Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

http://www.cimec.ro/scripts/arh/cronica/detaliu.asp?k=3282,
06.11.2010.
3. Mihai Irimia, Descoperiri getice în zona Adâncata (com.
Aliman, jud. Constanţa), în Pontica, 37-38, 2004-2005, p. 319-
384. Autorul a identificat două aşezări getice, două romane şi
una medievală timpurie.
4. Cristian Olariu, în Cronica Cercetărilor Arheologice, campania
2005,
http://www.cimec.ro/scripts/arh/cronica/detaliu.asp?k=3286,
22. 11. 2010.
142. Murighiol, com. Murighiol, jud. Tulcea
Colectiv: Cristian Olariu (FIB)
Cercetări de teren în Peninsula Dunavăţului
Ca urmare a colaborării cu Institutul de Memorie
Culturală (cIMeC), în cursul campaniei desfăşurate în perioada
iulie-august 2010 s-a continuat cartarea şi înregistrarea
punctelor de interes arheologic din Peninsula Dunavăţului.
Pentru documentare au fost folosite informaţiile existente în
Repertoriul Arheologic Naţional şi hărţi ale regiunii cercetate
după cum urmează:
- Hărţi sovietice militare editate în perioada 1972-
1983, sc. 1: 50.000;
- Harta topografică a României, editată în 1982, sc. 1:
25.000;
- Plan de tragere pentru zona Sarinasuf, realizat de
Serviciul Geografic al Armatei, editat în 1917, sc. 1: 20.000;
- Harta militară austro-ungară, editată în 1910, sc. 1:
200.000;
- Imagini prin satelit furnizate prin intermediul aplicaţiei
Google Earth.
S-a continuat procesul de înregistrare a tumulilor din
Peninsula Dunavăţului, ale căror coordonate pot fi regăsite în
tabelul anexat (încă nouă tumuli înregistraţi; dintre aceştia, TM2
şi TM3 au fost deja cercetaţi de către Simion Gavrilă). De
asemenea, au fost înregistrate mai multe aşezări/situri din
diferite epoci. Pe Dealul Dunavăţului, a fost înregistrat un turn
de observaţie de epocă romană târzie (BM1), distrus în mare
parte de o staţie meteorologică modernă 1 . Pe acelaşi deal, pe
pantele aflate la N de turn, au fost descoperite fragmente
ceramice de epocă Hallstatt şi medievale timpurii (ADN1).
În punctul Ghiolul Petrii a fost înregistrată o aşezare
medievală timpurie (GP1-3), aflată în proximitatea unei foste
ferme, astăzi într-o stare avansată de degradare.
În apropierea Movilei Duna, la stânga şoselei
Murighiol-Mahmudia, a fost cartată una dintre carierele romane
din care se extrăgea piatra folosită la construirea incintei cetăţii
de la Halmyris 2 (MUR3). Nu în ultimul rând, pe malul de V al
Sărăturii Beibugeac, a fost identificată o aşezare romană târzie
(MUR4-5).
Note:
1. Suceveanu, Alexandru, Zahariade, Mihail, Topoleanu, Florin,
Poenaru Bordea, Gheorghe, Halmyris I. Monografie
arheologică, Cluj Napoca, Editura Nereamia Napocae, 2003, p.
88.
2. Ibidem, p. 18.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
250
143. Zalău, jud. Sălaj
Punct: Cartier Ortelec - Burgus
Cod sit: 139713.21
Colectiv: Horea Pop – responsabil, Zsolt Csok (MJIA Zalău)
Obiectivul vizat este reprezentat de urme vizibile pe
teren a elementelor (șanț, val, zid de incintă) unei fortificații
romane de tip burgus. Punctul se află pe malul drept al văii
Ortelecului, pe a doua terasă a văii, între culmile Poguior și
Măgurița, în locul cunoscut sub toponimul „La Strâmtoare”.
Au mai existat preocupări privind investigarea
burgusului în anii 70, rezultatele fiind neconcludente.
Datorită faptului, că obiectivul este amplasat în Poarta
Meseșană, s-a dorit, în primă fază verificarea elementelor de
fortificație ale burgus-ului, dacă acestea au fost refolosite şi în
Evul Mediu. Un al doilea scop al cercetării a fost stabilirea
stratigrafiei monumentului, respectiv relațiile stratigrafice dintre
șanț, val, incintă, zidul limes-ului, respectiv interiorul burgus-ului.
Metode de investigare: În primă fază s-au efectuat
cercetări de teren pentru a stabili perimetrul burgus-ului,
respectiv suprafața acestuia. S-au practicat două suprafețe de
cercetare, după cum urmează: S1/2010 (18 x 1,5 m), orientată
E - V, trasată perpendicular pe sistemul defensiv al obiectivului
(pe latura vestică orientată către Barbaricum). S2/2010 (8 x 1,5
m) a fost trasată în continuarea S1, dar datorită vegetației
existente, s-a trasat din colțul sud-estic al S1, spre interiorul
burgus-ului, păstrându-se astfel un profil comun între cele două
suprafețe de cercetare.
S1: După degajarea nivelului vegetal, pe întreaga
suprafață a secțiunii, s-a putut observa un nivel foarte
consistent de dărâmătură, care consta în pietre, mortar și
material tegular roman.
Între m. 0–2, la -0.40 s-a conturat o vatră de foc,
amenajată în interiorul burgus-ului, realizată din lut bătut,
împrejmuită cu pietre și fragmente de cărămidă.
De la m. 2 s-a conturat un zid, orientat NE - SV, care,
după curățire, s-a observat clar, că este în legătură cu zidul de
incintă a burgus-ului. Zidăria a fost realizată din pietre de
dimensiuni mari, ecarisate în faţa paramentului, prinse cu
mortar alb degresat cu nisip și fragmente de cărămidă, iar
emplectonul, cu pietre înecate în mortar. Lățimea zidului este de
1 m. La nivel de fundație, această structură se adosează incintei
burgus-ului, dar la primele asize din elevație s-a putut observa
clar că cele două structuri zidite sunt ţesute. După toate
probabilităţile această structură este de fapt latura nordică a
unui turn de colț patrulater a cărui dimensiuni încă nu le putem
preciza.
Zidul de incintă, al obiectivului în discuție, se prezintă
a fi o structură foarte masivă, cu o lățime de 2,20 m, realizată
din pietre prinse cu mortar alb, curat, degresat cu nisip, cu o
consistență uscată, foarte puternică. În exteriorul acestuia, s-a
observat o bermă cu o lățime de 0,50 m. Atât zidul incintei cât şi
al turnului au talpa fundaţiei la -2 m adâncime, iar decroşul
fundaţiei la -1,13 m. Zidul turnului a fost descoperit la -0,3m,
deci acesta s-a păstrat pe 0,83 m înălţime.
Șanțul de apărare al obiectivului are o deschidere de
3,5 m și se conturează printr-un aspect negricios, umplutura
fiind foarte compactă, sol negru pigmentat cu fragmente