Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

zonă, realizata în opus mixtum, sau o refacere cu cărămidă a
pavajului străzii.
Din păcate, intervenţia modernă a scos materialul
arheologic antic atât de pe stradă, cât și din interiorul canalului;
din această secţiune putem aminti un suport din fier, ceramică
fragmentară romano-bizantină, ceramică modernă şi o pafta din
bronz databilă în sec. XVIII - XIX.
Cu privire la strada principală cercetată subliniem
faptul că lăţimea acesteia este de 5,50 m şi că, după orientare,
făcea probabil joncţiune cu strada principală cu orientare E - V
ce a fost descoperită în zona Hotelului President.
Tot în SIII, în partea sa nordică, sunt de semnalat
zidurile unei locuinţe moderne, descoperite la cca. –0,75 m,
ziduri din blochete de calcar legate cu pământ, late de cca. 0,60
m.
Situaţia stratigrafică.
S1, profilul de E: 0-0,15, strat de nisip; -0,15-0,50m
strat vegetal; cca. -0,50-1 m dărâmătură modernă, țigle, piatră; -
1-1,25 brun-gălbui și arsură; cca. -1,50 -2 m nivel de incendiu
țigle, olane, chirpic ars; -2 -2,50 m nivelare cu loess și pigment
de arsură.
Considerăm ca prezenta cercetare aduce o contribuţie
în plus la cunoaşterea Callatisului în epoca romano-bizantină şi
la datarea distrugerii acestuia la sfârşitul sec. VI şi începutul
sec. VII p.Chr., cu ocazia atacurilor avaro-slave la Dunărea de
Jos după anul 602 p.Chr.
106. Mangalia, jud. Constanța [Callatis]
Punct: str. Mărăşeşti nr.12, proprietatea Cornel
Stoian
Cod sit: 60491.20
Autorizația de cercetare arheologică preventivă nr. 293/2010
Colectiv: Mihai Ionescu - responsabil, Nicolae Alexandru, Sorin
Marcel Colesniuc, Ion Pâslaru (MA Mangalia), Gheorghe Papuc
(consultant științific)
Amplasamentul este situat în centrul oraşului Mangalia,
str. Mărăşeşti nr. 12, jud. Constanţa la cca. 150 m de faleză.
A fost trasată o secţiune principală de 4 x 25 m,
orientată E - V și un carou de 4 x 4 m.
Cercetarea s-a oprit la adâncimea de -2,30 m pe nivelul
de călcare de sec. VI p.Chr.
SI de 4 x 25 m, orientată E - V.
În c.2-4 au fost identificate, vestigiile locuinţei α din care
s-au păstrat zidurile de V, Z1, de N, Z2 şi de E, Z3. Zidurile sunt
de o lăţime de aproximativ 0,60 m şi sunt realizate din blochete
de calcar legate cu pământ. Până la nivelul de călcare al
locuinţei, cca. -2,30 m zidurile se păstrează pe cca. 4-5 asize. În
c.1 a fost cercetată o amenajare târzie, probabil de la începutul
sec. VII p.Chr., ce consta dintr-un pavaj din piatră măruntă şi
probabil o intrare în locuința α, în ultima ei fază.
În c.4, la cca.-1,50m, a fost descoperit pavajul unei
străzi orientate N - S, realizat din plăci de calcar de dimensiuni
variate. Probabil strada a avut şi un canal, aşa cum indică
descoperirea unei plăci de calcar în poziţie secundară, aproape
de martorul de N al secţiunii în zona pavajului. Pavajul a avut
două faze, faza anterioară celei descrise mai sus fiind
descoperită la cca. -2,20 m. Faza anterioară a fost şi ea
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
196
realizată în aceeaşi tehnică din plăci de calcar de diferite
dimensiuni.
Latura de N a pavajului străzii a suprapus şi
dezafectat un zid, Z4, lat de cca. 0,90 m ce borda la E faza I a
pavajului.
În c. 5-6 ale secţiunii cercetarea s-a oprit la cca. -1,70-
1,80 m pe un nivel de călcare datat în sec. VI p.Chr. cu ajutorul
materialului ceramic format din fragmente de coaste de amfore
cu striuri mărunte, un ulcior fragmentar şi alte fragmente
ceramice.
În c.5-6 precum şi în c.7, aflat pe latura de S a
secţiunii, în extremitatea sa estică a fost identificat pavajul
străzii II, aflat la cca. -1,20 m. Pavajul este realizat din plăci
relativ mari de calcar, strada II intersectându-se cu strada I.
Orientarea străzii II este NE-SV fiind strada ce ducea la poarta
de V a cetăţii şi respectiv la instalaţiile portuare.
La limita dintre strada II şi locuinţa β a fost
descoperită o fântână ci diametrul interior de 0,80 m, fântână ce
are caracteristicile fântânilor antice descoperite în zona
complexului arheologic President şi a fost refolosită atât în
epoca medievală, cât și în cea modernă.
Locuinţa β, la S de strada II are zidul de N, lat de cca.
0,70 m format din blochete de calcar legate cu pământ şi are,
de asemenea, un prag realizat dintr-o placă masivă de calcar.
Locuinţa β este pavată cu plăci de calcar, pavajul său,
ca şi cel al străzilor I şi II, fiind parţial demontat de intervenţii
medievale şi moderne.
Situaţia stratigrafică:
S I, profil N: 0 -0,10m, beton, şapă; -0,10 -0,50 vegetal; -0,50-
1,25 nivel medieval cu ceramică otomană; -1,50 m nivelul
pavajului străzii I; -1,25 -2 m distrugerea finală de la începutul
sec. VII p.Chr.; cărămidă, olane, chirpici toate în nivel de
incendiu; -2 -2,30 m nivel de călcare de sec. VI p.Chr. cu
materiale ceramice antice;
SI profil S: 0 -0,10m, beton, şapă; -0,10 -0,50 m vegetal; -0,50 -
1,25 nivel medieval cu ceramică otomană; -1,20 m nivelul
pavajului străzii I; -1 -cca. 2 m groapă medievală; -1,25 -2 m
distrugerea finală de la începutul sec. VII p.Chr.; cărămidă,
olane, chirpici, toate în nivel de incendiu; -2 -2,30 nivel de
călcare de sec. VI p.Chr. cu materiale ceramice antice;
S1, Caroul 7, profil E: 0 -0,10m, beton, şapă; -0.10-0.45 vegetal;
-0,45-1m nivel medieval cu ceramică otomană; -1,20 m nivelul
pavajului străzii I; -1,25 -1,70 m distrugerea finală de la
începutul sec. VII p.Chr.; cărămidă, olane, chirpici, toate în nivel
de incendiu.
-1,70 m nivelul pavajului locuinței β, nivel de călcare
de sec. VI p.Chr. cu materiale ceramice antice;
De subliniat este faptul că ceramica elenistică este
reprezentată doar de câteva fragmente de tegulae fabricate,
după pastă, la Sinope. Ceramica romană este reprezentată de
câteva fragmente ceramice de amfore fragmentare. În schimb
ceramica romano-bizantină, databilă în sec. V - VI este bogat
reprezentată prin amfore fragmentare cu striuri mărunte, oale,
ulcioare şi acestea fragmentare. A mai fost descoperit un
mortarium fragmentar din marmură şi o serie de monede antice
şi otomane ce urmează a fi curăţate la laboratorul muzeului.
Materialul otoman este şi el bogat reprezentat prin
farfurii, străchini, urcioare fragmentare şi o pipă databilă în sec.
XVII.
Prezenta cercetare a dus la descoperirea a două
trame stradale ce au aparţinut oraşului târziu, a unei fântâni şi
parţial a două locuinţe ce bordau străzile I și II. Din păcate,