Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Descoperirile din perioada sec. VI - VII sunt
reprezentate, în exclusivitate, din fragmente ceramice, din care
se pot reconstitui doar câteva profile.
Ceramica de sec. VI-VII p.Chr. provine în marea
majoritate din L1, dar au fost descoperite fragmente de aceeaşi
factură şi în Groapa nr.1A.
În general, ceramica recuperată se împarte în două
categorii: lucrată cu mâna şi lucrată la roata rapidă. Din punct
de vedere numeric, ceramica lucrată cu mâna este mai
numeroasă, ea dominând şi când este vorba despre numărul
posibil de vase.
Ca degresant a fost folosit nisipul, pietricelele (uneori
de mari dimensiuni), concreţiunile calcaroase (la ceramica
lucrată cu mâna) şi foarte rar cioburile pisate. Arderea a fost
oxidantă pentru toate fragmentele, culoarea fiind cărămizie.
Din cauza degresantului, ceramica lucrată la roată are
un aspect zgrunțuros, cu degresantul la vedere. De asemenea,
fragmentele ceramice lucrate cu mâna care au avut calcar în
pastă, datorită exploziei acestor concreţiuni, au suprafaţa
vasului plină de mici „cratere”.
Starea fragmentară a ceramicii face dificilă
reconstituirea formelor de vase, fiind recuperate buze şi funduri,
dar şi fragmente de pereţi. Putem deduce unele forme de vase
borcan, cu profilul în formă de „S”. Un singur fragment ceramic
aparţine unui vas de provizii lucrat la roata rapidă. De
asemenea, o altă formă, tava cu buză înaltă, este sugerată tot
de un singur fragment.
Din punctul de vedere al decorului, marea majoritate a
vaselor nu au fost decorate. Apare, totuşi, pe un fragment lucrat
cu mâna o linie incizată în val, trasată stângaci pe umărul
vasului. Pereţii vaselor lucrate la roata rapidă prezintă caneluri
fine.
Materialul ceramic din complexele atribuite sec. VI-VII
p.Chr. îşi găseşte bune analogii în alte aşezări din zona
Bucureştilor, cum sunt cele de la Străuleşti – Lunca 5 , Bucureşti
– Ciurel 6 sau Bucureşti - Căţelul Nou 7 .
Note:
1. Materialul ceramic a fost identificat de către Dr. Radu
Băjenaru şi Dr. Anca Popescu de la IAB
2. Sandu Cuculea, 2005, p. 41-42.
3. Negru, Schuster, Morintz, Bădescu, 2009, punctul 11.
4. Cercetări inedite la ,,Buftea – Calul Bălan", efectuate în anul
2007 de Gh. Mănucu-Adameşteanu, Camelia-Mirela Ciocănel,
Dan-Cosmin Pîrvulescu de la MMB.
5. Constantiniu 1963, p. 90
6. Dolinescu-Ferche 1979, p. 179 - 230
7. Leahu 1963, p. 39 – 43 şi fig. 26 – 29.
Bibliografie
M. Constantiniu, Săpăturile de la Bucureştii Noi 1960. Sectorul
Străuleşti-Lunca, CAB 1, 1963, p. 79-104.
S. Dolinescu-Ferche, Ciurel, habitat des VIe-VIIe siécles de
notre ére, Dacia, NS 23, București, 1979, p.179-230.
V. Leahu, Raport asupra săpăturilor arheologice efectuate în
1960 la Căţelul Nou, CAB 1, 1963, p.15-48.
Mircea Negru, Cristian Schuster, Alexandru Morintz, Alexandru
Bădescu, Militari - Câmpul Boja, CCA 2009, punctul 11.
V. Sandu-Cuculea, Descoperiri arheologice în comuna Brăneşti
judeţul Ilfov, MIM 19, 2005, p. 41-42.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
176
Abstract
The 2010 archaeological excavations at “Ciofliceni – East of the
village” covered an area of 9,757 sqm., lying on a higher
plateau, with mild slopes, lowering towards the Orzarului Valley
to the East and the Snagov Lake to the North. The recovered
archaeological material consisted of pottery, flint and stone
artifacts. The recorded archaeological complexes belong to the
Bronze Age (two dwellings, one kiln, 19 garbage pits, pottery
fragments, faunal remains, flint artifacts) and the 6 th – 7th
centuries AD ( two dwellings, two kilns, two garbage pits, pottery
fragments, faunal remains). Some of the complexes (six pits
and a kiln), lacking any archaeological material, could not be
dated.
94. Crasna, com. Crasna, jud. Sălaj
Punct: Biserica Reformată
Cod sit: 140636.05
Autorizația de cercetare arheologică preventivă nr. 82/2010
Colectiv: Horea Pop – responsabil, Daniel Culic (MJIA Zalău)
Monumentul, cu cod LMI SJ-II-s-A-05043, a fost ridicat, în
stil gotic, între 1380-1400 şi a suferit transformări majore cel
puţin în anul 1909, prin adăugarea unor colaterale masive.
Cercetarea a vizat o zonă cu plan neregulat care urma să
afecteze posibile morminte de înhumaţie. Monumentul nu a mai
beneficiat anterior de cercetări arheologice.
Campania anului 2010
Au fost trasate patru unităţi de cercetare în funcţie de
traseul instalaţiilor de încălzire proiectate. În acest sens a fost
trasat un şanţ S1 (lat de 1 m şi lung de 12,25 m), o casetă S2
(4,6 x 4,8 m), o secţiune mică S3 (3,3 x 1,25 m), o casetă de
mici dimensiuni S4 (0,75 x 1 m).
În aceste suprafeţe au fost descoperite parţial sau integral
11 morminte de inhumație (M1 în S4; M11 în S2; M2-10 în S1)
şi două osuare (O1, aprox. circular în S1 şi S3, cu diametrul de
cca. 2 m; O2, patrulater, surprins parţial în S2, cu laturile
surprinse pe 2,25 m şi 2,5 m. Ambele au o umplutură din sol
maroniu cu pietriş şi oase umane disparate). Mormintele
surprinse sunt orientate E-V şi nu aveau piese de inventar.
Construcţia colateralei sudice, la 1909, a deranjat probabil o
serie de morminte. Prezenţa osuarelor poate fi explicată prin
selectarea şi depunerea osemintelor deranjate cu acest prilej.
Densitatea mormintelor este vizibil mai mare în vecinătatea
edificiului ecleziastic. Stratigrafia verticală este simplă, iar
mormintele se conturează clar în argila maronie amestecată cu
pietriş. În general, scheletele apar la 1-1,3 m adâncime, iar
gropile mormintelor nu pot fi observate decât la adâncirea în
sterilul locului. Umplutura superioară a suprafeţelor cercetate
constă în nivelări cu sol negru amestecat cu moloz şi cărămidă
spartă provenind de la extinderea târzie din 1909. Suprafaţa
cercetată este de 39,205 m 2 .
Cercetarea de la Biserica Reformată Crasna a dus la
descoperirea a 11 morminte de inhumaţie, dificil de încadrat
cronologic, în absenţa elementelor de inventar funerar. Cu
siguranţă acestea nu pot fi datate mai târziu de sec. al XVII-lea,
când înmormântările nu se mai practică în jurul edificiilor
religioase în Transilvania. [Horea Pop]