Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

După nouă campanii arheologice, primul obiectiv
enunțat mai sus este încă în curs de realizare. În campania
2010, cercetările din aria basilicii paleocreştine de pe latura de
E a Pieţei Mari a orașului roman târziu s-au desfăşurat în
intervalul 14 iulie–14 august cu un efectiv de 11 lucrători, un
masterand și un absolvent de la Facultatea de Istorie a
Universității din București. Cercetările au vizat explorarea
exhaustivă a structurilor de zidărie descoperite în campaniile
precedente în interiorul basilicii paleocreștine, cu precădere în
narthex, în nava centrală, precum și în afara monumentului, în
perimetrul de la E de absidă. Obiectivul major al campaniei
2010 a fost obținerea unei diagrame stratigrafice complete în
interiorul monumentului creștin (prin secționarea parțială a zonei
cu pavaj din cărămidă conservată in situ în centrul navei
centrale).
În cursul sec. VI, basilica cu criptă era situată într-o
zonă a orașului intens construită, fiind înconjurată de construcții
cu caracter profan și religios (basilica episcopală se găsește la
cca. 50 m spre S). Urmărind relația basilicii cu urbanismul
anterior am putut constata că de-a lungul epocilor numeroase
au fost schimbările care pot fi decelate fie și pe un perimetru
urban restrâns, de la schimbări de traseu ale rețelei rutiere, la
schimbarea caracterului ocupării terenului (oscilație între profan
și sacru) și până la îndepărtarea brutală din teren a edificiilor
care nu mai serveau scopului lor inițial.
Basilica a fost descoperită încă de la începutul anilor
1930 de către Scarlat și Marcelle Lambrino. În acea perioadă, a
fost cercetat interiorul monumentului, iar zona de la N de
basilică a fost decapată masiv, dar fără un control arheologic
real și fără ca rezultatele să fi fost publicate (documentația
inedită a acestor săpături se păstrează în arhiva Louis Robert,
la Académie des belles lettres et inscriptions, Paris). La o scară
mai amplă, prospecţiunile arheologice au fost reluate de
profesorul Gr. Florescu între anii 1952 și 1953. Rezultatele
sumare ale cercetării întreprinse de Gr. Florescu în aria basilicii
cu criptă au fost publicate în primul volum al seriei monografice
Histria (an de apariție: 1954). Edificiul este astăzi cunoscut în
literatura de specialitate și sub numele descoperitorului său și,
la momentul cercetărilor din deceniul șase al secolului trecut, se
afla în cel de-al treilea sector al unei secțiuni magistrale care
pornea din cartierul rezidențial Domus, traversa Piața mare a
orașului, Porta Principalis și cele trei valuri din fața zidului de
incintă post-gotic. Colțul sud-vestic al basilicii avea să fie
reidentificat la cca. 200 m de punctul inițial al secțiunii practicate
de Gr. Florescu, care la acea dată vorbea despre cea de-a treia
basilică paleocreștină histriană. Profesorul Gr. Florescu a stabilit
planul monumentului creștin, a cercetat cripta și a pus în
evidență o parte din edificiile anterioare basilicii în navele
laterale, în narthex și la E de absida basilicii.
Dacă în primele două campanii (2002 şi 2003) am
cercetat pe rând, dar incomplet, basilica, între 2004 și 2007
cercetările s-au concentrat în sectorul de la N de monumentul
creştin. Din anul 2008 am reluat săpăturile în interiorul basilicii și
în zona de la E de aceasta.
Narthexul basilicii: Suprafața NV narthex
A fost practicată în jumătatea nordică a narthexului, la
N de vechea secțiune magistrală E - V, S1. Dimensiunile
suprafeței sunt: 2,00 x 2,50 m. În campaniile anterioare a fost
identificată și cercetată o singură structură constructivă, Z9, cu
traseu N - S, care se întinde pe toată lățimea secțiunii. În
campania 2010, am extins secțiunea cu aproximativ 1 m spre E,
în interiorul navei laterale N. Această extindere a fost motivată
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
64
de eroziunea accentuată a profilului N, profil situat la cca. 0,80
m de zidul perimetral N al narthexului. Ca urmare a distrugerii
parțiale a profilului N, a devenit vizibilă o nouă structură
constructivă - Z23, un zid cu traseu E - V, situat imediat la E de
precedentul. În fine, o a treia structură constructivă a putut fi
pusă în evidență în extinderea practicată în nava laterală N,
Z21.
Concluziile de ordin constructiv care se desprind din
investigarea acestei arii din sectorul nostru sunt următoarele:
- zidurile Z9, Z21 și Z23 definesc, cel mai probabil,
colțul de NV al unui edificiu de mari dimensiuni identificat deja
de Gr. Florescu la începutul anilor 1950;
- spre deosebire de Z9, așezat direct pe stânca nativă,
zidurile Z21 și Z 23 sunt așezate pe un strat de nivelare a
stâncii cu pământ de culoare brun închisă, puternic solidificat;
Z21 ocupă toată lățimea navei laterale N și este suprapus de
fundațiile stylobatului N al navei centrale;
- odată cu construcția basilicii, Z21 a fost orizontalizat
cel mai probabil cu scopul doar intuibil astăzi pe baza datelor
din teren de a servi drept substrucție pentru un prag la intrarea
în nava laterală N;
- narthexul face parte din proiectul inițial de
construcție a basilicii, dat fiind faptul că zidul perimetral N al
monumentului este continuu, nu prezintă întreruperi sau
diferențe de tehnică de construcție;
- de-a lungul zidurilor de V și de N ale narthexului am
putut constata existența unei plinte (mult mai lată la V);
- limita sudică a edificiului mai sus evocat este
constituită de zidul Z10, reidentificat în campania 2009, după
planurile lui Gr. Florescu; acest zid este perfect paralel cu
traseul străzii care deviază vechiul traseu al străzii B, situate pe
latura de S a basilicii. Devierea spre N a traseului străzii B are
loc, așa cum au demonstrat-o cercetările din zona Pieței mari
ale lui Al. Suceveanu și M.V. Angelescu 1 , în faza IC (cca. 170–
250 p.Chr.), ca urmare a distrugerilor provocate de atacurile
marcomanice; dealtfel, orientarea edificiului în discuție este
profund diferită de a celorlalte construcții de epocă romană
identificate în fundațiile basilicii; în absența altor indicii de
cronologie absolută, putem avansa ipoteza că edificiul constituit
din zidurile Z9, Z21, Z23 și Z10 datează din faza II A (250–295
p.Chr.).
Cercetarea a fost epuizată în această suprafață în
campania 2010. În extensia din nava laterală N, stânca nativă
se situează la adâncimea maximă de aproximativ -1,94 m față
de stylobatul N al navei centrale a basilicii.
A fost recoltată o cantitate relativ mică de ceramică,
foarte eterogenă în straturile superioare, ca urmare a umplerii
şanţurilor de intervenţie practicate de Scarlat și Marcelle
Lambrino, Gr. Florescu.
Pentru verificarea structurilor constructive indicate de
Gr. Florescu am realizat un sondaj în jumătatea vestică a navei
laterale S a basilicii (dimensiuni: 3,80 x 1,44 m). Am reidentificat
zidul Z10, care se întinde până la limita vestică a narthexului,
dinspre colțul său sud-estic spre centrul zidului de fațadă (zidul
Z10 este vizibil în narthex pe o lungime de 2,70 m). Traseul
zidului Z10 se prelungește cu alți 2,20 m în nava laterală S. Am
putut constata că zidul în discuție este profund afectat de
săpăturile anterioare și vestigiile sale din nava laterală S au mai
degrabă aspectul unei aglomerări informe de pietre.
Din această secțiune a fost recuperată o cantitate
nesemnificativă de ceramică și o monedă de bronz cu numărul
de inventar 66. Raritatea materialelor arheologice din sondajul