Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

adâncimea reală, aşa cum am arătat mai sus), iar mâinile
defuncţilor au fost aşezate pe piept. Ca diferenţiere, arătăm că
în cazul unor morminte a existat o înmormântare în sicriu din
lemn de brad (uneori geluit, de cele mai multe ori însă negeluit,
cu scoarţa păstrată); alţi defuncţi au fost aşezaţi direct pe fundul
gropii mormântului. Un singur mormânt a avut inventar şi anume
M4, situat în faţa laturii de V a bisericii mănăstirii, care consta
într-o cruciuliţă confecţionată din lemn de chiparos, cu laturile
protejate de o bandă lată de cositor şi o bonetă.
M1: -0,70 m; fără sicriu; 1,70 m lungime; fără inventar.
M2: -0,74 m; fără sicriu; 1,76 m lungime; inventar.
M3: -0,72 m; fără sicriu; 1,77 m lungime; fără inventar.
M4: -0,80 m; sicriu; 2 x 0,60 x 0,52 m; a avut ca inventar
o cruciuliţă din lemn de chiparos, frumos decorată, cu Maica
Domnului şi Isus răstignit pe cruce; lateral, bandă de cositor cu
rol de protecţie, cu inel de prindere. De asemenea, în zona
capului defunctului s-au descoperit resturile unei bonete,
accesoriu funerar care a fost prelevat de către conservatorii şi
restauratorii piele ai Muzeului Bucovinei Suceava, piesa
aflându-se în acest moment în stabilizare.
M5: -0,80 m; sicriu; 180 x 60 x 55; fără inventar.
M6: -0,80 m; sicriu; 178 x 50 x 40 cm; fără inventar.
M7: -0,78 m; sicriu; 180 x 55 x 45 cm; fără inventar.
M8: -0,77 m; fără sicriu; 180 cm lungime; fără inventar.
M9: -0,75 m; fără sicriu; 176 cm lungime; fără inventar.
În concluzie, mormintele descoperite în incinta Mănăstirii
Suceviţa pot fi datate în sec. al XIX-lea, ele aparţinând unor
călugări care au fost inhumaţi cu un inventar modest şi în
conformitate cu ritul creştin. Singura piesă arheologică cu
valoare cronologică este reprezentată de cruciuliţa din M4, care
se datează destul de larg, de la sfârşitul sec. al XVIII-lea până
pe parcursul sec. al XIX-lea. [Bogdan Petru Niculică]
Résumé
Pendant l’automne de l’année 2010, la surveillance
archéologique effectuée par le Musée de Bucovine de Suceava
dans le cadre de la Monastère de Suceviţa, département de
Suceava, ont été découvertes neuf tombe appartenant à des
moines (dans l’intérieur de monastère), qui ont vécu ici a la fin
de XVII e siècle et au cours de XIX e siècle. Les tombes sont
inédites, c’est pourquoi nous considérons que les résultats
obtenus sont importants et doivent être mentionnées dans le
contexte général de connaissances archéologiques consacrées
aux Monastère de Suceviţa.
133. Şagu, com. Şagu, jud. Arad
Punct: Sit A1_1 – traseu autostradă km 19+900 -
20+620
Cod sit: 12153.01
Autorizaţiile de cercetare arheologică preventivă nr. 85/2010,
86/2010
Colectiv: George Pascu Hurezan - responsabil, Florin
Mărginean, Victor Sava (CM Arad)
Dezvoltarea infrastructurii din judeţul Arad a adus
numeroase beneficii arheologiei, astfel că din anul 2006 şi până
în 2009, au fost identificate şi repertoriate peste 50 de noi situri
în urma evaluărilor de teren efectuate pentru viitorul tronson de
autostrada care leagă Nădlacul de Timişoara, parte a coridorului
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
236
IV european. Printre aceste situri se numără şi cel din hotarul
comunei Şagu, descoperit în urma diagnosticului arheologic
efectuat în anul 2007.
Cercetarea arheologică preventivă a fost determinată
de necesitatea descărcării de sarcină arheologică a sitului
identificat în hotarul comunei Şagu, situat pe viitorul tronson al
autostrăzii Arad-Timişoara, între kilometrii 0+19.900 –
0+20.620. Localitatea Şagu se află situată la aproximativ 15 km
sud de municipiul Arad, pe drumul european Arad-Timişoara.
Din punct de vedere al reliefului, localitatea Şagu se plasează în
Câmpia de Vest a României, subunitatea Câmpia Aradului.
În urma repetatelor cercetări de suprafaţă a fost
observat faptul că situl se desfăşoară pe prima terasă a unei
foste albii (sau a unui fost braţ) al Mureşului. Amplasamentul
este ideal, şansele unei eventuale inundaţii sunt minime,
totodată locul este ferit de vânt, iar vizibilitatea este foarte bună,
în special spre N. Măsurătorile efectuate în 2009 confirmă, în
parte, dimensiunile redate în raportul de diagnostic arheologic
pentru autostrada Arad-Timişoara. Situl a fost localizat la 200 m
sud de jumătatea distanţei dintre Şagu şi Cruceni, pe şoseaua
ce uneşte cele două localităţi.
Din raportul întocmit de către specialiştii Complexului
Muzeal Arad (P. Hügel, G. P. Hurezan, Fl. Mărginean, Zs.
Kopeczny) aflăm că situl se desfăşoară, pe lungime, între
kilometrii 0+19.900 – 0+20.620 m, iar suprafaţa estimată a
întregului sit se ridică la 357.700 m 2 (720 x 496 m; 35,77 ha).
Din situl multistratigrafic au fost recoltate fragmente ceramice de
râşniţă şi bucăţi de chirpic databile în secolele III - V p.Chr.,
precum şi ceramică, un cuţitaş de fier şi o scăriţă de şa databile
în perioada secolelor X – XIII p.Chr. Doi ani mai târziu, în 2009,
cu ocazia expertizei arheologice în vederea amplasării unui
deponeu pentru pământ, Fl. Mărginean şi V. Sava au efectuat
cercetări de suprafaţă a zonei sitului. Astfel au fost strânse
numeroase fragmente ceramice ce aparţin epocii târzii a
bronzului, câteva fragmente tipice pentru secolele III - V p.Chr.
şi X - XIII p.Chr. Din punct de vedere al cantităţii ceramicii
descoperite, cea mai mare parte aparţine epocii târzii a
bronzului (BD), celelalte două epoci (secolele III - V p.Chr. şi X -
XIII p.Chr.) sunt reprezentate prin câteva fragmente atipice.
Maxima densitate a ceramicii se situează în perimetrul sudestic,
pe o suprafaţă de 100 x 100 m.
Conform metodologiei stabilite de către coordonatorul
ştiinţific al tronsonului de autostradă Arad - Timişoara, Dr. Florin
Draşovean (Muzeul Banatului Timişoara), decaparea s-a
efectuat mecanizat. Astfel, a fost decapat stratul vegetal
(grosime aproximativă de 0,40 m) de pe o suprafaţă de 720 x 40
m (28.800 m 2 , 2,88 ha).
Au fost descoperite 321 de complexe arheologice
(numerotate de la 1 la 321 – Cx_1/Cx_321). Dintre acestea au
fost descoperite 13 complexe ce aparţin secolelor III - V p.Chr.,
iar 308 aparţin epocii târzii a bronzului (BD şi HA1).
În urma decapării s-a putut constata faptul că pe toată
suprafaţa sitului, nivelul arheologic de cultură s-a păstrat, într-o
oarecare măsură (marea majoritate a complexelor au fost
răvăşite de plug, printre fragmentele ceramice ale epocii
bronzului au apărut şi fragmente ceramice moderne), pe doar
90 m (0+20.230 – 0+20.320 m). În aceşti 90 de m fost
descoperite 41 de complexe ce aparţin epocii târzii a bronzului.
Printre acestea se numără vetre şi aglomerări de fragmente
ceramice. Restul nivelului de cultură de pe suprafaţa sitului a
fost distrus de către lucrările agricole moderne, care au putut fi
observabile până la –0,60 m. Pe toată suprafaţa sitului sterilul