Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

observaţiilor din profilele suprafeței cercetate, sub distrugere
nefiind observate podelele sau alte amenajări susceptibile a fi
existat.
In campania 2010 distrugerea a fost atribuită SL106 şi
a fost cercetată integral. Aceasta ocupa întreaga suprafaţă
cercetată, de aproximativ 36 m² şi avea o grosime ce varia de la
20 cm în c.A2-3 , B2-3 la 15 cm. Numai în sud-vestul c.C 3
distrugerea avea maxim 10 cm. Din punctul de vedere al poziţiei
stratigrafice SL106 era suprapusă de o zona menajeră (C2008)
şi suprapunea la rândul ei o altă zonă de deşeuri menajere
(C2017).
In timpul demontării s-au observat că aspectul general
al distrugerii este “răscolit”, resturile de pereţi şi podele fiind
amestecate între ele. De asemenea, în c.B1, C1, D1, au fost
observate foarte multe pietre de dimensiuni centimetrice și
decimetrice, care însă nu prezentau o organizare coerentă.
In zona c.C1 a fost surprinsă o “structură” formată din
două bârne arse, dispuse perpendicular una pe cealaltă. Prima
dintre ele era orientată aproximativ N-S şi avea următoarele
dimensiuni: L=40 cm, l=5 cm.
La limita dintre c.B1 şi B2 a fost observată o lentilă
“consistentă” de scoici şi solzi de peşte cu dimensiunile de:
50/70 cm şi o grosime de aproximativ 7 cm. De asemenea, în
c.B1 în cadrul US20055 a fost observată o lentilă de cenuşă
care a primit numărul de US20518. Ambele au fost considerate
drept rezultatul unor acţiuni punctuale cu intensitate şi durată
scurtă.
Prezența acestora precum şi faptul că la partea
inferioară a distrugerii au fost descoperite multe oase de
mamifer, ne poate conduce la ipoteza că distrugerea SL2106
este posibil să fi avut loc în două faze.
Absenţa pereţilor şi a podelelor in situ precum şi a
altor amenajări poate fi pusă pe seama unei distrugeri
deliberate şi sistematice a SL106. Semnalăm că o situație
asemănătoare a fost descoperită şi la Bordușani-Popină în
cazul SL33). Această situaţie are consecinţe extrem de
importante privind documentarea unui alt tip de
distrugere/sacrificare a unor structuri de locuire construite în
arealul nordic/muntean al culturii Gumelniţa.
În afară de aceste complexe prezentate mai sus au
fost descoperite şi cercetate un număr de 27 de gropi de pari şi
două şanţuri de fundaţie surprinse parţial în suprafaţa St.20.
În decursul săpăturilor arheologice au fost recoltate un
număr de 487 de pungi cu peste 6.300 de fragmente ceramice.
Acestea au putut fi determinate specific, respectiv din punctul
de vedere al pastei ceramice şi al formelor.
Observaţiile preliminare realizate demonstrează că
cea mai frecventă categorie de pastă a fost cea a ceramicii
grosiere urmată de cea semifină şi fină, situaţie care este
normală dacă se au în vedere în principal dimensiunile şi
frecvenţa şocurilor mecanice şi termice datorate manipulării
recipientelor sau a utilizării lor.
Din punct de vedere tipologic s-a putut constata o
structură a formelor şi decorurilor ce permite încadrarea
preliminară a materialului descoperit într-o secvenţă timpurie a
etapei Gumelniţa A2.
Utilajul litic şi IMDA
În ceea ce priveşte utilajul litic se poate observa la
modul general că acesta este tipic pentru aşezarea
gumelniţeană de aici fiind caracterizat de manifestarea industriei
lamelare în producerea suporturilor şi respectiv a uneltelor.
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
50
Astfel se explică frecvenţa mare a lamelor cu dimensiuni medii
şi mici, cele mai multe fiind fragmentare.
Gratoarele aparţin preponderent tipului pe lamă cu
dimensiuni mici şi medii.
În cazul utilajului obţinut din sursele aflate în
proximitatea sitului s-a putut constata că acestea ofereau cel
mult cca. 50% din necesar. Descoperirea în eşantioanele sitate
a aşchiilor de debitaj, lipsa nucleelor epuizate sau în curs de
epuizare şi a fragmentelor de cortex sugerează că utilajul a fost
obţinut din blocuri prefabricate obţinute prin intermediul
schimbului sau că acestea au fost procurate de prospectori din
cadrul comunităţii locale.
În ceea ce priveşte utilajul obţinut din materii prime
alogene se pare că acesta ajungea în sit în stare finită. Aşchiile
de mici dimensiuni descoperite în cadrul aşezării demonstrează
că uneltele erau cel mult reparate de meşterii locali.
Se poate remarca şi frecvenţa mai mare (dacă se are
în vedere suprafaţă cercetată), a şlefuitoarelor realizate din
gresii carbonatice.
Râşniţele descoperite, în stare fragmentară erau
lucrate din şist verde, caracteristic pentru depozitele din centrul
Dobrogei ceea ce demonstrează că cel puţin unele surse de
materii prime au fost utilizate, foarte probabil, de-a lungul întregii
locuiri gumelniţene de aici.
Utilajul IMDA este caracterizat din punct de vedere
tipologic de dăltiţe şi împungătoare, întregi sau fragmentare.
Sedimentologie şi micromorfologie
Analiza sedimentologică din campania de cercetări
2010 a avut ca principal obiectiv cercetarea succesiunii
stratigrafice observate pe profilul magistral (nordic) din
suprafaţa SC/PP. Această succesiune este constituită din
nivelurile de construcţie, amenajare şi utilizare corespunzătoare
unor locuinţe incendiate şi neincendiate, unor niveluri de locuire
exterioare structurilor antropice şi unor umpluturi de gropi şi
şanţuri de fundaţie.
În ceea ce priveşte nivelurile de construcţie, o situaţie
mai deosebită în raport cu situaţiile observate până în prezent a
reprezentat-o un perete interior al unei locuinţe incendiate, a
cărui parte centrală, dintre lutuielile din chirpici fin, omogen, a
fost realizată pe un pat de amenajare cu structură granulară, ce
conţine predominant fragmente cm de chirpici ars, suprapus de
o lentilă de sediment fin. Peste aceasta, a fost depus chirpici
fin, cenuşiu verzui, omogen, foarte compact, fără să fie
observată o structură de rezistenţă de lemn.
Acest perete, ca şi nivelul de distrugere corespunzător
locuinţei incendiate, au fost secţionate, obţinându-se o
suprafaţă plană, aproape orizontală, marcat de un nivel cu
grosime de câţiva mm, de sediment fin, cu frecvente impregnaţii
feruginoase, ce indică faptul că, foarte probabil, această zonă a
fost abandonată pentru o scurtă perioadă de timp (posibil pe
durata anotimpului rece), fiind acoperită ulterior de un nivel de
locuire exterioară.
Partea inferioară a succesiunii studiate este
reprezentată printr-o alternanţă de niveluri cu grosime de cca 1
cm de sediment siltic, gălbui, omogen, foarte compact şi niveluri
fin micro-stratificate, de culoare cenuşiu închis, ce conţin
frecvente granule mm de cărbune ars. Aceste niveluri au fost
interpretate ca reprezentând unităţi de amenajare, din sediment
siltic, a unui spaţiu în care aveau loc anumite activităţi antropice,
aflate în relaţie cu prepararea sau prelucrarea prin foc a unor