Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

cercetărilor arheologice din anul 2004, respectiv SIII, SI, SII și
SVI.
- în zona secțiunilor S11-S19 stratigrafia a fost deranjată de
existenţa a unor gropi/şanţuri de gunoi de epocă contemporană
şi de fundaţia unei clădiri de epocă contemporană (o fostă
fermă), ţevi de beton și fontă.
În zonele nederanjate, stratigrafia generală se
prezenta după cum urmează:
- sol negru arabil cu o grosime de cca. 0,30-0,40 m;
- sol brun-castaniu, grosime de cca. 0,30-0,40 m; este stratul
din care porneau complexele arheologice observate.
- stratul de lut galben, steril din punct de vedere arheologic,
pornind de la o adâncime de cca. 0,70-0,90 m.
Material arheologic a apărut şi în afara celor 31 de
complexe identificate: ceramică (extrem de fragmentară), sticlă,
oase de animale (într-o stare foarte proastă de conservare),
piese de silex, fragmente de chirpic, câteva obiecte de metal.
Complexele arheologice şi materialul arheologic rezultat în urma
săpăturii pot fi atribuite următoarelor epoci: paleolitic superior
(piese de silex), epoca bronzului (locuinţă, fragmente ceramice,
resturi faunistice, piesă silex), Hallstatt (material ceramic), sec.
II-III (locuinţă, fragmente ceramice, resturi faunistice), sec. IX -
X (locuinţe, fragmente ceramice, obiecte de metal, resturi
faunistice), sec. XIX - XX (cuptoare, fragmente ceramice, sticlă,
resturi faunistice). O parte dintre complexe (Cpl.10, Cpl.16,
Cpl.20, Cpl.22, Cpl.23, Cpl.27, Cpl.29), în lipsa materialului
arheologic (atipic sau lipsind în totalitate), nu au putut fi datate.
Nu au mai fost menționate mai jos așa-zisele complexe de
epocă contemporană (Cpl.14, Cpl.15, Cpl.19, Cpl.25, Cpl.26,
Cpl.30, Cpl.31).
Pentru o mai bună urmărire a lor, prezentăm
complexele în ordinea descoperirii lor în cadrul secțiunilor.
Cpl.1, S2, c. 35-36 observat la -0,65 m faţă de nivelul
actual de călcare, Cpl. 1 era o groapă de formă circulară (în
secţiune a fost observată doar jumătatea sa de nord), cu
diametrul maxim de 1,46 m. Umplutura sa era formată dintr-un
sol castaniu, cu puţine fragmente de lipitură arsă şi câteva
fragmente ceramice. În profil, groapa se lărgea în partea
inferioară, diametrul pe fund (la adâncimea - 0,86 m) fiind de
1,52 m. La secţionare gropii Cpl.1, pe fundul său a apărut baza
unui vas negru cenuşiu şi câteva fragmente de lipitură arsă de
perete (2-6 cm/3 cm grosime). Complexul a fost datat în sec. II-
III. 3
Cpl.2, S1, c.15-18. Adâncimea de surprindere a fost
cea de 0,35 m, marcată prin frecvenţa apariţiei cioburilor.
Lungimea sa aproximativă era de 4,5 x 2 m, întinzându-se pe
toată lăţimea secţiunii. La 0,50 m faţă de nivelul actual de
călcare, în caroul 15, la 0,50 m faţă de profilul de N şi 1,20 m de
capătul de E al caroului 16 a apărut un vas mare, lucrat la
mână, din pastă cărămizie, căzut pe o parte, cu gura către V (îi
lipsea partea superioară ). În vas par să fi fost două fragmente
mari de os (un cap femural şi o vertebră, probabil de bovideu),
descoperite de noi alături de vasul spart. Ceramica din acest
complex se datează în secolele II-III.
Cpl.3, S1, c.32-33
La -0,50 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare,
în lutul galben s-a conturat pe o lungime de cca. 3,25 m (în
profilul de N), respectiv cca. 2 m în profilul de S şi pe toată
lăţimea secţiunii (2 m) umplutura unui complex adâncit, ale cărui
dimensiuni indicau existenţa unei locuinţe. Partea sa superioară
a fost distrusă de lucrările de descarificare. De o formă probabil
trapezoidală, locuinţa era uşor adâncită, cu pereţii săpaţi drept.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
210
Dimensiunile sale la profilul de sud erau următoarele: lungimea
3,30 m, adâncită cu cca. 0,30 m, de la nivelul de surprindere -
0,27 m până la baza locuinţei 0,60 m.
Umplutura locuinţei era formată dintr-un sol castaniu
închis, în care, către baza gropii locuinţei, erau fragmente mici
de lut galben crud descompus şi câteva bucăţi de lipitură de
perete, cărbune, precum şi câteva oase de animal. Pe fund se
observa podina bătătorită cu lentile de cărbune şi pământ ars,
groasă de maxim 0,5 cm. În anumite porţiuni, podeaua locuinţei
prezenta urme de ardere la roşu, dar fără ca acestea să
formeze o zonă continuă.
Materialul arheologic rezultat a fost puţin şi se rezumă
la fragmente ceramice de vase borcan lucrate din pastă
nisipoasă (şase ex), şi un fragment dintr-o oală din pastă fină,
cenuşie: prima categorie este reprezentată de două buze, cu
marginea răsfrântă şi rotunjită şi patru panse, decorate cu un
fascicol de linii în val, amplasat în zona umărului şi incizii
orizontale trasate pe toată suprafaţa corpului. Inventarul este
completat de un vas de dimensiuni medii, din pastă fină, cu
buza răsfrântă şi rotunjită. Pe latura de E a locuinţei, pe podina
de lut galben bătătorit a apărut un fragment de vas cu buză
evazată, teşită şi decor vălurit pe umăr. Locuinţa, pe baza
fragmentelor de borcan din pastă nisipoasă – profilul buzelor şi
decor - a fost datată în secolul X.
Cpl.4, S2, c.27-28. A fost observat la -0,40 m
adâncime faţă de nivelul actual de călcare, complexul
pierzându-se în profilul de S al secţiunii. Formă locuinţei era
rectangulară cu colţuri rotunjite, cu dimensiunile de 2,60 m x 2
m. Vatra, observată la adâncimea de 1,05 m, avea diametrul
maxim de 0,50 m. Grosimea arsurii vetrei era de 2 cm. Pe
laturile de sud şi nord, aproximativ pe mijlocul acestor laturi, se
observau două gropi de pari, cu diametre de cca 0,30-0,40 m,
săpate cca. 0,10-0,15 m sub nivelul podelei locuinţei. Înspre
colţul de SE al locuinţei, pe latura sa de S, se afla un cuptor
cotlonit, cu gura către N. Din gura cuptorului şi până la vatra
locuinţei menţionată mai sus, pe o direcţie aproximativ SE-NV,
se observa o zonă de pământ ars la roşu, cu dimensiunile 1,60
x 0,35/0,50m. Cuptorul locuinţei avea o formă pătrată, cu colţuri
rotunjite, cilindric în secţiune. Dimensiunile vetrei cuptorului erau
de 0,40 x 0,35 m, cu o grosime a vetrei sale de 4 cm. Înălţimea
cuptorului pe interior, măsurată de la patul vetrei era de 0,26 m.
El se îngusta la partea superioară, căpătând dimensiunile (la
interior) de 0,30 x 0,31 m. Umplutura sa era asemănătoare cu
cea a întregii gropi a locuinţei: un sol castaniu cu lentile de lut
galben crud, pigmenţi de cărbune şi arsură. Materialul
arheologic cules din umplutura gropii locuinţei şi de pe fundul
său, este constituit din fragmente ceramice, un ciocan mic din
fier, un fragment de zgură (0,96-1 m adâncime, la baza Cpl.4),
bucăţi de pământ ars. Ceramica este reprezentată de patru
fragmente de vase borcan, de dimensiuni mai mari, cu pereţii
groşi, din pastă nisipoasă. Cele două buze sunt evazate, cu
marginea rotunjită sau teşită, decorate cu unul sau mai multe
fascicole de linii în val, amplasate pe umăr. Una dintre cele
două panse este acoperită cu linii orizontale, fine. Complexul,
pe baza ceramicii, a fost datat în secolul IX.
Cpl.5, S3, c.15-16
Cuptorul, sesizat la adâncimea 0,30 m, avea
diametrul de 1,15 m (N-S) şi 1,10 m (E-V). Partea superioară a
cupolei probabil că s-a prăbuşit în vechime ceea ce a dus la
utilizarea interiorului Cpl.5 ca şi groapă de gunoi. Grosimea
arsurii pereţilor era de 4-5 cm. Înălţimea păstrată a cuptorului
era de 0,85 m.