Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

implantare a unor stâlpi ce susţineau pereţii unei clădiri de lemn
dintr-o primă fază de locuire; construcţia a fost dezafectată prin
scoaterea stâlpilor, a pereţilor din lemn şi nivelarea gropilor;
construcţia este anterioară ultimului pavaj al curţii şi a fost
dezafectată de soldaţii romani. Profilul estic al S07/2010 diferă
de profilele surprinse în alte puncte ale curţii clădirii
comandamentului şi indică faptul că aici a existat o clădire din
lemn dezafectată, din prima fază de existenţă a castrului.
În concluzie, S03 şi S07 au dezvelit urmele unei
construcții din lemn dezafectate ce aparţinea fazei 1 de locuire
în edificiul clădirii comandamentului. Clădirea a fost edificată şi
demolată de soldaţii legiunii a V Macedonica aşa cum indică
ţiglele ştampilate din umplutura gropilor de stâlpi nivelate. Nu
este o situaţie inedită pentru că în cercetările din anul 2009, în
extremitatea vestică a curţii, în faţa basilicii, a fost descoperită o
altă clădire din faza 1, nivelată şi suprapusă de ultimul pavaj al
curţii.
S06/2010 (21 x 2,5 m). În jumătatea sudică a secţiunii
(sub humusul modern, la -0,15 m) a fost găsită o lespede de
calcar de formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 1,25 x 1 x
0,10 m spartă în mai multe bucăţi. În apropierea lespezii s-au
găsit mai multe fragmente mici din bronz şi o bucată masivă de
bronz topit şi zgură. În apropierea lespezii s-au găsit două
fragmente dintr-o placă de marmură cu inscripţie (un fragment
din partea superioară a plăcii are inscripţia [In hono]rem [domus
divinae]). Iniţial lespedea a fost interpretată ca o bază de
statuie, ulterior însă pe baza observaţiilor stratigrafice (absenţa
unei baze/structuri de piatră) s-a considerat că este o lespede
de pavaj în poziţie secundară.
În cercetările din curtea clădirii comandamentului din
anul 2010 au fost descoperite diferite materiale arheologice:
numeroase fragmente de bronz provenind de la statuile topite,
monede romane, piese de echipament şi harnaşament,
fragmente arhitectonice (capiteluri dorice de la porticul curţii),
cărămizi cu ştampila legiunii, ceramic romană şi medieval
timpurie, etc. [Mihai Bărbulescu]
Bibliografie:
M. Bărbulescu, Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea V
Macedonica şi castrul de la Potaissa, Cluj-Napoca, 1987.
M. Bărbulescu, Das Legionslager von Potaissa (Turda). Castrul
legionar de la Potaissa (Turda), Zalău, 1997.
Abstract
The archaeological diggings from 2010 in the Roman
military camp from Potash had as main objective the
investigation of the court of the principia. The research
continued in Eastern part of the principia’s court. We opened 11
ditches (in surface): S1 (21 x 2.5 m), S2 (17 x 2.5 m), S3 (21 x 3
m), S4 (21 x 2.5 m), S5 (14.6 x 2.5 m), S6 (21 x 2.5 m), S7
(16.4 x 2.5 m), S8 (17 x 2.5 m), S9 (21 x 2.5 m), S10 (17 x 2.5
m), S11 (17 x 3.5 m). In the south-east corner of the court we
opened three excavation areas: C1 (5 x 4 m), C2 (5 x 4 m), C3
(7 x 4 m). We excavated a surface of 591 m² at a medium depth
of 0.80 -1 m.
During the archaeological investigations made in 2010
there were discovered various artifacts: bronze fragments from
statues, Roman coins, harness and military equipment pieces,
fragmentary inscription and statue in marble etc.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
150
75. Ţigău, com. Lechinţa, jud. Bistriţa-Năsăud
Punct: La Dâmburi
Cod sit: 33499.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 5/2010
Colectiv: Dan Lucian Vaida (MG Năsăud), George G. Marinescu
(CMJ Bistriţa)
Campania de cercetări arheologice din 2010 de la
Ţigău „La Dâmburi”, punct situat pe un platou din partea nordică
a localităţii, a reprezentat o continuare a investigaţiilor efectuate
în anul precedent. Pentru noile cercetări arheologice resursele
financiare au fost asigurate integral de CMJ Bistriţa-Năsăud.
Obiectivul principal al cercetării a fost obţinerea de noi informaţii
de natură stratigrafică, privind locuirile de la sfârşitul epocii
bronzului pentru această aşezare şi implicit pentru întreaga
zonă nord-estică a Transilvaniei.
Cercetările din prezenta campanie s-au concentrat
asupra unui sector situat între cele două perimetre investigate în
anul anterior. Campania a constat din două secţiuni paralele S6
(25 x 2,5 m) şi S7 (35 x 2,5 m), cu un martor între ele de 0,50
m. Situaţia stratigrafică a celor două secţiuni este
asemănătoare, diferenţa fiind marcată printr-un strat arheologic
mai consistent în jumătatea nordică a S7 şi prin constatarea în
cadrul aceleiaşi secţiuni a unor intervenţii moderne de nivelare,
concretizate prin aducerea unui sol nou, de umplutură, care
suprapune nivelurile preistorice. Stratigrafic situaţia se prezintă
astfel: humus actual de culoare maronie deschisă, mai subţire la
capătul sudic al secţiunilor (0,25 m) şi mai gros în extremitatea
nordică a S7 (0,40 m); următorul strat este continuu, identificat
în ambele secţiuni, fiind constituit din pământ negru cu
numeroase urme arheologice, cu o grosime de 0,25-0,30 m în
capătul S6, pentru a ajunge la 0,50 m în capătul S7; sub acest
nivel urmează un strat maroniu deschis cu aspect cenuşos,
bogat în urme arheologice, identificat parţial în S6 şi continuu în
S7, unde înregistrează o grosime cuprinsă între 0,50-0,60 m;
sub acesta se află un strat subţire (0,20 m) de pământ negru,
fără urme arheologice, care suprapune un sol asemănător, dar
care conţine slabe urme arheologice; sub acest nivel este stratul
steril din punct de vedere arheologic care poate fi galben-lutos,
identificat la adâncimi diferite pe parcursul celor două secţiuni
(S6, m 2 la -0,55 m; m 8 la -0,80 m sau în S7 la m 16 la -1,60
m; la m 30 la -2,30) sau negru viu, cum a fost identificat în m 23
din S7, la -2,50 m, de unde continuă în adâncime.
Noile informaţii, corelate şi cu datele obţinute în
campania anterioară, ne permit încercarea unei atribuiri
culturale a nivelurilor succesive descrise anterior. Desigur,
acestea sunt preliminare şi se bazează pe informaţiile
cunoscute până în prezent. Primul nivel, situat imediat sub
humus-ul actual, identificat pe toată suprafaţa aşezării aparţine
unei locuiri de la sfârşitul epocii bronzului şi de la începutul fazei
Hallstatt A (Ha A1), respectiv purtătorilor culturii Noua. Tot în
acest prim nivel, imediat sub humus-ul modern, apar sporadic şi
fragmente ceramice specifice culturii Gàva, fără a fi identificat
un nivel continuu de locuire. Al doilea nivel surprins, mai ales pe
traseul S7, aparţine unei locuiri din Bronzul târziu, anterioară
nivelului Noua, stratul gros de cultură indicând mai multe faze
diferite. Al treilea nivel aparţine unei locuiri de tip Wietenberg,
identificat în campania prezentă prin două locuinţe surprinse în
cadrul S7 şi mai ales printr-o locuinţă surprinsă în campania