Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Colectiv: Dragoş Diaconescu - responsabil, Florian Dumitrescu-
Chioar, Gheorghe Vasile Natea (MN Brukenthal)
Cercetările arheologice de suprafaţă efectuate pe
zona de dezvoltare a traseului tronsonului II din centura
ocolitoare a municipiului Sibiu a dus la identificarea în imediata
apropiere a satului Şura Mică (la SE), pe o terasă joasă aflată în
partea stângă a pârâului Rusciorului şi puternic afectată de
lucrările agricole moderne a unei zone cu fragmente ceramice
aparţinând după părerea noastră, la acel moment (conform
raportului de diagnoză întocmit atunci), Eneoliticului final sau
perioadei timpurii a Epocii Bronzului.
Demararea lucrărilor propriu-zise de construcţie a
tronsonului de şosea mai sus menţionat a dus la derularea unui
contract de supraveghere arheologică încheiat între Muzeul
Naţional Brukenthal din Sibiu şi Vectra Service (nr. contract.
722/17.03.2010).
Sondajele efectuate mecanic de către constructor în
vederea observării structurii geologice a ductului viitoarei centuri
a dus, în zona menţionată mai sus, la ”tăierea” cu un asemenea
sondaj a unui complex arheologic, după toate aparenţele
adâncit. Cu această ocazie au fost identificate fragmente
ceramice şi o fusaiolă întreagă. Necesitatea unei săpături
preventive în această locaţie a dus la solicitarea autorizaţiei de
cercetarea arheologică preventivă (nr. aut. 1175/20.04.2010) şi
la încheierea unui nou contract între cele două părţi menţionate
mai sus (nr. 805/29.03.2010).
Decopertarea mecanică a dus la identificarea unui
singur complex adâncit ce avea o umplutură de culoare neagrăcenuşie
cu aspect dens. În umplutura acestui complex, de
culoare negru cenuşie cu aspect dens, lutos, au fost identificate
un număr mare de fragmente ceramice (1444) aflate într-o stare
de fragmentare puternică, fusaiole întregi şi fragmentare, foarte
puţine fragmente osteologice precum şi cărbune de lemn în
cantităţi mici.
Cercetarea a fost efectuată folosind metoda halfsection,
prima jumătate excavată fiind cea nordică. Profilul
intermediar a fost păstrat pe axa AB.
Complexul avea o formă uşor rectangulară cu colţurile
puternic rotunjite şi era puţin adânc (adâncimea maximă era de
0,32 m), prezentând în mijloc o groapă circulară cu diametrul de
0,36 m. Datele GPS luate din centrul complexului sunt
45°49'11.2" N şi 24°04'29.5" E fiind ”intersectat” de axa
transversală a şoselei de la km 17 240. Aspectul precum şi
materialul arheologic descoperit în această unitate arheologică
ne face să credem că avem de-a face cu o locuinţă semiadâncită
de tip colibă, locuinţă ce a avut o durată de viaţă
scurtă.
Bazându-ne pe aspectul morfologic şi tehnologic al
ceramicii (principalul indiciu în vederea stabilirii cronologiei
relative a descoperirilor) considerăm că acest complex
arheologic aparţine perioadei timpurii a Epocii Bronzului.
Menţionăm că au fost prelevate probe de cărbune de lemn,
elemente importante pentru obţinerea datelor de cronologie
absolută pentru acest complex arheologic.
Lipsa unui nivel de cultură aferent acestui complex
poate fi o consecinţă a lucrărilor agricole moderne care, aşa
cum precizam mai sus, au afectat puternic botul de terasă pe
care a fost identificat complexul în discuţie sau/şi a perioadei
scurte de folosire a acestui areal de către comunitatea din
epoca bronzului.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
239
Identificarea doar a acestui complex pe zona afectată
de viitoarea centură, ne face să credem că oamenii din perioada
timpurie a Epocii Bronzului au folosit doar botul terasei şi că era
vorba de o comunitate redusă numeric.
Lucrarea a durat timp de 5 zile în perioada 29 martie -
2 aprilie 2010, fiind efectuată de doi arheologi ai Muzeului
Naţional Brukenthal.
Toate materialele şi documentaţiile aferente sunt
depozitate la Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu, demersurile
de valorificare ştiinţifică ale acestora fiind în curs.
Având în vedere caracterul descoperirilor de aici, nu
avem propuneri de conservare in-situ a acestora.
Având în vedere că cealaltă zonă ce furniza materiale
arheologice aparţinând Epocii Paleolitice (conform raportului de
diagnoză arheologică) nu a fost afectată de lucrările de
reabilitare ale drumului judeţean 106B (conform rapoartelor de
supraveghere arheologică întocmite pentru tronsonul II al
centurii Sibiului) nu a fost nevoie de o cercetare arheologică
preventivă şi aici, fapt ce face ca prezentul raport să finalizeze
prevederile din contractul de cercetare arheologică preventivă
nr. 805/29.03.2010.
137. Tisa Nouă, com. Fântânele, jud. Arad
Punct: tronson Arad-Seceani, km 15+490-15+780
(situl B0_6) (Autostrada Arad-Timişoara)
Cod sit: 9324.01
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă: 222/2010
Colectiv: Vitalie Bârcă – responsabil, Adrian Ursuţiu, Sorin Ilie
Cociş, Roxana Elena Stăncescu (IAIA Cluj), Costin Daniel
Ţuţuianu (MCDR Deva), Luciana Irimuş, Alexandra Cociş,
Cristian Sălcudean, Andrei Bondric (masteranzi şi licenţiaţi UBB
Cluj)
Cercetarea arheologică preventivă a fost datorată
construcţiei Autostrăzii Arad-Timişoara, respectiv tronsonul
Arad-Seceani, beneficiarul fiind SC Tomis Research Center
SRL (Asocierea FCC Construcciones SA – Astaldi SpA).
Cercetarea a fost făcută în baza contractului nr. 976 din
30.06.2010, pentru km 15+490-15+780 şi a fost efectuată între
16.08.2010 şi 20.09.2010. Finanţatorul cercetării arheologice a
fost SC Tomis Research Center SRL.
Situl este amplasat pe o terasă înaltă din preajma Văii
Tisa Nouă ce este orientată N - S pe axa lungă. Terasa este
situată la cca. 4 km S (în linie dreaptă) de râul Mureş, 2 km E
(în linie dreaptă) de şoseaua E671 ce leagă Arad de Timişoara
şi cca. 2,5 km (în linie dreaptă) NV de localitatea Tisa Nouă.
Aşezarea este mărginită la baza pantei pe latura de S de Valea
Tisa Nouă.
Solul reprezintă un pământ brun-negricios, propice
agriculturii, tocmai de aceea, suprafeţele de teren din zonă au
fost şi sunt utilizate pentru cultivarea diferitelor culturi agricole.
Stratul de pământ arabil brun-negricios atinge uneori grosimea
de până la 0,50/0,60 m, iar lutul de culoare galbenă-roşiatică,
compact, foarte dur, apare la adâncimea de 0,70 - 0,80 m de la
actualul nivel de călcare. În anumite porţiuni ale suprafeţei
cercetate există şi un strat de argilă neagră, foarte dură, care
atinge uneori grosimea de 0,20 - 0,30 m. Nu în ultimul rând
ţinem să menţionăm că pe suprafaţa de mijloc a ductului
autostrăzii, pe porţiunea cuprinsă între km 15+550-15+630, a