Cronica-cercetarilor-arheologice-campania-2010 - cIMeC

acad. Vasile Pârvan, cu prilejul dezvelirii porţilor, turnurilor şi
curtinei cetăţii Ulmetum.
Se constată faptul că relaţia stratigrafică dintre turnul
amintit şi zona exterioară este întreruptă pe o porţiune de cca. 1
m de-a lungul turnului şi curtinei, rezultat al cercetării
arheologice anterioare executate de-a lungul acestora. Cu toate
acestea, constatăm că stratul de dărâmătură a turnului atinge în
exterior grosimea maximă de 0,45 m şi se întinde în exterior la o
distanţă mai mare de 8 m.
În zona intramuros, cercetarea arheologică a debutat
prin realizarea casetei C1/2010 cu dimensiunile de 10 x 10 m,
pe interiorul porţii de NV, datorită următoarelor circumstanţe:
- zona a fost cercetată arheologic în 1912 şi 1913 de
către Vasile Pârvan, care a publicat rezultatele în Analele
Academiei Române tomul XXXVI.
- situaţia din teren, în zona din intramuros a porţii de
NV, blocată încă din antichitate, se prezintă sub forma unei
pante line ce coboară din 3 laturi către zona porţii, pe o porţiune
de până la 7-8 m către S-E. Această situaţie explică de fapt
limitele intervenţiei arheologice din 1912-1913 din zonă,
realizată până la atingerea adâncimii maxime corespunzătoare
celui mai vechi nivel de locuire din acest sector.
- caseta C1/2010 poate doar să încerce a determina o
stratigrafie în porţiunile încă necercetate şi anume doar pe
laturile de E şi parţial, pe latura de S.
- pentru laturile de N şi V, ce flanchează practic poarta
şi latura dreaptă a turnului acesteia, panta descrescătoare nu a
permis realizarea unei intervenţii arheologice, situaţia din teren
permiţând doar o intervenţie pe laturile de E şi S.
Având în vedere aceste aspecte, săpătura
arheologică propriu-zisă s-a concentrat pe limita de S şi E a
casetei C1, în limitele pantei descendente către poarta de NV.
Latura de S a casetei C1/2010 porneşte din dreptul
mijlocului distanței dintre intrarea şi contrafortul interior al
turnului din stânga porţii, latura de E este paralelă cu poarta,
latura de N se opreşte la nivelul în dreptul contrafortului interior
al turnului din dreapta iar latura de V flanchează virtual latura
interioară a porţii.
De asemenea, s-a urmărit corelarea informaţiilor
stratigrafice cu cele rezultate din sondajul magistral din interiorul
cetăţii Ulmetum, sondaj situat la cca. 2 m S de caseta C1/2010.
În spaţiul din interiorul Casetei C1/2010 ar fi trebuit să
fie (re)descoperite câteva tronsoane de ziduri romano-bizantine,
identificate şi cercetate în timpul intervenţiilor arheologice din
1912-1913. Astfel, dacă zidul ce îngustează intrarea în turnul
din dreapta porţii de N-V rămâne în afara zonei cuprinse de
caseta C1/2010 1 , cel puţin zidurile ce închid poarta de NV la
interior transformând acest spaţiu într-un edificiu, dar şi zidul ce
porneşte către SE din dreptul turnului din stânga porţii ar fi
trebuit identificate în teren, 2 lucru dificil de realizat în condiţiile în
care este protejat acest sit arheologic astăzi.
Astfel, printre cauzele situaţiei actuale pot fi
enumerate demantelarea fortificaţiei de către localnici (în 1913
turnurile porţii măsurau cca 3 m înâlţime, iar astăzi abia dacă
mai păstrează jumătatea acestei înălţimi) dar şi modul în care
era realizată cercetarea la tehnică şi nivelul metodologic al
anilor 1912-1913. Este cert faptul că cel puţin o parte din
tronsoanele acestor „ziduri barbare” nu s-au păstrat, profilul
stratigrafic de pe latura sudică a C1/2010 fiind relevant. Astfel,
stratigrafia determinată pe cei 10 m ai laturii sudice din C1/2010
relevă o grămadă de pietre grosier fasonate, probabil rămăşiţele
unui zid romano-bizantin legat cu pământ, zid ce a fost
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2010
97
intenţionat demantelat, ce zăceau într-o groapă cu una dintre
laturi de peste 5 m, colmatată succesiv prin mai multe
intervenţii. Nu toate porţiunile cercetate arheologic în C1/2010
au fost deranjate de intervenţii anterioare, arheologice sau de
altă natură. O parte din latura de S a acestei casete şi latura de
E au putut fi cercetate în bune condiţii, până la adâncimea de -
1,50 m. Stratigrafia relevă mai multe niveluri de depunere, dintre
care primul, aflat sub nivelul vegetal şi un alt nivel cenuşiu cu
umplutură cu pietre, se află la -0,70 cm, este superficial, de
culoare cenuşie cu urme de arsură, fără material ce poate fi
identificabil. Acest nivel se află situat deasupra unui nivel
cenuşiu închis cu pietre, fragmente de calcar şi mortar,
elemente provenite din zidul de incintă și turnuri, sub care a fost
identificat un nivel de călcare/amenajare romano-bizantin
funcţional cel puţin până la jumătatea sau chiar sfârşitul sec. al
VI-lea p.Chr.
Cercetarea s-a oprit la această adâncime, pe un nivel
consistent de călcare din lut galben cu urme de cenuşă, ce
începe la -1,20 m, nivel datat prin numeroase fragmente
ceramice romano-bizantine (amfore orientale de tipul
Berenice/Carthage LR 1 şi 2, fragmente de ulcioare şi oale de
bucătărie, majoritatea databile în a doua jumătate a sec. VI
p.Chr.) Se remarcă descoperirea în acest nivel a unei amforete
aproape întregi (lipseşte o toartă) de tipul Antonova 5, de
asemenea datată pentru perioada romano-bizantină.
Pe latura casetei C1/2010 din dreptul turnului din
stânga porţii de NV au fost identificate, prăbuşite chiar lângă
zidul fortificaţiei, numeroase blocuri de piatră rectangulare
fasonate, provenind din paramentul interior al turnului şi al
zidului porţii.
Înaintea prezentării unei scurte liste a pieselor
descoperite în cursul acestei campanii, pot fi formulate câteva
concluzii preliminare:
- Obiectivele cercetării arheologice din 2010 nu au
fost atinse în totalitate, datorită insuficienţei resurselor de timp şi
logistice alocate. Astfel, nici S1/2010 nici C1/2010 nu au fost
terminate, cercetarea urmând a fi continuată. Este necesară
adâncirea în C1/2010 pentru determinarea unei stratigrafii
complete a depunerilor şi complexelor arheologice, dar şi
adâncirea în extramuros la S1/2010, sub nivelul intervenţiei din
1912-1913.
- Nu a fost cercetată în suprafaţă o suprafaţă suficient
de mare din C1/2010 pentru a identifica foarte exact traseul
tuturor zidurilor romano-bizantine păstrate, ori pentru
surprinderea porţiunilor care nu au supravieţuit timpului 3 .
- Doar după dezvelirea unei suprafeţe suficient de
mari vor putea fi demarate activităţile de conservare primară,
specifice protejării obligatorii a sitului arheologic cercetat.
Sector Vest
Colectiv: Zaharia Covacef, Tiberiu Potârniche
Deoarece în campania din anul 2009 nu s-au desfăşurat
săpături în sectorul de V al cetăţii, secţiunile pe care le făcusem
(SI şi SII – în interior şi SI-exterior) erau pline de vegetaţie.
După curăţenia de rigoare am trasat o secţiune de legătură între
SI şi SII pornind, de la acesta din urmă, din dreptul c.2 şi c.3,
adică din dreptul zidurilor care apăruseră aici pentru a vedea
dacă acestea se leagă de zidurile găsite de Vasile Pârvan,
perpendiculare pe incintă, şi regăsite de noi în SI. Secţiunea
(SIII) este lată de 3 m şi lungă de 9 m. Săparea noii secţiuni a