Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

în care panta devenea foarte abruptă. Astfel, constructorii din
sec. al VI-lea ar fi inclus treptele în elevaţie, fără a mai tăia
surplusul de piatră ce ieşea din zid. Explicaţia aceasta este
pertinentă, de vreme ce avem şi situaţii similare la Curtina G a
cetăţii, dar nu ne scuteşte de întrebări suplimentare. Ipoteza de
mai sus ar presupune ca toată zidăria de deasupra treptelor să
fi fost refăcută, inclusiv elevaţia din partea inferioară a incintei,
deoarece este evident faptul că această întăritură este ţesută şi
nu adosată. Oricum, ea rămâne viabilă, doar că ar trebui să ne
gândim la o reconstrucţie, dacă nu ad fundamentis, oricum
foarte amplă. O soluţie vom putea găsi, sperăm, după ce
ajungem la plinta zidului de incintă, în cursul cercetărilor din
anul următor.
În ceea ce priveşte intensificarea cercetării în SX, c.
1-2, am reuşit să clarificăm situaţia edificiului din care am putut
cerceta zidurile Z1 şi Z2. Pe de-o parte, o monedă databilă la
sfârşitul sec. al IV-lea – începutul sec. al V-lea, ne-a adus mai
aproape de datarea acestui complex, ceramica, sticla şi alte
elemente descoperite în campania trecută şi în cea din acest an
întărind ideea că a funcţionat, cel mai probabil, din sec. al V-lea.
Este, practic, singurul element de datare mai sigur în afară de
ceramică. Pe de altă parte, pentru edificiu, cu zidurile Z1 şi Z2
destul de precar păstrate, am putut sesiza doar o singură fază
de funcţionare, de vreme ce chiar sub nivelul pe care am găsit
şi în acest an o mare cantitate de oase de cabaline şi bovine,
am ajuns deja la stâncă. Cel mai probabil, ultima fază, de sec.
VI, nu a mai putut fi surprinsă datorită distrugerii sale în
perioada modernă, prin popularea zonei de către ţiganii rudari.
Pentru a putea urmări o succesiune stratigrafică în
intramuros, în vestul acestei zone a SX am executat o
secţionare pe jumătatea suprafeţei. La 0,10-0,15 m de nivelul
de construcţie al edificiului, am putut constata existenţa unui
strat consistent de piatră, de cca. 2 m lăţime, care mergea
paralel cu incinta şi care intra sub Z1. Încă nu putem afirma cu
certitudine dacă este vorba despre o cale de acces pe direcţia E
- V sau este o altă amenajare. De o parte şi de alta a acestei
structuri din piatră neregulată am ajuns deja la stâncă, la -1,65
m, în c.2, spre S, iar spre N, în punctul cel mai de jos,
adâncimea maximă surprinsă este de -1,10 m. Prin urmare,
avem o diferenţă de nivel de 0,55 m pe o distanţă de
aproximativ 5,50 m (N - S) atât cât măsoară zona secţionată.
Interesant este că pe stâncă am surprins o şapă de mortar alb
lăptos, iar deasupra o mare cantitate de oase de animale mari,
zgură de fier, multă ceramică şi sticlă. În colţul de N - V al
secţiunii, chiar în profil, sesizăm un fragment de zid pe direcţia
NV – SE.
În SX1, c.2, la cca. 1,45 m adâncime (în partea cea
mai înaltă a suprafeţei) a apărut un zid orientat NV-SE,
aproximativ paralel cu direcţia incintei şi care traversează
secţiunea. Din lungimea sa am surprins cca. 4,50 m, iar în
lăţime măsoară 0,70 m. Este construit din piatră de dimensiuni
medii şi mari şi face parte, cel mai probabil, dintr-un edificiu
destul de bine închegat. Cercetarea acestuia va constitui unul
dintre obiectivele noastre din anul următor.
În ceea ce priveşte materialul arheologic descoperit în
cursul campaniei din 2010, menţionăm, pe lângă o cantitate
importantă de ceramică din sec. IV-VI (tipuri deja bine
cunoscute la Ibida: amfore LR1, LR2, Kuzmanov XV, ceramică
provincială vest-pontică), fragmente de pahare, cupe şi geam
de sticlă, o lamă de cuţit din fier, de cca. 0,15 m lungime,
identificată la baza incintei, la –3,30 m, un fragment de pieptene
de os, în SX, c. 1, -1,60 m, mai multe piroane, un belciug din
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
132
fier, dar şi o cataramă de bronz, SX, c. 5, -2,58 şi două monede
de sec. IV, una în SX, c. 5, -5,10 m, iar a doua în SX, c.2, -1,40
m.
Conservare primară
Vera Rusu, Dorel Paraschiv
În campania 2010 au fost restaurate toate zidurile
edificiilor romano-bizantine din porţiunea intramurană a S I,
cercetată în anii 2001 – 2002, pe o lungime totală de 35 m.
În porţiunea dintre primul edificiu şi incintă, la
curăţarea profilelor, au fost descoperite numeroase materiale
arheologice, în special de epocă romană timpurie, datate în a
doua jumătate a sec. I p.Chr.:
- amfore Zeest 64 / Šelov B;
- amfore pontice de mare capacitate;
- veselă de masă (inclusiv terra sigillata sud-galică),
de băut şi de bucătărie;
- fragmente de vase de sticlă de factură orientală.
La S de primul edificiu, pe toată porţiunea secţiunii,
la curăţenie, au fost descoperite doar materiale romanobizantine:
- amfore LR 1, LR 2, Kuzmanov 15, 16, Šelov E;
- farfurii Hayes 3 şi 10;
- ceramică de băut şi de bucătărie locală;
- opaiţe „cu granule”;
- picioare de la pahare şi candele din sticlă.
Proprietatea Serioja Harasimov
Colectiv: Dorel Paraschiv
În luna iulie 2010 a fost realizată o supraveghere
arheologică pe proprietatea Serioja Harasimov, ca urmare a
intenţiei acestuia de a-şi construi o locuinţă (autorizaţia de
cercetare arheologică nr. 34 /2010).
Săpătura pentru fundaţiile edificiului s-a realizat
manual până la sterilul galben. Fundaţiile (secţiunile) au lăţimea
de 1,20 m. Stratigrafia arată astfel:
- 0 – 0,40 m – pământ negru, vegetal;
- 0,40 – 0,90/1,00 m – pământ amestecat, brunmaromiu;
- la 0,90/1,00 m a apărut sterilul.
Până la adâncimea de 0,40-0,50 m, au apărut câteva
fragmente ceramice timpurii, pe toată suprafaţa săpată.
Fragmentele respective au fost antrenate de arătură.
În colţul de NE al săpăturilor a fost identificat singurul
complex arheologic – o groapă menajeră care a fost cercetată
în totalitate. Groapa, cu diametrul de 4,80 – 5 m, apare la
adâncimea de 0,50-0,60 m, iar fundul acesteia se găseşte la
1,90 m.
În groapă au fost descoperite numeroase materiale
arheologice de epocă romană timpurie (sec. II p.Chr.):
- amfore pontice de mare capacitate;
- ulcioare amforoidale;
- ulcioare cu corpul globular;
- ceşcuţe cu corpul globular;
- oale, cratiţe şi castroane locale;
- ceramică de masă moesică, nord-pontică şi locală;
- vase-borcan de factură getică, lucrate la mână;
- cărămizi, ţigle şi olane;
- vase din sticlă (o farfurie, un bol şi un unguentariu cu
gâtul lung, corpul conic şi baza concavă;
- un ac din os;
- piroane din fier.