Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

40. Ocna Sibiului, jud. Sibiu
Punct: Faţa Vacilor - La Făgădău
Cod sit: 143860.07
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 113/2010
Colectiv: Dumitru Popa - responsabil, Silviu Istrate Purece (ULB
Sibiu)
În cadrul campaniei din acest an ne-am propus să
extindem cercetarea în jumătatea estică a sitului pentru a
cunoaşte extinderea aşezării de-a lungul tereasei râului Visa şi
verificarea stratigrafiei pe această direcţie.
Încă din anul 2009 am executat o primă secţiune de 2
x 10 m, notată în planul general al săpăturilor cu S6/2009,
situată în această arie estică a aşezării. S6 este perpendiculară
pe S2C/2005 şi se află pe acelaşi aliniament cu S4/2008, din
jumătatea vestică a aşezării. Cercetarea S6/2009 a fost
întreruptă anul trecut, din lipsă de timp, pentru m. 0-4,5, unde la
adâncimea de 0,9 m se contura un complex cu foarte mult
chirpici, ceramică şi resturi menajere. Complexul a fost protejat
atunci prin acoperirea sa cu o folie de plastic şi apoi cu pământ.
În anul 2010 am continuat cercetarea în tronsonul 0-
4,5 m, identificând la -0,9 m resturile unei locuinţe. Acestea
constau în primul rând dintr-o masă apreciabilă de resturi de
chirpic fărămiţat şi puţin rezistent a cărui culoare galbenă şi
consistenţă se apropie de cea a lutului. Această masă se
concentrează îndeosebi pe jumătatea de N a secţiunii şi intră
sub peretele său nordic. La metrul 3, pe acelaşi perete şi la
aceeaşi adâncime, se conservă foarte clar forma
dreptunghiulară şi poziţia orizontală a unei foarte probabile
cărămizi nearse ci doar uscate la soare. Structuri asemănătoare
am surprins şi în capul sudic al S3/2007. În m.3, în apropierea
peretelui sudic şi la aceeaşi adâncime se conservă o altă
structură de formă circulară, cea mai mare parte a ei aflându-se
sub peretele sudic al secţiuni. Ea constă într-o peliculă de lut
fiind, foarte probabil, restul unei lutuieli de pe pavimentul
locuinţei. Materialele recoltate din această zonă, constau dintr-o
o mare cantitate de ceramică, între care mai multe fragmente de
dreifussschale, câteva cuie şi un fragment de ţiglă romană.
În acest an am deschis şi o nouă secţiune, notată
S7/2010. Ea este paralelă cu S6/2009, amplasată la de acesta
S cu un martor de 0,5 m. Între capul vestic al acesteia şi
peretele estic al secţiunii S2C/2006 al lăsat un martor de 0,5 m.
S7/2010 are dimensiunile de 2 x 30 m şi explorează cea mai
mare parte din lungimea jumătăţii estice a aşezării.
Numerotarea carourilor se face din extremitatea sa vestică, la
fel ca şi la S6/2009.
Stratigrafia aşezării în acestă parte este
asemănătoare cu cea constatată în celelalte secţiuni executate.
Sub un strat foarte subţire de humus actual urmează un sol de
culoare cenuşie deschisă cu nuanţe de roşcat. În acest strat,
fără modificări sesizabile de culoare, apar primele materiale
arheologice începând de la -0,55 m. Sunt fragmente ceramice
romane, de mici dimensiuni care ar putea proveni şi din
scurgerile de pe partea mai înaltă a terasei. Stratul arheologic
devine mai compact şi mai bogat începând de la -0,7 m, iar
solul devine, mai ales în zonele cu aglomerări de ceramică
cenuşiu închis până la negru şi afânat. Sub adâncimea de 1,2 m
solul devine lutos de culoare galben-castaniu, materialul de
epocă romană scade în densitate şi apar sporadice materiale
eneolitice. Ele nu formează un strat distict şi se interferează cu
cele mai timpurii materiale romane. Pe toată lungimea secţiunii
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
92
materialul ceramic roman este foarte bogat şi divers. De reţinut
descoperirea a două fragmente de terra sigillata de import, a
unui fragment de vas pictat, foarte probabil cu peşte şi mai
multe fragmente de la vase mici din sticlă. Menţionăm de
asemenea mai multe cuie din fier, un fragment de seceră şi 2
chei romane, primele descoperite în această aşezare.
Situaţii deosebite am surprins între m. 1-4 şi 20-24.
Astfel între m. 1-4 începând de la -0,8 m se conturează foarte
clar atât în peretele martorului dinspre S2C/2006 şi mai ales în
grundriss un strat compact de ceramică şi chirpic. Grosimea
acestui strat coboară până la -0,95 m şi indică cu certitudine
resturile unei locuinţe de suprafaţă, cu siguranţă aceeaşi cu cea
surprinsă în S6, m. 1-4,5 descrisă mai sus. După îndepărtarea
resturilor de chirpic s-a degajat foarte clar pe fundul secţiunii o
bandă de pământ negru lată de aproximativ 0,20 m şi perfect
dreaptă care iese de sub martorul vestic al secţiunii şi se poate
observa până la m. 4,5. Este foarte probabil urma unei grinzi din
lemn putrezite şi nu arse. De o parte şi de alta a acestei benzi
de pământ negru, se află o pigmentare cu chirpic mărunt ceea
ce ar putea fi resturile unei tencuieli din lut care acoperea bîrna.
Aceste observaţii obţinute pentru prima dată aici ar putea fi
indicii mai sigure pentru tehnica de construcţie din acestă
aşezare. Se adugă la aceasta şi observaţiile anterioare cu
privire la folosirea unor cărămizi nearse.
Între m. 20-24 din aceeaşi secţiune s-a degajat de
asemenea o masă compactă de ceramică, între care foarte
multe vase din pastă fină, veselă de servit masa. Sub masa de
ceramică au supravieţui mici zone de la o podină lutuită, cu lut
cu mult nisip în compoziţie, pe suprafaţa căreia se puteau
observa urmele unei unelte din lemn (drişcă) folosită la
nivelarea podinei. Din păcate la fel ca şi în anii anteriori nu am
putut surprinde planul complet şi evident nici dimensiunile
acestor locuinţe. La fel ca peste tot astfel de locuinţe care nu
folosesc piatra şi nici pari înfipţi în pământ s-au conservat foarte
slab.
Observaţiile facilitate de cele două secţiuni din acest
an şi materialul arheologic recoltat îmbogăţesc foarte mult
cunoaşterea habitatului din acest punct.
Materialele recoltate se află în custodie la Catedra de
Istorie Antică şi Medievală a Universităţii „Lucian Blaga” din
Sibiu şi sunt în curs de inventariere folosind o bază de date
concepută de noi.
Bibliografie:
D. Popa, în CCA 2006, p. 240-241; CCA 2007, poz.127; CCA
2009, poz. 54.
Idem, Aşezarea norico-pannonică de la Ocna Sibiului, în vol.
Relaţii interetnice în spaţiul românesc, II. Populaţii şi grupuri
etnice (sec. II î. Hr.-V d. Hr.), (Bibliotheca Septemcastrensis
XXI), 2006, p. 141-166.
Idem, A Roman Steelyard Discovered at Ocna Sibiului, în vol.
Fontes Historiae. Studia în honorem Demetrii Protase, Bistriţa –
Cluj-Napoca, 2006, p. 523-530.
Idem, Un fragment de vas cu inscripţie descoperit în aşezarea
romană de la Ocna Sibiului, în Studia Universitatis Cibiniensis,
6, 2009.
Abstract
Archaeological excavations of the Norico-Pannonian
settlement in Ocna Sibiului in 2010 were held in the eastern part