkeit datieren könnten.
Auch die typologische Einordnung des Bauwerkes
oder seine Funktionalität können wegen der kleinen
aufgedeckten Fläche und der späteren Beschädigungen, noch
nicht festgestellt werden, die Ausgrabungsarbeiten in den zwei
Kampagnen bezogen sich auf die Entdeckung der Grenzen des
Bauwerkes. Aus diesem Blickwinkel, sowie auch laut der
entdeckten Funde, geben uns nicht das Recht zu behaupten,
das es eine Villa Rustica ist. Aufgrund der Tatsache das wir uns
auf dem Gebiet (territorium) der Sarmizegetusa Dacica Kolonie
befinden, ein mögliches Gürtelwerk, hervorgehoben von zwei
Wegen die N-S orientiert sind, senkrecht auf dem kaiserlichen
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
96
Weg, die auf dem ersten Blick römisch zu sein scheinen, die
großen Maße des Bauwerks ermutigen uns, wenigstens zu
diesem Zeitpunkt, es als Bauwerk Typ Villa zu nennen.
45. Pantelimonu de Sus, com. Pantelimon, jud.
Constanţa [Ulmetum]
Punct: Cetate
Cod sit: 62618.01
Autorizația de cercetare arheologică sistematică nr. 32/2010
Colectiv: Gheorghe Papuc - responsabil, Gabriel Talmaţchi,
Zaharia Covacef, Liviu Lungu, Constantin Băjenaru, Cătălin-
Mircea Nopcea, Cristina Talmaţchi, Tiberiu Potârniche (MINAC),
Emilian Gamureac (MCPN)
Sector Nord
Colectiv: Liviu Lungu
În acest sector au fost deschise alte două secţiuni, S2 şi
S3, paralele cu S1(orientare: NV-SE), de dimensiuni: lungime: 12
m şi lăţime: 3 m, respectiv lungime: 10 m, la o lăţime identică, S3
având drept mediană axa longitudinală a turnului de N al Porţii de
NV, iar S2 mai la N de ea. Între secţiuni a fost păstrat un martor
de 1 m.
Stratigrafia este aceeaşi cu aceea identificata la S1:
după stratul de pământ negru urmează un strat de pământ
amestecat, în care există şi fragmente ceramice din sec. al VI-lea
p.Chr., apoi un strat de grosime apreciabilă (0,15-0,25 m) de
dărâmătură (fragmente de piatră, var, fragmente ceramice din
aceeaşi perioadă), un strat de pământ brun-roşcat, apoi, la cca.
1,60/1,75 m, stratul de călcare.
În S2, la capătul de SE (adică la paramentul exterior al
turnului), s-a coborât până la talpa fundaţiei, reconfirmându-se
adâncimea şi alcătuirea acesteia: -2,80 -2,90 m; din fragmente de
şist verde şi calcar, legate printr-un mortar relativ dur, alcătuit din
var, nisip şi prundiş mărunt.
Sector Poarta de N-V
Colectiv: Emilian Gamureac, Gh. Papuc
Intervenţia arheologică din sectorul Poarta de N-V s-a
concentrat pe următoarele obiective:
- protejarea şi punerea în valoare a zonei porţii, prin
degajarea zonei înconjurătoare acesteia, atât în interior cât şi în
spaţiul extramuran
- conservarea primară a complexelor descoperite, în
măsura dezvelirii acestora
- determinarea stratigrafiei sectorului şi completarea
informaţiilor privind structurile construite din interiorul şi
exteriorul porţii şi turnurilor acesteia
- asigurarea situaţiei din teren şi dobândirea unui
maxim de informaţii ştiinţifice necesare implementării unui
proiect de restaurare a porţii şi turnurilor adiacente.
Cercetarea arheologică a început prin trasarea unei
secţiuni în zona extramuros, perpendicular pe turnul din dreapta
(V) al porţii de NV, în scopul determinării stratigrafiei şi a
degajării zonei extramuros. S1/2010, cu dimensiunile de 2 x 8
m, a condus la degajarea resturilor vegetale, a pământului şi a
dărâmăturii din exteriorul turnului, având în vedere faptul că în
zona respectivă au fost realizate intervenţii arheologice de către