Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

Notă:
1. Din interese sus-puse, asupra cărora nu vrem să
insistăm în acest context însă o vom face, pe larg, într-un studiu
privind starea protejării patrimoniului cultural național, publicat
într-o revistă de specialitate cu deschidere națională și
internațională.
33. Luncaviţa, com. Luncaviţa, jud. Tulcea
Punct: Cetăţuia
Cod sit: 160699.02
Autorizaţia de cercetare arheologică sitematică nr. 68/2010
Colectiv: Cristian Micu – responsabil, Florian Mihail (ICEM
Tulcea), Mihai Florea, Costel Haită, Adrian Bălăşescu, Valentin
Radu (MNIR); Laurent Carozza (UMR 5602 Geographie de
l’Environnement, Toulouse, Franţa), Michel Maille (UMR 5608
TRACES-CRPPM), Noelle Provenzano (UMR 5140 Lattes,
Franţa)
Microzona Luncaviţa este localizată în zona de NV a
Dobrogei, limitele sale geografice majore fiind Munţii Măcin,
Dealurile Niculiţelului şi lunca Dunării.
În primăvara anului 1898 P. Polonic a cercetat
aşezarea-tell din punctul Cetăţuia. Cu acest prilej, a fost
realizată o schiţă a locului, completată cu o descriere sumară a
realităţilor arheologice observate. Cel mai important episod al
cercetărilor din acest spaţiu a avut loc în deceniul şase al
secolului trecut şi este legat de activitatea lui E. Comşa,
membru al colectivului de cercetare de pe şantierul Dinogetia
(Garvăn, jud. Tulcea). Acesta a realizat două sondaje, de mici
dimensiuni, în zona de SE a tell-ului amintit.
În 1975, El. Lăzurcă a realizat un sondaj, limitat prin
dimensiunile şi rezultatele sale, în aşezarea gumelniţeană din
punctul La Cioara, aflată în marginea de NE a localităţii
Luncaviţa. Rezultatele cercetărilor amintite au fost parţial
publicate, aceeaşi observaţie fiind valabilă în cazul sondajelor
efectuate de I. Vasiliu în punctul Mocuţa (marginea de SE a
localităţii Luncaviţa).
Un nou program de cercetări a fost pus în aplicare în
microzona Luncaviţa, începând cu anul 1998, de către ICEM
Tulcea, Institutul de Arheologie Bucureşti şi MNIR Bucureşti.
Ulterior, au fost integraţi specialişti ai ASPAA Aveyron,
Institutului de Arheologie Iaşi şi Muzeului de Arheologie
Mangalia.
Din 2010 cercetarile din microzona Luncavita sunt
incluse în proiectul Delta du Danube ce beneficiază de finanţare
din partea Ministerului Afacerilor Externe şi Europene din Franţa
şi Consiliului Judeţean Tulcea. În acest cadru a fost constituită o
echipă de cercetare ce reuneşte specialişti din ICEM Tulcea,
MNIR Bucureşti, GeoEcoMar Bucureşti, UMR 5602 Geographie
de l’Environnement, Toulouse, UMR 5608 TRACES-CRPPM),
UMR 5140 Lattes şi Université Louis Pasteur Strasbourg.
Campania 2010 s-a desfăşurat în mai multe etape:
Prima dintre acestea, desfăşurată de-a lungul
întregului an, a avut drept obiectiv pregătirea unor eşantioane
destinate analizelor radiocarbon. Această activitate a fost pusă
în aplicare în urma unei analize atente a datelor de cronologie
absolută disponibile pentru zona Dunării de Jos la nivelul epocii
neo-eneolitice. În contextul obţinerii finanţărilor necesare, prin
intermediul proiectelor PEPS şi CHRONOS, au fost pregătite
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
84
opt eşantioane selecţionate din materialul faunistic descoperit în
ultimul nivel de locuire (superior) al tell-ului din punctul Cetăţuia.
Primele date oferite de laboratorul din Poznan (Polonia),
rezultate în urma analizei a patru eşantioane, se înscriu în a
doua jumătate a mil. V B.C., într-un interval deja cunoscut
pentru faza A2 a culturii Gumelniţa;
Cea de-a doua etapă s-a desfăşurat în lunile iulieaugust
şi a avut drept ca obiective:
- Analiza materialului arheologic descoperit în
campaniile anterioare pe şantierul arheologic Luncaviţa;
- Arhivarea datelor rezultate în urma analizei
materialului arheologic;
În acest context a fost realizat repertoriul tipologic al
ceramicii Gumelniţa descoperite pe tell-ul din punctul Cetăţuia,
dublat de un studiu tehnologic al aceluiaşi material. În paralel, a
continuat studiul lotului IMDA, activitate desfăşurată de-a lungul
campaniilor 2008 şi 2009. În ceea ce priveşte materialul din
silex s-a urmărit realizarea unei baze de date ce cuprinde toate
piesele existente în colecţia Muzeului de Istorie şi Arheologie
Tulcea provenind de pe siturile gumelniţene din microzona
Luncaviţa. În cadrul acesteia se regăsesc informaţii privind locul
descoperirii, contextul, informaţii primare despre tipul de materie
primă, elemente descriptive ale pieselor, propuneri pentru
tehnicile de debitaj folosite, descrierea retuşelor acolo unde
acestea există precum şi încadrarea tipologică. Materialul a fost,
într-o primă fază, organizat în funcţie de categoriile de materie
primă cu scopul de a se observa dacă există vreo legătură între
materia primă utilizată şi tipurile de suporţi şi piese. Următoarea
etapă a fost desenarea materialului, pe parcursul căreia s-a
încercat ilustrarea caracteristicilor utilajului litic cioplit
gumelniţean. Pe lângă descrierea detaliată a fiecărei piese în
parte şi încadrarea sa tipologică, au fost realizate şi tabele cu
rolul de a stabili dispunerea statistică a tipurilor de piese, a
tehnicilor de debitaj practicate, a caracteristicilor retuşelor, a
tipurilor de suporţi preferaţi etc.
Desigur studiul industriei litice specifice calcoliticului
nord-dobrogean vor continua mai ales că rezultatele acestui
demers, pentru a fi considerate cât mai edificatoare, trebuie
corelate cu informaţiile legate de prelucrarea silexului în restul
arealului gumelniţean;
Toate datele rezultate în urma analizei materialului
arheologic au completat arhiva siturilor cercetate în microzona
Luncaviţa aflată în ICEM Tulcea;
A treia etapă, desfăşurată în perioada 12 august-9
septembrie a avut fixate următoarele obiective:
- continuarea cercetării nivelului de distrugere al
locuinţei nr. 8;
- finalizarea cercetării nivelului ocupaţional interior al
locuinţei nr. 9;
- finalizarea cercetării unei structuri anexe a locuinţei
nr.6.
În cadrul nivelului de distrugere al locuinţei nr. 8
(US1858) s-au individualizat două zone de interes. Prima dintre
acestea corespunde unui nivel compus dintr-un amestec de
chirpici masivi, incendiaţi, fragmente ceramice, ale căror
dimensiuni variază de la cele mici la cele impresionante,
provenind de la vase de provizii şi oase. Sedimentul în care se
afla mobilierul rămas în locuinţă, foarte friabil, a fost compus din
pământ amestecat cu chirpic măcinat ajuns sub forma unui praf.
Întreg inventarul prezintă semnele unei incendieri foarte
puternice, ceea a dăunat grav stării sale de conservare. De
asemenea, întreg mobilierul este puternic concreţionat. Pe