Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

de cărbune şi pământ ars la roşu care suprapunea complexul de
locuire.
La demontarea tălpii carbonizate, între aceasta şi
stratul de argilă reprezentând nivelul de călcare din locuinţă a
fost descoperită o monedă, în stare proastă de conservare, ce
reface parte, cel mai probabil, din ultima serie de emisiuni
monetare (1386-1391) datorate lui Petru I (1375-1391). În baza
acesteia, apreciem că locuinţa a fost construită în ultimii ani ai
domniei voievodului amintit, sau în anii imediat următori.
În cadrul sitului Curtea Domnească au fost
identificate, aşadar, repere ale unor monumente arheologice
distincte din punct de vedere al funcţionalităţii, al cronologiei şi
al amplasamentului: unei aşezări civile, de a sfârşitul sec. al
XIV-lea şi începutul sec. al XV-lea, care a ocupat, probabil,
întreaga terasă, îi succede Curtea Domnească ridicată în a
doua jumătate a sec. al XV-lea, în timpul căreia cele două
platouri capătă funcţiuni distincte – cel de nord păstrează rosturi
civile şi administrative, în timp ce cel de S devine spaţiu religios,
pe care, după ridicarea bisericii, începe să funcţioneze un
cimitir. În bună parte, evoluţia diferită a acestor două zone
imprimă aspectul actual al zonei: Biserica Domnească va
continua să funcţioneze mult timp după ce Curtea din Piatră va
înceta să mai existe.
Întregul material arheologic descoperit (ceramică,
monede, obiecte de podoabă, alt inventar metalic, resturi
osteologice umane şi animale) a fost recoltat, marcat şi ambalat
în mod corespunzător, notarea coordonatelor topometrice făcând
posibilă corelarea datelor obţinute din analiza tipologică şi
cronologică cu stratigrafia şi planimetria sitului.
Artefactele descoperite au intrat în evidenţa Muzeului de
Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ şi urmează a fi prelucrate din
punct de vedere ştiinţific după conservarea primară (curăţare şi
stabilizare prin tratamente fizico-chimice).
Note:
1. Documente privind Istoria României, veacul XV, A, Moldova,
vol. II, 1954, p. 158-159.
2. L. Şimanschi, Curtea şi Biserica Domnească din Piatra-
Neamţ, Bucureşti, 1969, p. 11.
3. C. Matasă, Şantierul arheologic Piatra-Neamţ (r. Piatra-Neamţ,
reg. Bacău), în SCIV, VI, 3-4, 1955, p. 819-840. La cercetările din
1955 participă şi delegaţi ai Academiei Române, care publică
rezultatele în nume propriu: N. Constantinescu, S. Morintz,
Sondajele de la Piatra-Neamţ, în I. Nestor et alii, Şantierul
arheologic Suceava. Raport preliminar asupra săpăturilor din
campania anului 1955, în MCA, IV, 1957, p. 261-264
4. Ce vor fi valorificate în publicarea preconizată, a tuturor
săpăturilor de la Curtea Domnească.
5. Gh. Dumitroaia, R. Munteanu, L. Uţă, Piatra-Neamţ, jud.
Neamţ. Punct: Curtea Domnească, în Cronica Cercetărilor
Arheologice din România. Campania 2005, Bucureşti, 2006, p.
261-262.
Abstract
During the 2010 archaeological campaign, several
medieval complexes were investigated. On the southern plateau of
the site, most of the complexes were of funerary type: 241
inhumation burials, representing part of St. John Church cemetery,
being uncovered.
On the northern plateau we discovered a part of a burnt
dwelling dating to the 14th century.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
220
122. Porț, com. Marca, jud. Sălaj
Punct: Corău
Cod sit: 141982.01
Autorizațiile de cercetare arheologică preventivă nr. 84/2010,
241/ 2010
Colectiv: Sanda Băcueţ Crişan - responsabil, Ioan Bejinariu,
Dan Băcueţ Crişan, Dan Culic, Horea Pop (MJIA Zalău)
Situl identificat din anii 80 se întinde atât pe teritoriul
judeţului Sălaj, cât şi pe teritoriul judeţului Bihor, fiind tăiat de
limita celor două judeţe. Situl este cunoscut în literatura de
specialitate ca Suplacu de Barcău „Corău”, beneficiind de
cercetări sistematice efectuate de Doina Ignat. În această zona,
a fost realizat un baraj de acumulare, potrivit planurilor
beneficiarului doar o suprafaţă de aproximativ 2 ha din sit
urmează a fi acoperită de apă. Până în prezent în cadrul
cercetărilor întreprinse în anii 2002, 2003, 2010 au fost sesizate
complexe sau niveluri de locuire aparţinând culturilor Starčevo-
Criş, Pişcolt timpuriu şi târziu, aşa-numitul grup Suplac, cultura
Coţofeni, bronz târziu, Hallstatt, cultura Sentesvekerzug şi
epoca romană, sec. II - III.
Cercetările preventive derulate ca urmare a intenţiei
de construire a unui baraj de acumulare, au început în anul
2002 şi au fost continuate în anul 2003. După o întrerupere de 7
ani, cercetările au fost reluate în anul 2010.
În campania anului 2010 au fost realizate un număr
de 5 suprafeţe de cercetare amplasate în general în partea de N
a sitului, zonă care va fi prima afectată de revărsarea de apă.
Potrivit documentaţiei beneficiarului din cele 6 ha, cât
însumează situl pe teritoriul judeţului Sălaj, vor fi afectate 2,14
ha, areal care necesită descărcare de sarcină arheologică.
Intr-o primă etapă a fost îndreptat unul din malurile
unei gropi de scos pământ executată în anul 2004. S1/2010 a
fost amplasată pe malul vestic al gropii executate de beneficiar,
având dimensiunile de 30 x 1,5 m.
Stratigrafic au fost surprinse două niveluri de locuire,
separate între ele de un nivel steril. Au fost cercetate șapte
complexe arheologice dintre care o parte dintr-o locuinţă, un
mormânt de inhumaţie foarte prost păstrat, 3 şănţuleţe de la o
palisadă interioară, două gropi.
S2/2010 amplasată la marginea vestică a sitului avut
dimensiunile de 24 X 1,5 m, fiind trasată pentru urmărirea
stratigrafie în această zonă.
Au fost sesizate două nivele de locuire neolitice şi
sporadic un nivel de locuire Sentesvekerzug. Au fost identificate
şi cercetate 11 complexe dintre care 4 aparţinând culturii
Sentesvekerzug.
Dintre complexele neolitice se remarcă C11, locuinţă
adâncită cu un bogat material ceramic pictat aparţinând unui
nivel timpuriu de locuire (de tip Suplac I la D. Ignat) şi 2
şănţuleţe provenite de la o palisadă interioară.
S3/2010 avut dimensiunile de 70 x 5 m, orientată E-V
amplasată în paralel cu şanţul de delimitarea al judeţelor Sălaj-
Bihor.
În general pe traseul suprafeţei de cercetare au fost
identificate 4 niveluri de locuire neolitice, din păcate suprafaţa
nu a putut fi epuizată din cauza acumulării de apă.