Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

111. Murani, com. Orțișoara, jud. Timiș
Punct: Obiectivul nr. 04 de pe autostrada Arad –
Timișoara – km 29+500 – km 29+800
Cod sit: 158056.03
Autorizația de cercetare arheologică preventivă nr. 233/2010
Colectiv: Ion Pâslaru - responsabil, Sorin Marcel Colesniuc,
Mihai Ionescu (MA Mangalia), Liubov Geraskova, Petre
Colțeanu, Mădălina Dimache, Ștefan-Viorel Georgescu, Andrei
Heroiu, Radu Petcu
Cercetarea arheologică preventivă a fost determinată
de construcţia autostrăzii Arad – Timișoara. Terasa de
interfluviu pe care este situat situl arheologic este cuprinsă între
Pârâul Carani şi Pârâul Valea Viilor, la distanţa cca. 2 km VNV
de satul Murani. Cercetarea arheologică a fost efectuată în
intervalul 02.09.2010 – 30.09.2010.
Porţiunea kilometrilor 34+000-34+400, ai tronsonului
Seceani-Gearmata, al autostrăzii Arad-Timişoara, a fost iniţial
verificată, prin cercetări de suprafaţă, de un colectiv de
arheologi ai Muzeului Banatului Timişoara, condus de prof. dr.
Florin Draşovean, în cursul anului 2008. Ca urmare a
cercetărilor făcute, a fost descoperită o aşezare care este
situată la distanţa de 200 m S de Pârâul Valea Viilor, pe axul
autostrăzii. Numai perimetrul sudic al aşezării se află pe traseul
autostrăzii Arad - Timişoara. Pe locul sitului au fost găsite
diverse materiale între care amintim: fragmente de râşniţe din
tuf vulcanic, bucăţi de chirpici, fragmente ceramice, precum şi
ceramică lucrată la roată, care din punct de vedere cronologic
se încadrează în epoca romană, în sec. II - IV p.Chr. În jurul
aşezării nu au fost găsite elemente de fortificare.
Suprafaţă totală excavată şi cercetată a fost de
20.362 m 2 . În total au fost cercetate 21 de complexe, între care
unele aparţin perioadei daco-romane, iar altele sunt morminte
sarmatice de inhumaţie şi unul de incineraţie, din epoca
medievală timpurie. Complexele aparţinând epocii romane
reprezintă o margine a aşezării daco-romane, unde se află o
stână şi locuinţe sezoniere. O parte a gropilor cercetate s-au
dovedit a fi gropi săpate de animale.
Au fost executate secţiuni paralele cu axul autostrăzii:
lăţime 10 m, lungime 400 m. Am constatat că toate profilele au
situaţia stratigrafică similară. Pe suprafaţa cercetată am
identificat un nivel de vegetal arabil, cu o grosime de 0,30 m în
partea nordică a sitului, care creşte până la 0,50 m de la
mijlocul sitului spre partea de sud. Numai în partea nordică au
apărut foarte puţine materiale arheologice, ceea ce arată că
putem vorbi despre faptul că a fost cercetată numai o parte
periferică a aşezării. Sub stratul vegetal arabil a apărut un nivel
de lut roşu-maroniu compact.
Au fost identificate două nuclee de complexe
arheologice: unul pe partea de N (C1 - C12, C14) şi altul pe
partea de S a şantierului (C15 - C21). Între primele, C1, C5 şi
C12, sunt locuinţe sezoniere, unde a fost descoperit material
arheologic. Complexele C2 şi C11 sunt gropi de provizii, iar C8
şi C9 sunt vetre dintr-o curte pentru animale, precum şi C3, C4,
C6, C7 şi C14 ele fiind elemente ale acestei curți. În partea
centrală a sitului 04 am găsit un complex, C13, care reprezintă
un mormânt de incinerație. Pe partea sudică am descoperit mai
multe complexe, printre care C15 – C20 - morminte ce
reprezintă partea periferică a unei necropole din epoca romană.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
202
Cpl.1 se află în c. D1 şi a apărut, după răzuială, la
adâncimea de -1,10 m faţă de nivelul actual de călcare, în
profilul de N, colţul de NE al săpăturii, sub forma unei pete mai
închise la culoare, pigmentată cu chirpici ars şi puţine fragmente
ceramice. Pentru săparea acestui complex în întregime a fost
necesară trasarea unei casete exterioare zonei sitului, cu
dimensiunile de 2,90 x 5,00 m, cu un martor central având
grosimea de 0,30 m. La adâncimea de -0,40 m faţă de nivelul
actual de călcare, în interiorul casetei, complexul C1 s-a
conturat sub forma unei pete mai închise la culoare, cu
dimensiunile de 3,20 x 0,95 m. Se poate spune că C1 este un
bordei cu dimensiunile de 3,20 x 2,10 m, de formă patrulateră,
orientat V - E. Umplutura bordeiului este omogenă, lutoasă, de
culoare cenuşie, cod 5Y4/1 catalog Münsell, conturarea
realizându-se după culoarea şi textura solului, limitele
complexului fiind clare. În interior, C1 prezintă două gropi de par
de formă ovală, cu dimensiunile de 0,46 x 0,34 m şi 0,50 x 0,30
m. Umplutura gropilor este de culoare gri-închis, cod Münsel 5Y
3/1. Fundul gropilor de par a fost atins la adâncimea de -0,20/-
0,25 m faţă de fundul locuinţei, care a apărut la adâncimea de -
1,45 m faţă de nivelul actual de călcare (-0,40/-0,35 faţă de
nivelul de conturare). Din punct de vedere al interpretării
arheologice, C1 reprezintă o locuinţă de tip semibordei, fără
vatră, orientat vest-est. Prezenţa celor două gropi de par
sugerează faptul că C1 a avut un acoperiş în două ape, iar
intrarea în locuinţă se realiza pe latura de vest. În plus, faptul că
materialul arheologic este slab reprezentat, ne îndreptăţește să
credem că C1 a fost golit de inventar şi părăsit. Inventar
arheologic: 11 fragmente ceramice, dintre care o toartă şi o
buză și o fusaiolă din lut de culoare roşiatică.
Cpl.2 a apărut la adâncimea de -0,90 m faţă de nivelul
actual de călcare, după răzuiala mecanică. Se află în caroul C1
şi are dimensiunile de 1,20 x 1,25 m, este de formă patrulateră
neregulată, cu latura de S arcuită spre profilul de V; limitele sale
au fost clare, bine conturate, umplutura neomogenă, lutoasă, de
culoare gri-închis, cod Münsel2.5Y4/1; în amestec cu un
sediment de culoare brună, cod Münsel7.5YR 5/4. După
răzuiala manuală, C2 a fost conturat sub forma a două gropi de
formă ovală, neregulată, care se uneau tangent, în jurul lor
existând un pământ de culoare roşiatică, cu pigmenţi de culoare
neagră. Pereţii şi fundul gropii sunt drepţi, fundul gropii fiind
atins la adâncimea de -1,07m şi -0,17m faţă de nivelul de
conturare. Fără inventar arheologic. Acest complex poate fi
interpretat ca o groapă de provizii.
Cpl.3 a apărut la decopertarea mecanică, la
adâncimea de -1 m faţă de nivelul actual de călcare, în c.B1-C1.
Limitele sale au fost bine conturate. Umplutura a fost omogenă,
lutoasă, de culoare gri-închis, cod Münsel2.5YR 3/1. Reprezintă
un şanţ cu dimensiunile medii de 20 x 0,40 m, care intră în
profilul de N al săpăturii. Aproximativ în zona sa mediană s-a
conturat o alveolare lată de 1,20 m, în interiorul căreia, la
demontare, a apărut o zonă de arsură în care se aflau
fragmente milimetrice de chirpici şi cărbune. Fundul şanţului a
fost atins la adâncimea de -1,20 m față de nivelul de călcare şi -
0,20/-0,25 m faţă de nivelul de conturare. Fără inventar
arheologic. Acest complex poate fi interpretat ca fiind urmele
unui gard.
Cpl.4, 6, 7, 14 au apărut la decopertarea mecanică, la
adâncimea de -0,90 m faţă de nivelul actual de călcare, în c.C1-
C4, sub forma unor pete mai închise la culoare, în loessul brunroşcat.
După răzuirea manuală s-a putut observa că reprezintă
un ansamblu format din mai multe şanțuri paralele şi