Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

valorificate în cadrul viitorului proiect de conservare a zidului
medieval de apărare, oferind toate detaliile tehnice de fundare şi
ridicare în elevaţie a acestui element defensiv. [Zeno Karl
Pinter, Claudia Urduzia]
Capidava Sectorul X – Extra muros (N – necropola)
Colectiv: Catalin Dobrinescu, Maria Herlea, studenţi/masteranzi
ULB Sibiu: Floca Ana-Maria, Vicenţiu Speriatu, Theodor
Bărbulescu, Pascu Cătălin, Paşca Mihaela
Suprafaţa cercetată: platoul A, situat la cca. 300 m
spre E de intrarea în cetate, şi pe platoul B (terme) aflat la
jumătatea distanţei dintre cele două repere menţionate.
Cercetările întreprinse începând cu anul 2008 4 pe
platoul A au urmărit identificarea complexelor şi a conexiunilor
cu locuirea intramuros şi, nu în ultimul rând, stabilirea
stratigrafiei generale a situaţiei arheologice din această zonă.
Cercetarea generală din sectorul X (necropole și termele cetății
romane) are ca obiectiv major identificarea limitelor spațiale ale
necropolelor cunoscute și a structurilor de locuire extramurană
identificate până acum.
În anii 1970-1990 au fost executate cercetări pe
platoul B unde au fost identificate elemente ale necropolei
romano-bizantine și bizantine, cât și termele cetății Capidava.
Pe platoul A nu au fost întreprinse cercetări sistematice, însă au
fost sesizate ziduri de piatra la suprafața terenului şi au fost
găsite fragmente ceramice. Necropola (sectorul X) - primele
săpături în marginea de NV a necropolei au fost efectuate de
Gloria Ceacalopol în 1958-59; în două secţiuni largi de 2 m
orientate NE-SV, practicate în grădina locuitorului Gheorghe
Petcu (astăzi proprietăţile) care tăiau primul val al cetăţii romane
târzii au fost identificate mai multe morminte medio-bizantine,
un mormânt roman-târziu, precum şi un mormânt colectiv
medio-bizantin, reprezentând probabil înmormântarea,
precipitată a unui grup străin de comunitatea locală, căzut în
lupte în faţa cetăţii. Săpăturile au fost reluate (Valeriu
Georgescu) în 1975 cu prilejul construirii şoselei judeţene
Cernavodă-Saraiu, modernizate, care străbătea aria necropolei,
afectând foarte multe morminte.
Într-o fază iniţială săpăturile au avut caracter de
salvare, neputându-se folosi nici un plan topografic de situaţie,
nici trasee de săpătură metodice; mulţi tumuli decapitaţi de
constructori a trebuit să fie deschişi în suprafaţă. Termenul de
necropolă cuprinde de fapt patru structuri funerare de ansamblu
distincte: o necropolă tumulară hallstattiană (Babadag III); o
necropolă tumulară romană care suprapune aria celei
hallstattiene şi în câteva cazuri îi refoloseşte tumulii; o
necropolă plană, creştină, romană târzie şi romano-bizantină; o
necropolă plană creştină medio-bizantină. În colţul de V al
necropolei fuseseră construite, anterior extinderii
înmormântărilor, termele castrului roman. Planul topografic de
situaţie a fost ridicat în anul 1979 de Valerian Bărbuţă şi nu a
cuprins şi aria termelor. S-au săpat 10 tumuli, dintre care numai
ultimii 5 în sistemul profilelor axiale, precum şi un mare număr
de morminte plane. Săpăturile au fost întrerupte între anii 1983
şi 1992 când eforturile s-au concentrat asupra termelor romane;
în 1993-1997 s-a săpat tumulul 15. Începând din 1997 aria
necropolei şi termelor nu a mai constituit obiect de cercetare (cu
excepția campaniei 2005, când un colectiv al Muzeului de
Arheologie Callatis din Mangalia a efectuat săpături în
extremitatea de N și NV a termelor). Este necesar să se iniţieze
măsuri de conservarea-restaurarea termelor şi de protejare a
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
32
ariei necropolei, deoarece există tendinţa ocupării acestei arii cu
construcţii de locuinţe, cât și intenții de valorificare a terenului în
alte proiecte ale primăriei locale din Topalu.
Pe platoul A am trasat două secţiuni în cruce,
orientate E - V (40 x 2 m), N - S (32 x 2 m) în care am identificat
trei niveluri de locuire din perioada romană, urmate de o
perioadă de abandon. În cursul sec. X - XI p.Chr. spaţiul este
refolosit, de data aceasta ca necropolă a locuitorilor din cetatea
bizantină.
Pe platoul B am trasat o secţiune de control de 11 x 2
m, orientată N - S, cu scopul de a identifica eventuale morminte
din perioada medievală şi a delimita în acest sens necropola
bizantină. Menţionăm, că acest platou a fost intens exploatat
încă din antichitate, când au fost construite termele cetăţii şi mai
târziu în perioada modernă, când au fost ridicate depozitele de
grâne ale C.A.P. Ţinând cont de aceste date, am trasat
secţiunea pe marginea de E a platoului, pe o panta lină, într-o
zonă neafectată de intervenţii antropice. La aproximativ -
0,80/0,90 m au fost descoperite, în linie, cinci morminte de
inhumaţie din perioada medievală.
Pe platoul A primului nivel de locuire romană îi
corespunde o unitate stratigrafică cu materiale arheologice de la
sf. sec. I – sec. II p.Chr., respectiv complexul C4, un şanţ săpat
în loess, cu adâncimea de 0,50/0,60 m şi lăţimea de 0,60/0,70
m, în care am găsit ceramică şi alte materiale arheologice
databile în perioada menţionată. Orientat E - V, paralel cu
marginea platoului dinspre Dunăre, acest complex pare că
delimitează intrarea accesibilă dinspre N a zonei. Peste acest
complex am constatat existenţa unui nivel de abandon, ce
conţinea câteva fragmente ceramice de dimensiuni reduse.
Următorul nivel de locuire, în ordinea în care se
succed, este din prima jumătate a sec. IV p.Chr., după cum
reiese din materialul arheologic şi numismatic identificat aici. Pe
nivelul de călcare, cu aspect de bătătură, au fost descoperite
monede, fragmente ceramice şi alte materiale arheologice, care
sugerează această încadrare cronologică. Acestui nivel îi
corespund două complexe, un zid de piatră legată cu pământ,
cu lăţimea de 0,70 m, orientat ESE-VNV, din care se mai
păstrează trei asize, demantelat, în mare parte şi o vatră – C2 5 .
Nivelul ultim de locuire datează tot din sec. IV p. Chr.
şi se delimitează de cel anterior printr-un şir de pietre ţigle şi
olane sparte surprinse în profilul de N al secţiunii orientată est-
V. Acestui nivel îi corespund colţul unei încăperi de piatră legată
cu pământ cu un pavaj la interior din dale de calcar şi două
gropi tip „clopot”. Zidul de piatră apare la nivelul vegetalului
actual, iar materialul arheologic constă din fragmente ceramice
specifice sec. IV p. Chr., iar cele peste 40 de monede
descoperite sunt din sec. III-IV p.Chr., cele mai vechi
nedepășind perioada Valentinian – Valens 6 .
În 2010 am deschis o suprafaţă de aproximativ 80 m 2
în zona pavajului şi a zidului descoperite pe ultimul nivel de
locuire. Zidul, orientat N - E, cu o lăţime de 0,65/0,70 m, se
păstrează pe o lungime de cca. 7 m, restul fiind demantelat. În
aceeaşi situaţie se află şi pavajul. Din această suprafaţă provin
câteva fragmente de amforă şi 8 monede de bronz aparţinând
aceleiași perioade. Alături de aceste materiale au apărut şi
câteva fragmente ceramice din sec. X-XI p.Chr. O vatră simplă
cu diametrul de 1 m poate fi atribuită orizontului cu morminte
medievale. Cele două morminte de inhumaţie, identificate până
acum, ne determină să apreciem că platoul A a fost folosit, ca
necropolă, în perioada medievală, de către locuitorii cetăţii
bizantine. Fragmentele ceramice descoperite şi vatra sunt