Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

celor din 1978 (VII-VIII). Cercetările din anul 2007 au dus la
recuperarea a încă 28 denari şi două podoabe dacice din argint
în apropierea suprafeţei SIV, cercetată în 1978, iar pe versantul
nordic, neinvestigat, au fost descoperite urmele unor terase
antropice pe care funcţionau ateliere metalurgice dacice
(numerotate crescător de la altitudinea maximă a dealului.
Unităţile de săpătură trasate în anul 2008 au fost numerotate în
continuarea celor din 1978 (SIX-XI) şi au investigat numai
versantul nordic al dealului. Complexele arheologice au fost
numerotate în continuarea celor din 1978 şi 2007, în campania
2008 fiind descoperite 5 astfel de amenajări (gropi reziduale,
gropi de stâlp, vatră de foc); constă cantitativ preponderent în
ceramică, specifică epocii dacice clasice, dar mai ales sec. I
a.Chr. Ceramica descoperită este în general fragmentată, dar
pe terasa T III au fost descoperite recipiente întregibile. În
general majoritatea ceramicii este confecţionată cu mâna, doar
cca. 15% la roata olarului. Formele lucrate cu mâna sunt
reprezentate de oale (majoritare), străchini, ceşti-opaiţ şi căni.
Ceramica modelată la roată cuprinde, la rândul său, o anume
varietate: fructiere, kantharoi, căni, urcioare, boluri, cupe. Din
punct de vedere numeric însă, materialele care prevalează sunt
cele metalice (fier, bronz, plumb, argint), unele descoperite în
cercetări perieghetice. Varietatea şi numărul mare al acestora
(pafta, fragmente de oglindă, picuri din argint şi bronz, fibule din
fier şi bronz, cuţite, vârfuri de săgeţi, materiale de construcţie,
deşeuri de piese din fier şi bronz etc), nefiresc pentru o aşezare
dacică din acelaşi orizont cronologic, condiţiile improprii unei
locuiri umane convenţionale, ne formează o imagine aparte
despre caracterul sitului sondat. Din umplutura terasei T3 provin
3 denari (care ridică numărul pieselor din Tezaurul II împrăştiat
la 12 piese) care pot constitui mai degrabă materia primă
utilizată în atelier pentru realizarea podoabelor dacice din argint,
sau poate replici monetare. Suprafaţa SXI (23 x 4m) a fost
trasată pe versantul nordic, în zona şeii de legătură a dealului
cu restul Măgurii Şimleului, deoarece într-o cercetare
perieghetică a fost descoperit un denar roman republican.
Cercetarea a dus la descoperirea unui mic tezaur împrăştiat pe
panta nordică accentuată a dealului. Tezaurul, format din 20 de
monede (ultima de la Augustus) este cel de-al treilea descoperit
în acest sit.
Campania anului 2009
Cercetarea s-a axat tot pe versantul nordic al dealului
în vederea investigării cât mai complete a teraselor
antropogene. Astfel au mai fost trasate 4 suprafeţe orientate S -
N, paralele cu cele anterioare, la 0,5 m distanţă unele de altele,
investigându-se un total de 126 m 2 .
SXII (15 x 2 m) la V de SX cu m. 0 la m. 6 al acestei
suprafeţe. SXIII (15 x 2 m) a fost trasată la V de SXII. Ambele
au avut ca scop investigarea terasei T1 şi T3 pe lăţimea trasată.
T1 este acum puternic erodată, stânca apărând la cel mult 0,1
m adâncime, dar a fost surprinsă o vatră de foc amenajată
direct pe stâncă, fără alte amenajări suplimentare. Vatra (C27)
are o formă aproximativ circulară cu diametrul de 0,6 m. Terasa
T3 s-a mai păstrat pe o lăţime de max. 4,5 m, cu o anumită
înclinaţie spre N, zonă în care buza terasei s-a şi erodat de
altfel. Baza terasei se prezintă printr-un strat de steril nivelat
(roca locală), gros de 0,1-0,3 m. Umplutura terasei este formată
din sol cenuşiu gros de 0,3m, pigmentat cu materiale
arheologice mărunte (chirpici, ceramică, oase), dar şi fragmente
de recipiente dacice lucrate cu mâna şi la roată din lut local. Pe
tarasa T3 au apărut doar gropi de stâlp (complexele C23-26)
adâncite puţin în stâncă (max. 0,25 m) aparţinând probabil
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
137
şoproanelor care protejau atelierele metalurgice surprinse prin
piese specifice anterior. Densitatea materialelor sugerează
faptul că ne aflăm probabil la periferia vestică a zonei
amenajate şi locuite în antichitate.
Suprafeţele SXIV şi SXV au fost trasate în
extremitatea opusă a spaţiului cercetat anterior, mai precis la E
de SVII (2007). SXIV (14 x 2m) a secţionat terasele T2A, T2 şi
T3. Doar T3 mai păstrează un nivel de cultură, dar în acest
sector înclinaţia pantei este destul de mare şi terasa s-a păstrat
pe doar 3 m lăţime. Suprafaţa SXV (19 x 2 m) a secţionat toate
terasele surprinse până acum pe versantul nordic, T1, T2A, T2
şi T3. Dintre toate doar T2A a oferit informații de natură
arheologică. A fost descoperită jumătatea vestică a unei
locuinţe (C28) şi o groapă de provizii (C29). Locuinţa pare una
cu un plan poligonal cu colţurile rotunjite, orientată E-V, precum
terasele amenajate. Latura vestică surprinsă are o lungime de
2m. Construcţia a fost realizată prin îndreptarea versantului
printr-o adâncire de max. 0,5m. Groapa a fost practicată în
stâncă pe latura nordică a locuinţei, în interiorul acesteia.
Diametrul complexului este de 0,6m, iar adâncimea de 0,3m.
Materialele descoperite în campania anului 2009 nu sunt
numeroase având în vedere că au fost investigate zone
periferice ale atelierelor metalurgice. Mai bogat este inventarul
locuinței (C28) care conţinea ceramică întregibilă lucrată cu
mâna şi la roată. Se remarcă o fructieră şi un urcior cu o toartă,
ornamentat cu linii lustruite verticale şi în reţea. Au mai fost
descoperite calapoade, prâsnele de fus, cute, vase în miniatură,
cuie, scoabe şi un cuţit fragmentar din fier. Din seria de
materiale speciale se remarcă o splendidă fibulă întreagă de tip
Neuheim din bronz (SXIII, T3) şi un inel din bronz cu sticlă sau
chihlimbar în zona vizibilă, ornamentală. Inelul este, din păcate,
precar conservat, lipsind o bună parte din veriga sa, prezentând
şi produşi de coroziune profunzi.
Campania anului 2010
Cercetarea acestui an s-a axat tot pe versantul nordic
al dealului în vederea investigării cât mai complete a teraselor
antropogene. Astfel au mai fost trasate 7 suprafeţe orientate S -
N, paralele cu cele anterioare, la 0,5 m distanţă unele de altele,
investigându-se un total de 88,95 m 2 . Lista suprafeţelor
investigate este următoarea: S16 (4,3 x 4m); S17 (3 x 3,5m);
S18 (3 x 3,5 m); S19 (2 x 4 m); S20 (3,5 x 3,5 m); S21 (3,5 x 4
m); S22 (11 x 1,5 m): S16 a fost trasată în vederea golirii
complete a C28, identificat în anul precedent pe terasa T2A.
S17 a fost trasată la N de S16 pentru investigarea terasei T2 şi
T3. S18 a fost trasată pentru cercetarea terasei T1. S19 a avut
ca scop cercetarea teraselor T2 şi T3 la N de S18. S20 a fost
trasată parţial pe T1 şi pe T2A, pe aceasta din urmă fiind
descoperite urme ale C28. S21 a fost trasată între S17 şi S20,
dar spaţiul a fost puternic afectat de căutători de comori. S22 a
fost trasată în prelungirea nordică a S17 cu scopul de a verifica
panta nordică accentuată a zonelor cu terase dacice
antropogene.
Terasa T1 este de fapt culmea dealului pe care nu au
fost efectuate prea multe amenajări, datorită expunerii la vânt.
Terasa T2 pare mai degrabă spaţiul dintre T1, T2A şi T3, deci o
pantă destul de accentuată, dar lungă de doar 2 m. Terasa T3
s-a mai păstrat pe o lăţime de max. 3,5m, cu o anumită
înclinaţie spre N, zonă în care buza terasei s-a şi erodat de
altfel. Baza terasei se prezintă printr-un strat de steril nivelat
(roca locală), gros de 0,1-0,3 m. Umplutura terasei este formată
din sol cenuşiu gros de 0,3 m, pigmentat cu materiale
arheologice fragmentate (chirpici, ceramică, oase), dar şi